„Roada Duhului” (BC), sau „roada Spiritului” (SCC),  este personalitatea Spiritului Sfânt, calităţile Lui divine (calităţi pe care le are şi Tatăl şi Fiul), şi este atât caracterul Lui manifestat în credincios, cât şi faptele Lui care au ca efect: roada.

În contrast cu darurile (la plural), observăm că în Galateni 5:22,Galateni 1:23 se vorbeşte de roada (la singular) Spiritului, nu roadele (la plural). Astfel ne putem închipui că prezenţa şi lucrarea Spiritului rodeşte în noi acest fruct divin cu mai multe calităţi, roada fiind un singur comportament, dar care se manifestă prin mai multe calităţi.

Astfel, roada Spiritului, poate fi comparată cu lumina făcută de o singură sursă de lumină, lumina este una, dar spectrul luminii dă mai multe culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.

Un alt exemplu: după cum viţa de vie, rodeşte prin lucrarea sevei care circulă din butuc (Cristos) în mlădiţe (creştinii): ciorchinul de strugure. Corchinele este doar un fruct, dar este compus din mai multe boabe. Roada Spiritului este o singură roadă dar mai multe manifestări!

 

Aceasta roadă, are ea doar nouă manifestări sau mai multe?

Unii cred că deoarece există doar 9 daruri, astfel există doar 9 calităţi sau manifestări ale roadei, doar cele descrise în Galateni 5:22,Galateni 1:23.

Însă Biblia vorbeşte nu doar de cele 9 daruri din 1 Corinteni 12:7-11, ci de mai multe daruri (vezi şi 1 Corinteni 12:28-30; Romani 12:6-8; Efeseni 4:11). Astfel şi roada Spiritului are mai multe manifestări sau lucrări, decât cele consemnate în Galateni 5:22,Galateni 1:23.

Cu siguranţă personalitatea Spiritului Sfânt, are mai mult calităţi decât acestea nouă!

Chiar contextul din Galateni lasă să se înţeleagă o astfel de posibilitate. Căci dacă în v.16-20, se dă o listă a faptelor cărnii (firii pământeşti), şi această listă nu este completă, deoarece găsim în alte pasaje cu liste de fapte păcătoase (Romani 1:27-31; 1 Corinteni 6:9,1 Corinteni 1:10; Efeseni 5:3-5; 2 Timotei 3:1-5).

În plus, Pavel a precizat clar după cele 16 fapte ale cărnii: „şi alte lucruri asemănătoare cu acestea”. Cu alte cuvinte, el nu a pretins că dă o listă completă a faptelor cărnii, şi prin extensie a roadei Spiritului, care este în opoziţie cu aceste fapte carnale.

Cu siguranţă Spiritul Sfânt, produce în creştin, şi alte calităţi descrise în alte pasaje din Biblie. Câteva pasaje cu roada Spiritului în afară de cel din Galateni 5:22,Galateni 1:23, ar putea fi: Romani 6:22; 14:17; 15:13; Efeseni 4:1-3,Efeseni 1:24; Filipeni 2:1; Iacob 3:17,Iacob 1:18; 2 Petru 1:3.

Există argumente solide că calităţile roadei sunt mult mai multe decât cele din Galateni 5:22,Galateni 1:23.

          În primul rând, însuşi definiţia dragostei (agape) din 1 Corinteni 13, ne arată mai multe calităţi izvorâte din dragoste sau asociate cu dragostea. Astfel dragostea: „este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul”.

Din acest text s-ar desprinde alte câteva calităţi ale iubirii şi prin extensie ale roadei: ne-invidioasă, umilinţa/smerenia (opusul mândriei), cuviinţa (opusul necuvinţei), altruismul (oposul egoismului), adică nu caută folosul său, calmul (opusul mâniei), gândire pozitivă şi bazată pe adevăr.

În al doilea rând, fiind Spiritul adevărului (Ioan 14:17; 15:26; 16:13), roada Lui în omul cel nou nu poate fi decât Adevărul (Efeseni 4:24).

          O altă listă ce ar putea conţine roada Spiritului sau roadele bune produse de Dumnezeu în noi, este Romani 6:20-22: „Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”.

Aici Pavel face un contrast dintre robia păcatului şi roadele de ruşine aduse atunci (faptele cărnii), şi robia faţă de Dumnezeu şi roadele neprihănirii (dreptăţii) sau sfinţirii aduse de Spiritul în creştin după ce omul a devenit creştin.

Putem adăuga la calităţile din Galateni şi dreptatea şi sfinţirea ca rod al Spiritului, având în vedere că Spiritul lui Dumnezeu este însuşi un Duh Sfânt (Faptele Apostolilor 19:2), şi este un Duh de dreptate sau de judecată (Isaia 4:4) şi lucrarea Duhului în mileniu pe pământ, are ca roadă: judecata şi dreptatea (Isaia 32:15-17), iar lucrarea Spiritului din Isus, a făcut ca Domnul Isus să vestească judecata (justiţia) care în final va triumfa (Matei 12:18-21).

