În legea lui Israel dată prin Moise, Dumnezeu a poruncit următoarele: „Femeia sa nu poarte îmbrăcăminte bărbăteasca, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22:5).

Acum întrebarea care se ridică este următoarea: Se aplică principiul şi în legea noului legământ? Şi dacă da, cum îl putem aplica la hainele din zilele noastre?

Putem spune cu toată convingerea că acest principiu se aplică şi în noul legământ, de fapt tot ce s-a scris în V.T. este scris pentru învăţătura noastră (Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11). De unde ştim că se aplică acest principiu şi pentru noi astăzi? Chiar dacă această lege nu este reiterată (reintrodusă) în mod direct ca poruncă, totuşi principiul şi spiritul acestei legi se regăseşte în 1 Corinteni 11:3-15, unde se pune accentul pe distincţia dintre bărbat şi femeie printr-un anumit accesoriu de îmbrăcăminte (acoperitoarea capului), şi prin diferenţă de tunsoare a părului. Principiul noului legământ este ca să se facă o diferenţiere a sexelor prin îmbrăcăminte, tunsoare şi înfăţişare fizică.

Întorcându-ne în Eden, ştim că de la început Creatorul când i-a creat pe oameni i-a creat de sex feminin şi de sex masculin, bărbatul şi femeia având asemănări şi deosebiri, femeia fiind complectarea bărbatului, „un ajutor potrivit” (Geneza 1:27,Geneza 1:28; 2:18,24), şi supusă bărbatului care era capul ei datorită faptului că a fost creat primul, că femeia a fost creată din bărbat, şi că a fost făcută pentru bărbat (1 Corinteni 11:7-9; 1 Timotei 2:13). Astfel exista o ordine între sexe precum şi o diferenţiere a lor, datorită faptului că ei nu au fost creaţi identic, existând diferenţe fizice, emoţionale, psihice, şi funcţionale. Dacă ei ar fi fost creaţi identici atunci nu s-ar mai complecta unul pe altul, fiecare fiind independent faţă de celălalt şi nu ar avea nevoie de celălalt nici măcar în procreere, dar Dumnezeu i-a creat ca să se completeze reciproc şi doar împreună să fie o singură carne (Geneza 2:24; Matei 19:5).

Ce legătură are diferenţa dintre sexe şi hainele?

Legătura este că hainele ne reprezintă în societate, reprezintă sexul nostru, rolul nostru, poziţia noastră, chiar meseria sau ocupaţia. Hainele pot transmite celorlalţi un mesaj despre: cine suntem, cu ce ne ocupăm. În timpurile biblice hainele aveau rolul de a deosebi oamenii, de pildă, profetul avea o îmbrăcăminte specifică, tot aşa o prostituată, sau o fecioară sau un rege (Matei 3:4; 11:8; Geneza 38:14,Geneza 1:15; 2 Samuel 13:18).

În lume de câţiva ani încoace se observă tendinţa hainelor uni-sex. Diavolul şi lumea doreşte să nu se mai facă diferenţe între sexe aşa cum a dorit Dumnezeu încă de la început şi după cum este stipulat în lega Sa (Deut. 22:5).  Eliminarea distincţiilor de gen în domeniul hainelor este clar condamnată de Biblie. Scriptura ne învaţă să respectam deosebirile de gen în haine ca şi în rolurile funcţionale, deoarece acestea sunt o parte din ordinea creaţiei. Nu este o distracţie pentru un bărbat să se îmbrace cu haine femeieşti şi viceversa, deoarece Dumnezeu a hotărât ca sa fie o clara distincţie între cele doua sexe: „Femeia sa nu poarte îmbrăcăminte bărbăteasca, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” (Deut. 22,5).  De asemenea în 1 Corinteni 11:4-15, se subliniază diferenţa între bărbat şi femeie, deoarece bărbatul când se roagă sau profeţeşte trebuie să aibă capul descoperit pe când femeia trebuie să se acopere. În plus, femeia trebuie să-şi lase părul lung, iar bărbatul trebuie să şi-l tundă scurt, tot din cauză pentru a sublinia diferenţa dintre sexe pe care Diavolul prin homosexualitate, lesbianism, modă, tunsoare şi prin orice mijloc doreşte să desfiinţeze rânduiala lui Dumnezeu, adică diferenţele de sex.

Astăzi, lumea modei nu mai striga „Trăiască deosebirea!” Ci mai  degrabă„Trăiască asemănarea!” De fapt, asemănarea între bărbat şi femeie în ceea ce priveşte părul sau hainele a devenit aşa de mare încât unii oameni se amuza de faptul ca cineva ar putea sa spună despre doi tineri care se plimba că sunt amândoi băieţi, amândoi fete, sau care din ei este băiat şi care este fată?

Forţa din spatele modei unisex este viziunea feminista a unei societăţi fără gen, cunoscuta sub numele de societate androgina. Termenul androgin combina cuvintele greceşti andros (barbat) şi gyne (femeie). Expresia descrie un individ care însumează şi caracteristicile bărbăteşti şi cele feminine. 

