Citim în cartea Apocalipsa, despre 24 de fiinţe ce sunt văzute de Ioan în cer, şi sunt descrise ca fiind: „cei douăzeci şi patru de bătrâni” (Apocalipsa 4:10).
Apostolul Ioan vede în viziune: „douăzeci şi patru de bătrâni”, aceştia apar în următoarele texte: Apocalipsa 4:4,Apocalipsa 1:10; Apocalipsa 5:5; Apocalipsa 7:13-17; Apocalipsa 11:16; Apocalipsa 19:4.
Se ridică întrebările:
1. CINE SUNT CEI 24 DE BĂTRÂNI?
2. CE ROL AU ÎN CER?
3. CE ÎNVĂŢĂM NOI DE LA CEI 24 DE BĂTRÂNI?
1. CINE SUNT CEI 24 DE BĂTRÂNI?
Cele 24 de fiinţe văzute de Ioan în cer nu sunt îngeri, creaţi de Creator ca fiinţe spirituale ce fac parte din cerurile făcute în început (Geneza 1:1; Geneza 2,Geneza 4; Psalmi 33:6). De unde ştim acest lucru?
În primul rând, deorece ei nu sunt văzuţi în cer de profeţii vechiului legământ. În mai multe ocazii ei au văzut cerul, heruvimii sau făpturile vii (Ezechiel cap. 1,10), serafimi (Isaia 6:1-2), îngerii (2 Regi 22:19; Daniel 7:10), dar ei nu au văzut pe cei 24 de bătrâni!
În al doilea rând, apostolul Pavel descrie ierarhiile cereşti de îngeri, dar cei 24 de bătrâni nu fac parte din ele (Efeseni 1:20-22; Efeseni 3:10; Coloseni 3:15-17), la fel: apostolul Petru nu îi menţionează între ierarhiile îngereşti (1 Petru 3:22).
De ce? Deoarece ei nu sunt îngeri (creaturi spirituale)! Ci, ei sunt sunt 24 de bărbaţi răscumpăraţi de pe pământ, care au fost creştini, care au biruit lumea şi care prin moartea lor de martiri au biruit şi au ajuns în cer la Domnul (comp. cu 1 Corinteni 9:24-25; Filipeni 1:20-25).
De unde ştim lucrul acesta?
Din faptul că această grupă cerească, nu a fost creată în început ca ierarhie îngerească, ea nu a făcut parte din categoriile de îngeri; ci, a fost adăugată ulterior la cer! (comp. Ezechiel 1:5; Zaharia 4:10; cu Apocalipsa 4:4-6).
În plus, textul spune: „douăzeci şi patru de tronuri; şi pe tronuri douăzeci şi patru de bătrâni şezând, îmbrăcaţi în mantii albe, şi pe capetele lor erau cununi de aur” (Apocalipsa 4:4). Acești 24 de bătrâni stau pe tronuri indicând că sunt regi, o imagine asemănătoare o găsim în faza revenirii Domnului, când cei 12 apostoli stau pe tronuri: judecând pe cele 12 triburi ale lui Israel (Matei 19:28). În timp ce cei 24 de bătrâni domnesc asupra adunării și judecă adunarea, ei Îl ajută pe Domnul la conducerea ei.
Apoi ei sunt descrişi ca fiind „îmbrăcaţi în mantii albe”, asemănător cu ceea ce Domnul a spus în Apocalipsa 3:4, SCC: „Dar ai în Sardis puţine nume care nu au murdărit mantiile lor; şi ei vor umbla cu Mine în veşminte albe, pentru că sunt vrednici”.
Pe lângă aceasta, ei au cununi pe cap (comp. Apocalipsa 4:4,Apocalipsa 1:10). Pe cap au o cunună, în greacă: „stefanos”, ca și cununa descrisă de Pavel, Iacob și Petru (2 Timotei 4:7-8, Iacob 1:12; 1 Petru 5:4).
De ce ei primesc cununa și tronul mai repede?
