Ca să ne ferim de închinarea falsă (Coloseni 2:18), de înșelăciunea lui Satan, despre care Scriptura spune în Apocalipsa 12:9, Biblia Ortodoxă 1988 (sigla: BO): “balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea”. Și de lucrarea demonică a îngerulor lui Satan, care amăgesc oamenii cu lucrări false (2 Tesaloniceni 2:9), deoarece oamenii “n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tesaloniceni 2:10-12 BO).

Astfel, toți care își bazează religia pe mituri, legende, tradiții și nu pe Cuvântul lui Dumnezeu care este adevărul (Ioan 17:17), sunt rătăciți de duhuri înșelătoare permise de Dumnezeu, deorece ei nu au iubit și crezut adevărul și le-a plăcut nedreptatea, spectacolul demonic!

De fapt apostolii Domnului au prezis, după martirajul lor, că va fi o depărtare de la credința sfinților (Iuda 1:3), cea biblică și autentică (2 Timotei 3:16-17) și că oamenii își vor pleca urechea spre basme, și spre învățători mincinoși, așa cum este profețit în:

Faptele Apostolilor 20:28-30, Biblia Cornilescu (sigla: BC): „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”.

2 Petru 2:1-2, BO: „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită”.

2 Timotei 4:3-4, BO: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme”.

O parte din tradițiile catolice și ortodoxe, sunt basme, legende fără nici o bază istorică sau reală, înflorituri, exagerări, chiar minciuni. Iar mesajul sau învățătura transmisă prin ele, este în contradicție cu Dumnezeu, cu Cuvântul Adevărului!

 

Tradiţia conţine fantezii imposibil de acceptat şi crezut!!!

În cartea: „Patrologie” vol. I de Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Bucureşti -1984, pag. 88, se recunoaşte: „La amănuntele date de Rufin care nu sunt neapărat reale, alţi Părinţi au adăugat altele şi mai nuanţate anume că cele 12 articole au fost elaborate şi pronunţate fiecare de câte un apostol. E de la sine înţeles că aceste amănunte sunt creaţii tardive cu mult post-apostolice, răsărite din evlavia credincioşilor faţă de simbolul de credinţă”.

Un alt exemplu: „O tradiţie târzie spune că sfântul Iacob ar fi predicat în Spania şi spaniolii pretind că au şi moaştele sale în oraşul ,Sant-Iago' din Compostella, dar aceasta nu e de crezut...” - „Istoria bisericească universală până la 1054” de I. Mihălcescu, Bucureşti - 1911, pag. 42, [sublinirea îmi aparţine].

Astfel se recunoaşte: „Se pare că de nimic în lume nu se face atâta abuz ca de cuvântul ,credinţă'. Toţi îl rostesc, cei mai mulţi din poporul nostru se socot creştini, nădăjduiesc să fie mântuiţi în legea pe care au moştenit-o de la moşii şi strămoşii lor. Dar la o cercetare atentă se constată că bunul pe care-l poartă nu e aur veritabil, ci metal fals!” - „Tezaurul Ortodoxiei” de Preot Dr. Ştefan Slevoacă, Edit. Episcopiei Buzăului - 1990, pag. 91, [sublinirea îmi aparţine].

Astfel dacă comparăm tradițiile și parcticile religilor tradiționale cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea că multe din tradițiile lor, din credința și practicile lor ca fiind metal fals, nu aur veritabil (Apocalipsa 3:18), ci: legende, basme, mituri și lucruri care abat pe oameni de la adevărul biblic!

Ca să ne putem păzi de rătăcire și de căile false ale lui satan și demonilor trebuie să știm că Dumnezeul Bibliei descris cu Numele: Iehova (Psalmi 8:1; Psalmi 83:18), chiar în Biblia făcută de teologol ortodox: Nitzulescu (vezi edițiile: 1873, 1874, 1911, 1913, 1916, 1926), nu așa cum au înlocuit clerul ortodox: Numele divin cu un substantiv comun: Domnul!