Acest curent susţine că diferenţierea pe genuri a hainelor sau a pieptănăturii nu este intenţia lui Dumnezeu şi contribuie la dominarea bărbatului asupra femeii. Astfel, ei susţin că este important sa eliminam aceste deosebiri pentru a se ajunge la emanciparea femeii. James Laver spune: „În societatea patriarhala, cea in care bărbatul era dominant, hainele bărbatului şi ale femeii erau foarte diferite. Dar în societatea matriarhala, în care femeia era dominanta, hainele purtate de ambele sexe devin din ce in ce mai asemănătoare”. 

      Moda unisex care a devenit populara în America în anii ’60, reflectă dorinţa femeilor de a dobândi egalitatea cu bărbaţii. În cartea Historic Costume, Katherine Lester scria despre dezvoltarea modei unisex în acea perioadă: „Cu multele femei care poarta pantaloni şi mulţi bărbaţi care adopta pieptănaturi şi haine femeieşti, moda pentru ambele sexe devine asemănătoare. Aceasta trăsătura, exprimata prin cuvântul „unisex” arata spre o egalitate sexuala şi economica între bărbat şi femeie şi spre neclaritate în ce priveşte rolurile tradiţionale ale femeii şi ale bărbatului în societate.” 

Bărbaţii şi femeile sunt, din punct de vedere biologic, psihologic şi funcţional, diferiţi.  Biblia ne învaţă sa respectam aceste diferenţe, care au rolul ca bărbatul şi femeia să se completeze şi să devină un tot.

Dacă femeia şi bărbatul sunt identici, atunci ei nu se complectează reciproc, atunci femeia nu este un ajutor şi completare a bărbatului, moda unisex şi curentul feminist de egalitate între sexe, distruge planul lui Dumnezeu şi rânduiala Lui. Ideea de a elimina aceste deosebiri trebuie sa fie privită ca o pervertire a ordini creaţiei lui Dumnezeu. 

Ca creştini, noi trebuie să respingem idealul feminist incoerent, despre care Elisabeth Elliot spune ca „reduce fiinţa omeneasca la un nivel singular: fără chip, fără culoare, fără sex, ca un pământ pustiit în care ordinea si supunerea sunt privite ca un blestem, unde rolurile bărbatului şi ale femeii sunt privite ca piese de schimb, interschimbabile, înlocuibile şi ajustabile,  şi unde împlinirea este o chestiune de politica, legata de lucruri ca egalitate sau drepturi.” Aceasta nu este viziunea biblică despre feminitate şi masculinitate.

Dar ce putem spune despre purtarea pantalonilor la femei, este un păcat?

Unii spun că nu, deoarece există pantaloni femeieşti care au şliţul îndreptat spre stângă, deosebindu-se de pantalonii bărbăteşti care au şliţul îndreptat spre dreapta. Însă în cultura vestica, secole de-a rândul, pantalonii au fost ai bărbaţilor. Femeile au dorit să poarte pantaloni, dar asta nu a durat prea mult.  De exemplu, în 1850, costumul de dama cu pantaloni era considerat „un simbol al dorinţei femeieşti de a dobândi egalitatea cu bărbatul”.

Multe dintre obiectele pe care femeile le poartă astăzi le-au fost, nu de mult, in­ter­zise…Până să fie introduşi în modă de Katherine Hepburn şi Marlene Dietrich, pantalonii erau purtaţi de femeile lucră­toa­re în mine (în An­glia) sau de fe­me­ile-fermier americane.

În Franţa nu­mai o aprobare de la prefectură îţi putea da dreptul la un asemenea lux. Istoria pantalonilor este legată de călărirea cailor – evident im­po­sibil de încălecat altfel. De aceea, pri­mii pantaloni îi găsim în rândul popoa­relor nomade care populau Iranul actual. Mai apoi, în antichitate, perşii au fost cei care au introdus pantalonii în Europa – unde numai membrii ca­valeriei armate îi purtau.

În Europa nu­mai în secolul al XVIII-lea avem primele femei în pantaloni. În Europa şi Statele Unite, bana­lii pantaloni au marcat, pâ­nă de curând, diferenţa dintre sexe. Da­­­că starurile din Hollywoodul anilor 1930 îşi permiteau să îi poarte (la fel şi femeile aviator), pantalonii au fost utilizaţi şi de mişcarea sufragetelor (femeile care cereau dreptul la vot) pentru a simboliza lupta lor de recunoaştere socială.