Ei primesc o parte din răsplată mai repede, deorece ei servesc adunarea. În viitor la venirea Domnului, toți creștinii vor servi ca preoți o mie de ani (Apocalipsa 20:6), peste Israelul ce va fi pe pământ în mileniu, și peste neamurile convertite la iudaism (Mica 4:1-5; Zaharia 12:10; Zaharia 13:8-9; Zaharia 14:12-21; Apocalipsa 20:3; Apocalipsa 22:2).
În contrast cei 24 de bătrâni, sunt: conducători preoțești ce au servit și servesc pe creștini în calitatea lor de preoți, iar apoi fiecare din acești 24 de bătrâni, își vor forma ceata lor proprie de preoți, ceată luată dintre creștinii care ajung în cer, și vor locui fiecare în etajul lor din orașul: Noul Ierusalim, care are 24 de nivele. Cele 12 temelii (Apocalipsa 21:14-20) din pietre scumpe, formate din cei 12 apostoli și alți apostoli din alte timpuri, plus mai alte 12 etaje, patru din aur, patru din argint, și patru din bronz, pentru nivelul spiritual al fiecărui creștin.
Acești 24 de bătrâni au murit ca martiri sunt: cei 12 apostoli[1], plus alți: 12 creștini martiri pentru Christos, la fel ca şi Ştefan[2] (Faptele Apostolilor 6:8-7), ca şi Iacob (Faptele Apostolilor 12:1-2), ei sunt numiţi bătrâni deoarece au o vechime în credinţă comparativ cu credincioşi din cele 7 adunări, la care le scrie Ioan.
Toţi aceşti 24 de bătrâni au murit ca martiri, până spre sfârșitul secolului 1 d.Ch. De aceea, ei sunt „bătrâni” comparativ cu credincioşi de la sfârşitul secolului 1 d.Ch. Iar Domnul i-a luat ca suflete lângă El (comp. cu Apocalipsa 6:9-11) şi i-a făcut preoţi pentru Miel, pentru a mijloci pentru fraţi lor la Domnul Iesus.
Observăm acest lucru în Apocalipsa 5:8, SCC: „cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au proşternut înaintea Mielului; având fiecare o harfă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor”. Ei i-au rugăciunile sfinţilor de pe pământ şi le transmit la Miel, iar Mijlocitorul Iesus le transmite apoi lui Iehova. Ei Îl laudă pe Miel căci a răscumpărat oameni din orice naţiune pentru a face din ei: preoţi pentru Dumnezeu şi regi peste pământ.
2. CE ROL AU ÎN CER?
Aşa ca şi cele 24 de cete preoţeşti din Israel (1 Cronici 24:1-19), aceşti 24 de bătrâni sunt 24 de preoţi-căpetenii ce servesc pe Marele Preot Iesus.
În primul rând, ei stau în jurul tronului lui Iehova, şi i se închină Lui cu tot respectul, aruncând cununile înaintea Lui, prin aceasta mulţumind lui Dumnezeu pentru răsplata care au primit-o, pentru că au fost glorificaţi primind cununi de aur pe cap. Iar faptul că se proştern sau se aruncă înaintea Celui de pe tron, dovedeşte respectul şi mulţumirea ce izvora din inimile lor pentru Creator.
În acest sens este scris:
Apocalipsa 4:10-11, SCC: „cei douăzeci şi patru de bătrâni vor cădea înaintea Celui şezând pe tron, şi se vor închina Celui vieţuind în epocile epocilor, şi vor arunca cununile lor înaintea tronului, zicând: Vrednic eşti, Iehova şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea; pentru că Tu ai creat toate, şi prin voinţa Ta sunt şi au fost create.”.
Apocalipsa 11:16, SCC: „şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, cei şezând înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, au căzut pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu”.
Apocalipsa 19:4, SCC: „şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, şi cele patru vieţuitoare, s-au proşternut şi s-au închinat lui Dumnezeu Cel şezând pe tron, zicând: „amen! Aleluia!”.