Iar Dumnezeul Bibliei are patru calităţi principale, arătate prin cei patru heruvimi sau făpturi vii, care stau pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6-7) şi care au patru capete:

1. de leu, reprezentând: puterea (Judecatori 14:18; Proverbe 30:30); 2. de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); 3. de om, reprezentând: dragostea (comp. 1 Ioan 4:7-8 cu Geneza 1:27); 4. de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29).

În contrast cu Dumnezeu, împotrivitorul lui Dumnezeu: Satan, a creat și el, patru „puteri mincinoase”, de care se foloseşte după cum urmează: 1. mândria (Iacob 4:6), 2. moartea (Evrei 2:14-15), 3. iubirea de sine (2 Timotei 3:2), 4. înţelepciunea drăcească sau carnală (Iacob 3:15-16).

Iar de aceste forțe demonice el se folosește să amăgească lumea, chiar prin învățături și parctici nebiblice dar religioase, care nu vin de la Dumnezeu, ci prin care demonii lucrează și îi demonizează pe oamenii.

Cercetând tradițiile și practicile legate de așa zisul “mormânt sfânt”, ele sunt legate de conducerea duhului morții și a locuinței morților, care vor fi aruncate în final la judecată în lacul de foc (Apocalipsa 20:13-14).

Duhul morții și a locuinței morților lucrează prin uneletele specifice lor: mormânt, cruce ca instrument de ucidere, focul prin care pot arde oameni, etc. Iar mijlocul de propagare: religia falsă, care îi amăgesc pe oaemni să intre sub stăpânirea morții, devenind atât victime ale acestui duh, cât și unelete prin care aceste duhuri lucrează ca să-i amăgească pe alți oameni și să le dea o religie care îi duce la părtășia cu moartea, nu cu Dumnezeul cel viu și adevărat (1 Tesaloniceni 1:9; Galateni 4:8-10).

Biblia interzice atingerea morților în legea lui Dumnezeu se spunea:

Levitic 21:11-12, BO: „Marele preot din fraţii tăi, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere şi care este sfinţit, ca să se îmbrace cu veşmintele sfinte, să nu-şi descopere capul său, nici să-şi sfâşie hainele; Şi nici de un mort să nu se apropie, nici chiar de tatăl său sau de mama sa să nu se atingă”.

Numeri 5:2-3, BO: „«Porunceşte fiilor lui Israel să scoată din tabără pe toţi leproşii, pe toţi cei ce au scurgere şi pe toţi cei întinaţi prin atingere de mort. De la bărbat până la femeie să-i scoateţi şi să-i trimiteţi afară din tabără, ca să nu pângărească taberele lor, în mijlocul cărora locuiesc Eu»”.

Iată, Dumnezeu nu poate locui în mojlocul oamenilor care au atins cadavre, ei sunt întinați prin aceasta, cu atât mai mult cinstirea moaștelor, este o închinare de fapt la duhul morții, și o împotrivire față de Dumnezeul vieții!

Ținând minte aceste adevăruri, să analizăm acum legenda așa zisului: „mormânt sfânt”:

În secolul IV, chipurile a fost găsit „mormântul lui Isus” de către mama lui Constantin, pe nume: Flavia Iulia Helen (cca. 248 – cca. 329). Cunoscută de români cu numele Elena, s-a născut în orașul Drepanon (azi Karamürsel) în Bythinia (în nord-vestul Asiei Mici), căruia mai târziu Constantin i-a schimbat numele în Helenopolis, în onoarea mamei sale.

Unii autori antici afirmă ca Helena era concubina lui Constanțiu, tatăl lui Constantin cel Mare. Helena avea un statut social umil. Sf. Ambrozie din Milano afirmă că ea era o stabularia, o servitoare într-un han sau tavernă.

În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împaratului Diocletian, se desparte de împarateasa Elena. Elena se retrage departe din viața publică. 