          Tot în epistola către Romani, apostolul Pavel spune: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Şi „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13). Neprihănirea (dreptatea), puterea şi nădejdea (speranţa) este asociată cu bucuria şi pacea în lucrarea Duhului Sfânt, astfel fără teamă le putem include pe lista cu calităţi ale roadei, deoarece Biblia vorbeşte de puterea Duhului (Luca 4:14), aşa cum vorbeşte de dragostea Duhului (Romani 15:30). Dacă dragostea este o roadă, puterea de ce nu ar fi?

          În Efeseni 4:1-3, se spune: „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii”.

Pe lângă calităţile roadei Spiritului: blândeţe, îndelungă răbdare, dragostea şi pacea (legătura păcii), apare alte două calităţi: smerenia şi unirea (unitatea), şi fiind vorba de unirea Duhului, nu poate fi vorba decât de o altă roadă a Duhului, şi anume unitatea pe care o face Duhul în trupul lui Cristos, unitate cu capul şi unitate între mădulare.

          În plus, dacă înţelegem că Duhul Sfânt este şi Duhul lui Cristos, acest Duh nu poate fi decât smerit ca şi Isus (Matei 11:29), un Duh supus, umil, care nu se promovează (glorifică) pe Sine, ci care Îl promovează pe Fiul, Îl glorifică pe Cristos (Ioan 16:14), care l-a glorificat pe Tatăl pe pământ (Ioan 17:4).

          Iar în Efeseni 5:9, se arată o altă roadă a Duhului, numită acolo: „roada luminii” (în Wescott şi Hort: karpos tou photos). Astfel Pavel explică: „Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr”. Este interesant câteva aspecte legat de acest text: a) Apare şi aici „karpos” = roadă, la singular; b) apare ca rod: bunătatea, care este rodul Duhului, astfel am putea trage concluzia, că roada luminii sau roada Duhului este acelaşi lucru; c) în anumite manuscrise greceşti[1] pe care se bazează Textul receptus, apare „roada Duhului” (karpos pneumatos), astfel unele traduceri în engleză ca: KJV, LITV, Webster, sau în alte limbi, apare în text: „roada Duhului”; d) iluminarea este lucrarea Duhului (Evrei 6:4), astfel ce rodeşte lumina, este de fapt o rodire a Duhului care a adus lumina în noi.

În concluzie, este clar că şi dreptatea (neprihănirea) şi adevărul fac parte din roada Duhului.

          Un alt text ce face referire la roada Duhului, este cel din Filipeni 1:9-11, unde se spune: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”.

Iată Pavel se ruga ca fraţii din oraşul Filipi, pentru ca dragostea lor să crească în cunoştinţă şi pricepere, ca ei să aibă discernământ, să poată deosebi lucrurile mai importante, şi aceasta să aibă ca efect: umplerea cu roada dreptăţii, o roadă ce se obţine prin Cristos spre slava lui Dumnezeu.

Dacă ţinem cont de câteva lucruri, ne vom da seama că ‚roada dreptăţii’ e posibil să se refere la roada Duhului Sfânt.

1) În context Pavel vorbeşte de o lucrare în creştini, pe care Dumnezeu a început-o şi o va duce la bun sfârşit (v.6). Despre ce lucrare este vorba, despre lucrarea de transformare după chipul lui Cristos (Romani 8:29; 2 Corinteni 3:18), chipul lui Cristos se referă la calităţiile Lui, adică la roada Duhului. 2) Pavel se ruga ca filipeni să crească în dragoste faţă de cunoştinţă, pricepere, discernământ, făcându-i astfel să fie plini de roada dreptăţii, adică ceea ce rodeşte dreptatea din ei, dreptate obţinută în urma: cunoaşterii, priceperii şi discernământului. Dacă, prin rugăciune se primeşte Duhul Sfânt, dacă cunoaşterea şi priceperea sunt lucrări ale Duhului, atunci de ce efectul acestor lucrări: roada dreptăţii, nu ar fi roada Duhului manifestată în faptele şi viaţa credinciosului?! 3) Această roadă nu este obţinută prin străduinţă proprie independentă de divinitate, nu, căci textul spune că roada dreptăţii se obţine prin Isus Cristos. Ea este lucrarea şi acţiunea filipenilor, dar o lucrare cu ajutorul lui Cristos, şi implicit a Duhului lui Cristos.

          În Filipeni 2:1-3, se spune: „Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”.

Iată din nou legătura[2] Duhului (BC) sau părtăşia Duhului (BCR) nu poate fi despărţită de: mângâierea în dragoste, bucurie, dragoste, care sunt calităţi ale roadei Duhului, dar nu lipseşte nici: smerenie, dar şi milostivire (duioşie, afecţiuni duioase) şi îndurarea, alte posibile calităţi ale roadei Duhului.

          În plus, în Iacob 3:13-18, se vorbeşte de înţelepciune de sus în opoziţie cu înţelepciunea pământească, şi curios unele calităţi ale înţelepciunii de sus, sunt identice cu roada Duhului, şi unele fapte ale cărnii (firii pământeşti) sunt identice cu înţelepciunea pământească, atunci de ce nu am putea considera Iacob 3:17,Iacob 1:18, o listă similară cu calităţile roadei Duhului?

