Mai este necurat cineva care atinge un mort?

Întrebare: mai este necurat cineva care atinge un mort?

Răspuns: În vechiul legământ oricine atingea un mort era necurat timp de șapte zile, legea învăța următoarele în Numeri 19:11-22, GBV 2001: „Cel care se va atinge de un mort, de orice trup mort al unui om, să fie necurat şapte zile. Să se cureţe cu ea a treia zi, şi a şaptea zi va fi curat; şi dacă nu se va curăţi a treia zi, atunci a şaptea zi nu va fi curat. Oricine se va atinge de un mort, de trupul mort al unui om care a murit, şi nu se va curăţi, întinează cortul Domnului; şi sufletul acela va fi nimicit din Israel; pentru că apa de despărţire n-a fost stropită peste el, va fi necurat; necurăţia lui este încă în el. Aceasta este legea când va muri un om într-un cort: oricine intră în cort şi tot ce este în cort să fie necurat şapte zile. Şi orice vas deschis, care nu va avea capacul strâns pe el, va fi necurat. Şi oricine se va atinge de cel omorât de sabie în câmp deschis sau de vreun trup mort sau de osul vreunui om sau de vreun mormânt să fie necurat şapte zile. Şi să se ia pentru cel necurat din cenuşa jertfei de curăţire care a fost arsă şi să se toarne apă de izvorf peste ea într-un vas. Şi un om curat să ia isop şi să-l înmoaie în apă şi să stropească peste cort şi peste toate vasele şi peste toate sufletele care erau acolo şi peste cel care s-a atins de vreun os sau de omul ucis sau de omul mort sau de mormânt. Şi cel curat să-l stropească pe cel care nu este curat, a treia zi şi a şaptea zi; şi să-l cureţe a şaptea zi; şi să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi seara va fi curat. Şi omul care va fi necurat şi nu se va curăţi, sufletul acela va fi nimicit din mijlocul adunării, pentru că a întinat locaşul sfânt al Domnului; apa de despărţire n-a fost stropită peste el: este necurat. Şi aceasta să le fie o rânduială pentru totdeauna [în ebraică olam: epocă, timp îndelungat, etc.,]. Şi cel care stropeşte apa de despărţire să-şi spele hainele şi cel care se atinge de apa de despărţire să fie necurat până seara. Şi orice va atinge cel necurat să fie necurat; şi sufletul care se atinge de el să fie necurat până seara»“.

În primul rând de fapt fraza: “o rânduială pentru totdeauna”, corect tradusă este: o rânduială pentru timp îndelungat, pentru o durată lungă, în traducerea NW: “drept lege pe timp indefinit”. În ebraică cuvântul: „olam” nu în toate textele are sensul de veșnic, mai ales aici, când știim că acestă lege, este valabilă până la Christos (Romani 10:4; Evrei 7:11-12).

Această necurățire descrisă în lege, era mai mult decât una fizică, căci acel om nu putea veni în cortul întâlnirii, avea nevoie de o curățire, jertă de curățire, apă de curățire, deci era o necurățire spirituală, care nu-i permitea să vină în prezența lui Dumnezeu la cortul întâlnirii, mai târziu la templu. Nu putea mânca paștele (Numeri 9:6); să aducă daruri la cortul întâlnirii (Numeri 9:7), dacă întina cortul întâlnirii prin necurăția lor cei care au atins un mort urma să fie nimiciți (Numeri 19:13).

În Noul Legământ, nu găsim o astfel de lege, în care cei care au atins un mort să nu mai poată veni la adunare, de pildă cei care au scos corpul mort a lui Anania, au revenit în adunare imediat și au ridicat-o pe Safira din adunare și au dus-o pentru a o îngropa (Fapte 5:1-10).

Pentru creștinii atingerea unui mort, a unei rude pe care o pregătesc pentru înmormântare (nu pentru a o săruta, cum fac păgânii care nu au credință în înviere), poate să ducă la o necurățire fizică, lucru indicat de Domnul Iesus când le-a spus la farisei în Matei 23:27, SCC: “Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că semănaţi cu morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase; dar înăuntru sunt pline de oase ale morţilor şi de orice necurăţii”.

Astfel este potrivit ca cel care se ocupă de îmbrăcarea mortului, de ducere la groapă, etc. să se spele bine după această lucrare.

Dar mai presus de atât, înainte de această activitate, și după ea, trebuie să se roage pentru ocrotire de spiritul morții și al locuinței morților, și dacă se poate să și postească în ziua aceea.

Domnul Iesus a biruit moartea și locuința morților, nu trebuie să ne fie frică, ci să avem încredere în “Cel vieţuind; şi am fost mort, dar iată! Sunt viu în epocile epocilor; şi am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” – Apocalipsa 1:18, SCC.