Vedem lucrarea duhului morții prin faptul că ea era o servitoare într-un han sau tavernă, de multe ori cei care nu reușesc să își păstreze lumina vieții în viața lor de servitori, apare duhul morții și îi cucerește, și concubinajul este de fapt curvie care este drumul spre locuința morții, conform cu Proverbe 7:6-27! Apoi retragerea ei departe din viața publică, arată din nou lucrarea duhului morții (comp. cu Deuteronom 32:10; Proverbe 18:1), care izolează victimele și fie la atacă apoi, fie se folosește de ele ca să înșele pe alții.

Astfel Elena a devenit unealta acestui duh, căci potrivit tradiției ea a găsit un mormânt ce conținea chipurile: trei cruci. Mormintele conțin cadavre, nu crucea celui crucificat, de fapt cei condamnați duceau în spate lemnul orizontal, numit: platibium, la locul execuţiei unde era deja stâlpi pe care urmau să fie crucificați.

Conform adevărului biblic, Evanghelile învață că doar corpul Domnului a fost pus într-un mormânt nou, a nu și cele trei cruci (Matei 27:57-61; Marcu 15:42-47; Luca 23:50-56; Ioan 18:38-41)!

O astfel de învățătură cu trei cruci într-un mormânt nu este nici biblică, nici logică!

Apoi, Dumnezeu în vechime a ascuns trupul lui Moise (Iuda 1:9), căci știa că Israel se va apostazia, și va cădea în idolatrie (Deuteronom 31:16), și ca corpul lui să nu devină un idol, și mormântul lui Moise să nu devină loc de peregrinaj (Deuteronom 34:5-6).

Cu siguranță că Dumnezeu știa că creștinismul se va apostazia (Faptele Apostolilor 20:28-30) și la fel ca și în situația lui Israelului, a ascuns mormântul Fiului lui Dumnezeu. Christos fiind prefigurat de Moise (Deuteronom 18:18).

În secolul IV mare a parte a creștinismului s-a abătut de la credința biblică, oamenii erau îndemnați să creadă oferinduli-se tot felul de mituri, legende, basme, minuni false, iar acest basm cu găsirea celor trei cruci într-un mormânt este o minciună inventată de duhul morții pentru ai face pe oameni să se închine la uneltele morții: crucea și implicit la moarte!!!

Teoria că: pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort, care murise de curând. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului, este o altă minciună inventată de acestă uneală a morții: Elena, care să dea credibilitate închinării la cruce, cum că ar fi chipurile: crucea Domnului cu puteri de înviere!!!

Așa cum Adam a fost păcălit de Satan prin Eva (Geneza 3:6) așa liderii religioși au fost păcăliți de Elena! Căci o femeie nu are ce să învețe sau să inițiativa în lucrarea creștină (1 Timotei 2:11-14), ea fiind mai sentimentală, mai vulenrabilă la viclenia satanei!

Duhul morții reușește să păcălească prin noua Eva (Elena) pe liderii religioși care aveau nevoie de acestă minune spectaculoasă, pentru a întări credința nebiblică a enoriașilor, astfel pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înalțat-o în fața mulțimii. Astfel, ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea înalțării Sfintei Cruci în calendar. Iată cum duhul morții și iadul a biruit pe cei lesene crezători, naivi și care nu își întemeiau credința pe Cuvântul lui Dumnezeu; ci, pe scorneli drăcești prin oameni înșelători care au crezut că credința se călădește pe minunile fabricate de ei, nu pe Cuvântul veșnic a lui Dumnezeu (Romani 10:17).

Aceste două lucrări cu mormântul și cu crucea, sunt primele lucrări de amăgire a duhului morții și a locuinței morților (iadul) asupra celor care “n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tesaloniceni 2:10-12 BO).

Toate aceste lucrări cinstesc pe criminala, pe duhul morții care de fapt la ucis pe Fiul lui Dumnezeu, iar toți acești închinători falși ei sunt făcuți de ea prin înșelarea lor, co-părtași la crima asupra Fiului lui Dumnezeu, și ajung ca ei să cinstescă pe criminala de Moarte, care s-a folosit de preoții de atunci și de soldați romani ca de unelte ale ei, pentru a-L omorî pe Domnul vieții (Faptele Apostolilor 3:15)!!!