 

Observaţi similitudinea la faptele pământeşti:

Faptele firii pământeşti:	Înţelepciunea pământească:
Galateni 5:19-21: „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea...”.	Iacob 1:13-16: „...Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească), drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele”.

 

Observaţi similitudinea la roada Duhului sau înţelepciunea de sus:

ROADA DUHULUI	ÎNŢELEPCIUNEA DE SUS
Galateni 5:22,Galateni 1:23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”.	Iacob 3:17,Iacob 1:18: „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace”.

 

Cred că comentarile sunt de prisos, chiar dacă apostolul Pavel şi apostolul Iacob (fratele Domnului), au stiluri diferite, totuşi esenţa este aceiaşi, acelaşi Duh i-a inspirat, acelaşi calităţi: pacea, blândeţea, facerea de bine sau roadele bune, toate vin de sus prin Duhul, indiferent că le numit: roada Duhului sau înţelepciune de sus.

De fapt aceste roade ale înţelepciunii de sus sunt numite în final: „roada neprihănirii”, la sfâşitul pasajului, în greacă apare tot „karpos” = roadă/fruct la singular. Expresie ce o găsim şi în Filipeni 1:11.

Prin urmare, putem spune că roada Duhului este sinonimă cu roada luminii (Efeseni 5:9), roada dreptăţii sau neprihănirii (Filipeni 1:11; Iacob 3:18).

 

Lista cu alte roade ale Duhului Sfânt pe lângă cele din Galateni 5:22,Galateni 1:23:

Curăţia/puritatea (Iacob 3:17).

Blândeţea/gentileţea/delicateţea (Iacob 3:17).

Uşor de înduplecat/lipsa rigidităţii (Iacob 3:17).

Îndurarea/mila (Iacob 3:17; Filipeni 2:1-3).

Nepărtinirea (Iacob 3:17).

Nefăţărnicia/neipocrizia (Iacob 3:17).

Sfinţenia (Romani 6:22; Efeseni 4:2,Efeseni 1:24).

Speranţa/nădejdea (Romani 15:13; 12:12).

Dreptatea/justiţia (Romani 14:17).

Umilinţa/smerenia (Matei 11:29; Filipeni 2:3; Coloseni 3:12; 1 Petru 3:8).

Puterea/tăria (Luca 4:14; Efeseni 1:19; 6:11; Romani 15:13,Romani 1:19).

Adevărul (Ioan 14:17; 15:26; 16:13; Efeseni 4:24; 6:14).

Tot felul de fapte bune (Faptele Apostolilor 9:36; Coloseni 1:10; Tit 2:14).

Chibzuinţă/cumpătare (2 Timotei 1:7).

 

Cum putem primi roada Spiritului?

În primul rând trebuie să devenim copii ai lui Dumnezeu, ca să primim Spiritul Sfânt (Romani 8:9,Romani 8:14-18).

Chiar dacă omul cel vechi a murit în apa botezului, creştinii trebuie să rămână în Spiritul, şi să nu-i permită cărnii să reînvieze în ei.

Unii creştini din ţinutul Galatiei au permis cărnii să-şi revină, şi ca să lucreze în ei şi să-îi îndemne la faptele cărnii!!!

De aceea apostolul Pavel a îndemnat din nou ca ei să umble în Spirit şi să rodească calităţile şi lucrările Spiritului descrise în Galateni 5:22,Galateni 1:23.

Ce i-a sfătuit el prin Spiritul de la Dumnezeu în această privinţă?

În Galateni 5:16, SCC, se spune: „Zic dar: umblaţi prin Spirit, şi nicidecum nu aveţi să împliniţi vreo poftă a cărnii”. Iată, ei trebuiau din nou să umble pe calea creştină prin Spirit, călăuziţi de El, îndrumaţi de El pe calea lui Dumnezeu, şi nu de poftele păcătoase!

El le-a mai spus: „Iar cei ai lui Christos Iesus, au crucificat carnea împreună cu pasiunile şi poftele ei. Dacă vieţuim prin Spirit să şi umblăm prin Spirit” – Galateni 5:24,Galateni 1:25, SCC. Credincioşii au crucificat prin credinţă şi ascultare după ce au auzit Evanghelia şi învăţătura adevărului carnea, ei s-au lepădat de ei, au luat crucea şi au devenit discipoli ai Domnului, culminând în botez cu omorârea omul cel vechi care a fost răstignit (Romani 6:2-6).

Însă la un timp după botezul lor, ei au permis ca din nou carnea să-şi revină şi să lucreze în ei faptele rele ale cărnii care duc la moarte!

De acea prin Spiritul, Pavel, le-a zis condiţia ca să fie a lui Cristos: „Iar cei ai lui Christos Iesus, au crucificat carnea împreună cu pasiunile şi poftele ei”. Ba mai mult, nu este suficient să vieţuim (trăim) prin Spirit, adică să trăim în adunare datorită Spiritului primit la botez; ci, noi trebuie „să şi umblăm prin Spirit”. Atunci când umblăm pe calea creştină prin Spirit vom evita faptele cărnii, şi vom rodi faptele Spiritului.