La început atunci când apărea pe stradă o femeie cu pantaloni era un şoc, alte femei chiar au leşinat ne venindu-le să creadă aşa ceva, dar treptat spiritul acestei lumi a modelat conştiinţa oamenilor, a erodat-o treptat, ca tot ceea ce azi era de ne-conceput şi ne-acceptat, mâine să nu mai fie aşa, să devină un lucru normal. De pildă, dacă acuma câţi-va ani homesuxulitatea şi lesbianismul era ceva strigător la cer, acuma a devenit normal, chiar există legi în unele ţări care chiar permit căsătoria între homosexuali şi se interzice predicatorilor de a mai numi aceste practici ca fiind păcat.

Însă creştinii şi adunarea lui Dumnezeu trebuie să rămână sfântă şi să păstreze ordinea lui Dumnezeu.

Astfel trebuie să păstrăm în minte, că până în sec. XX, în cultura europeană,pantalonii au fost un articol exclusiv masculin.  În ciuda popularităţii lor,  în cultura vestica, pantalonii sunt încă văzuţi ca „cea mai vizibila adaptare a hainelor bărbăteşti în moda feminină”. Aceasta înseamnă ca pantalonii au încă o conotaţie masculină, deci nu exprimă o distincţie de gen. Pot exista însă culturi sau ţări de pe glob, unde situaţia să fie altfel, de pildă în Scoţia bărbaţi poartă un fel de fustă, aceasta este în aceea zonă un accesoriu bărbătesc, la eschimoşii şi femeile poartă pantaloni, astfel în acea zonă nu este ceva exclusiv bărbătesc pantalonul, însă trebuie avut grijă ca femeia să nu poarte haine bărbăteşti şi să-şi păstreze prin îmbrăcăminte rolul şi feminitatea cu care a fost creată. O creştină care poartă pantaloni poate transmite un mesaj greşit al luptei feminine pentru drepturi egale cu bărbatul.

Asta nu însemnă că pantalonii în sine sunt păcat, sau că purtaţi în anumite condiţii, cum ar fi în perioada de ger a iernii sub fostă sau rochie, ar fi greşit, însă închipuiţi-vă o femeie care poartă pantaloni, tunsă şi scurt, credeţi că cineva se uită la cum este şliţul sau fermoarul, pentru a stabili dacă este femeie sau bărbat? Mai degrabă va fi etichetată ca bărbat cu toate că este femeie, şi acest lucru va fi o urâciune în faţa lui Dumnezeu, este greşit să înşelăm şi să ne dăm drept altcineva de ceea ce suntem în realitate (comp. cu 1Împăraţi 14:2-6). Ba mai mult, acest lucru îl fac grupurile de homosexuali şi lesbiene, şi nu cred că ca slujitori ai lui Dumnezeu dorim să ne asemănăm într-un fel cu aceştia.

Tragedia este că nu numai că pe stradă se creează această confuzie; ci, confuzia este prezentă şi în unele mişcări religioase şi culte, unde unele femei poarta pantaloni ca şi bărbaţii, şi, nu e surprinzător, ca unele femei doresc sa slujească în rolul bărbătesc al „bătrânilor” Bisericii. Există denominaţii care hirotonisesc femei ca pastor, cu toate că Biblia nu susţine o astfel de practică (1 Timotei 2:11-13; 3:1-7).

Un semn de rebeliune. Toate acestea ne arata ca noi trăim într-o lume a răzvrătirii faţă de Dumnezeu, o lume în care bărbaţi şi femei doresc să-si găsească împlinire asumându-şi roluri pe care Dumnezeu n-a intenţionat niciodată să le aibă.  Rezultatul acestei rebeliuni este confuzia nu doar în roluri, dar şi în haine şi între sexe, ceea ce a dus chiar la confuzie în mintea unor oameni care au ajuns ulterior să-şi schimbe sexul prin operaţie sau să devină homosexuali. Toate acestea din cauză că oamenii nu doresc să respecte ordinea şi rânduiala creată de Dumnezeu.

Cum sa aplicam principiul deosebirii de gen. Biblia nu ne spune ce fel de haine să poarte bărbaţii sau femeile. Ea recunoaşte ca felul vestimentaţiei este dictat de climat şi cultură.  Dar ceea ce Biblia ne învaţă este sa respectam deosebirile de gen în haine aşa cum sunt ele cunoscute în cadrul oricărei culturi. Acesta este principiul care trebuie să ne călăuzească în alegerea hainelor. 

Având în vedere intenţia modei moderne de a elimina deosebirile de gen în îmbrăcăminte, este imperativ pentru creştini să se întrebe, atunci când cumpăra articole de îmbrăcăminte. „Mă ajuta acest articol să-mi afirm identitatea de gen, sau mă apropie mai mult de celalalt sex?” Daca simţi ca un anumit articol nu aparţine genului tău, asculta de conştiinţa ta: Nu-l cumpăra, chiar daca este la moda sau este ieftin! Dumnezeu să ne călăuzească că prin îmbrăcămintea noastră să-l reprezentăm cât mai bine în lumea aceasta şi să reprezentăm cât mai bine sexul şi rolul nostru, prin aceasta arătând că nu ne-am modelat după chipul lumii.