Nu degeaba acest mormânt aduce moarte nu viață, de pildă în anul 1834, sute de persoane au murit călcate în picioare şi sufocate atunci când mulţimea s-a speriat şi a încercat să iasă din biserica: „sfântul mormânt”.

Apoi o altă lucrare de răspândire a duhurilor morții în lume, este prin așa numitul: „foc haric” sau „lumina sfântă”!

 

Ce lucrare este focul ce apare pe mormântul din Ierusalim?

Se știe că există oameni care au pierit în incedii, astfel focul poate fi unealta a duhului morții, a lui Satan care ucide oamenii (Iov 1:6-16).

Păgânii își ucideau copii prin foc, zeului sau mai bine zis demonului: Moloh  (Levitic 18:21; Ieremia 32:35; 2 Regi 23:10).

Religii care susțineau un foc sacru existau din închinarea babiloniană, care credea că Nimrod era zeul-soare, se considera că focul este reprezentarea lui pământească.

Apoi, preoţii „balamalei" din vremea păgână erau cunoscuţi ca „flamens". Cuvântul provine de la flare, însemnând unul care aţâţă focul sacru (vezi: The Catholic Encyclopedia Vol.6, p.141, articol: „Formosus. Ei erau cei ce vegheau asupra flăcării sfinte, făcându-i vânt cu misticul evantai al lui Bacchus. Asemenea culorii focului asupra căruia vegheau, hainele lor aveau culoarea flăcării - roşie. Ei erau slujitorii lui Pontifex Maximus pe vremea păgânismului, iar cardinalii de astăzi sunt slujitorii papei, care revendică de asemenea titlul de Pontifex Maximus. „Flamens"-ii erau împărţiţi în trei grupuri distincte, şi tot aşa sunt şi cardinalii - cardinali-episcopi, cardinali-preoţi şi cardinali-diaconi.

Următoarele citate din The Catholic Encyclopediat sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte... Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”! Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”.

Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede. Pe măsură ce păgânismul şi „creştinismul” s-au îmbinat, uneori unui sfânt i se dădea un nume ce suna foarte asemănător cu cel al zeului sau al zeiţei pe care o înlocuia. Zeiţei Victoria din Alpii de Sud i s-a dat numele de Sf. Victoire, zeului Cheron ca Sf. Ceranos, zeiţei Artemis ca Sf. Artemidos, zeului Dionysus ca Sf. Dionisius, etc. Zeiţei Brighit (considerată fiica zeului-soare şi reprezentată cu un copil în braţe) i s-a schimbat numele în „Sfânta Brigita". Pe vremea păgânilor, templul ei principal de la Kildare era slujit de fecioare vestale care vegheau asupra focurilor sacre. Mai târziu, templul ei a devenit o mănăstire, iar vestalele lui, călugăriţe. Ele au continuat să vegheze asupra focurilor ritualului, numai că acum el era numit „focul Sf. Brigita”.”

Chiar și în Coreea în vechime pentru a aduce chipurile, “un cer nou peste țară”, se aprindea un foc într-un centru idolatru, care apoi se răspânea la toți coreeni care nu își aprindeau cuptorul în ziua acea, până nu ajungea focul la ei, venit de la preotesele păgâne și de la regele lor!

Iată ce au făcut păgânii idolatrii în trecut, fac păgânii din prezent mascați în „creștini”!

Iată lucrarea demonică de înșelarea a oamenilor care nu au rămas la simplitatea lui Christos (2 Corinteni 11:2-4) și și-au dat mintea unor duhuri înșelătoare (1 Timotei 4:1-3), trecând peste ceea ce este scris în Scripturi (1 Corinteni 4:6).

Toată această înșelătorie cu focul care apare pe mormânt, începând după opinile unora din secolul IV, după alții din secolul IX,  dar ea a fost documentată începând cu anul: 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.

În primă fază această minune falsă a fost o înșelătorie religioasă practicată de clerul și preoții care slujeau la biserica: „sfântul mormânt”, uneori printr-o candelă aprinsă non stop pe mormânt, alteori prin alte metode fizice!

În 2005, într-o demonstratie live la televiziunea greacă, Michael Kalopoulos, autor și istoric al religiei, a inmuiat trei lumânări în fosfor alb. Lumânările s-au aprins în mod spontan după aproximativ 20 de minute, datorită proprietăților de aprindere a fosfor alb, atunci când intră în contact cu aerul. Potrivit site-ul Kalopoulos': Dacă fosfor este dizolvat într-un solvent organic adecvat, autoaprinderea este întârziată până când solventul se evaporă aproape complet. Experimentele repetate au arătat că aprinderea poate fi amânată pentru o jumătate de oră sau mai mult, în funcție de densitatea soluției și solventul utilizat.

Kalopoulos, de asemenea, subliniază faptul că reacțiile chimice de această natură au fost bine cunoscute în cele mai vechi timpuri, citând Strabo,  Kalopoulos afirmă în continuare că fosforul a fost folosit de magicieni haldeene la începutul secolului al cincilea î.Ch. și de grecii antici.

Vezi: https://youtu.be/S66f87b05oM

Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.

Pe baza lucrării de înșelare a milioane de oameni, printr-un foc fals făcut de oameni, s-a trecut la faza a doua, când această mistificare omenească, i-a dat dreptul lui Satan să intervină și să ducă mai departe această minune falsă, dându-le de câți-va ani, un foc supranatural, dar venit din iad, clerului idolatru și demonic, cu scopul ca prin acel foc al iadului să se răspândească în toată lumea puterea morții și a locuinței morților adică a iadului. Iată, unde duce religia falsă!

În mormântul idolatru care a devenit un centru al idolatriei mondiale, sunt legiuni de demoni, lucru dovedit și de lucrările de consolidare şi restaurare a Mormântului din Ierusalim care au fost însoţite de întâmplări misteriose şi inexplicabile, spune profesoara Antonia Maropoulou.

„Uneori aveau loc fenomene care nu pot fi explicate“, a declarat ea pentru postul de televiziune France 2. Un fenomen neobişnuit s-a produs în momentul deschiderii Mormântului, în octombrie anul trecut.  Ea mai spune: „Când am încercat să explorăm cavitatea pietrei sfinte, aparatele care verificau rezonanţa electromagnetică au cedat… Există fenomene naturale care pot perturba câmpurile electromagnetice“, afirmă profesoara de la Universitatea Tehnică Naţională din Atena. Potrivit ei, nu există nicio explicaţie raţională asupra cedării acestor instrumente atât de sofisticate. Vezi: https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/fenomene-misterioase-la-mormantul-lui-iisus-hristos

 

Concluzie:

Oamenii neavând o credință izvorâtă din inimă și prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:9-17), Cuvânt ascuns de clerici și netradus în limba poporului până de curând, au alergat după minuni care să le de-a credință!

Alergarea după minuni care să le de-a credință, duce la lideri religioși care să fabrice minuni sau legende, prin care să întărească chipurile credința enoriașilor, iar mai târziu minunile fabricate, îi dau dreptul lui satan să intervină și să facă el minuni drăcești așa cum a fost profețit de Dumnezeu prin Biblie (Matei 7:15-27; 2 Tesaloniceni 2:9-12).

Pe când, credința care deja o ai pe baza Cuvântului Adevărului, pe baza ei, Dumnezeul Bibliei și Fiul Său, lucrează minunile (Ioan 14:12; Matei 17:20; Matei 21:21), dar și acestea sunt în câmpul adevărului, sunt în armonie cu Biblia, și te duc la Iehova Dumnezeul Creatorul, nu la alți dumnezei (vezi Deuteronom 13:1-5; Romani 1:22-25), la închinarea la obiecte neînsuflețite, ca crucea, mormântul, “focul sfânt”, sau la la închinarea la creaturi: “Maria”, „îngeri”, „sfinți”, etc.

Fie ca Dumnezeu să vă păzească de idolatrie, după ce o lepădați complet din viața voastră, “Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!” (Iuda 1:24-25, BO).