În al doilea rând, Îl laudă pe Mielul cântându-i cu harfele lor: „Şi ei cântau un cântec nou, zicând: „vrednic eşti să iei sulul, şi să deschizi sigiliile lui; pentru că ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău; din orice trib, şi limbă şi popor şi naţiune; şi i-ai făcut un Regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor domni ca regi peste pământ” – Apocalipsa 5:9-10, SCC.
În al treilea rând, aceştia mijlocesc, ei aducând Mielului, cupele cu rugăciunile sfinţilor, ce sunt văzute în cer, sub forma unor cupe cu tămâie (comp. cu Psalmi 141:2).
În acest sens Ioan vede: „şi când a luat sulul, cele patru vieţuitoare şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au proşternut înaintea Mielului; având fiecare o harfă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor” - Apocalipsa 5:8, SCC.
Ei ca oameni de pe pământ, cunosc durerea, slăbiciunea omului, ei pot mijloci bine, deorece pot simţi împreună cu omul, slăbiciunile lui (comp. cu Faptele Apostolilor 14:15) şi pot interveni pentru el, la Domnul şi Marele Preot.
În al patrulea rând, EI dau tonul l-a închinare, cântarea lor venită din dragoste pentru Salvatorul lor, face ca şi alte creaturi cereşti să Îl înalţe pe Dumnezeu şi pe Miel, după cum este scris: „Şi ei cântau un cântec nou, zicând: „vrednic eşti să iei sulul, şi să deschizi sigiliile lui; pentru că ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău; din orice trib, şi limbă şi popor şi naţiune; şi i-ai făcut un Regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor domni ca regi peste pământ. Şi am văzut şi am auzit voce de îngeri mulţi, împrejurul tronului, şi al vieţuitoarelor, şi al bătrânilor; şi numărul lor era de zeci de mii de zeci de mii, şi mii de mii, zicând cu voce mare: „vrednic este Mielul Cel junghiat să primească puterea, şi bogăţii, şi înţelepciune, şi tărie, şi onoare, şi glorie, şi binecuvântare.” Şi orice creatură care este în cer, şi pe pământ, şi sub pământ, şi pe mare, şi pe toate cele din ele, le-am auzit zicând: „Celui şezând pe tron, şi Mielului; să fie binecuvântarea, şi onoarea, şi gloria, şi puterea, în epocile epocilor.” Şi cele patru vieţuitoare ziceau: Amin! şi bătrânii s-au proşternut, şi s-au închinat” – Apocalipsa 5:12-14, SCC.
În al cincilea rând, ei ajută pe creştinii să înţeleagă adevărul aşa cum preoţii din vechime făceau acelaşi lucru (Maleahi 2:7), sau îngerii (Daniel 9:21-23; Daniel 10:10-21). Un exemplu, este ajutorul dat apostolului Ioan să înţeleagă anumite viziuni:
Apocalipsa 5:5, SCC: „şi unu dintre bătrâni, îmi zice: nu plânge! Iată! Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David; a învins, ca să deschidă sulul, şi cele şapte sigilii ale ei”.
Apocalipsa 7:13-17, SCC: „şi unu dintre cei bătrâni a răspuns, zicându-mi: „Aceştia, cei îmbrăcaţi în veşmintele cele albe; cine sunt, şi de unde vin?”. Şi i-am zis: Domnul meu, tu şti. şi mi-a zis: „Aceştia sunt cei veniţi din necazul cel mare; şi ei au spălat veşmântele lor, şi le-au albit în sângele Mielului. De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi servesc zi şi noapte în templul Lui; şi Cel şezând pe tron, va întinde cortul peste ei. Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu are să îi mai dogorească soarele, nici vreo arşiţă; pentru că Mielul Cel din mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
3. CE ÎNVĂŢĂM NOI DE LA CEI 24 DE BĂTRÂNI?
Învăţăm să ne închinăm cu mulţumire lui Iehova (comp. cu Psalmi 100), să mulţumim pentru gloria de a fi fii ai Celui Prea Înalt, şi regi şi preoţi împreună cu Christos (Apocalipsa 1:5-6; Romani 8:14-17), şi pentru că ne-a creat şi ne susţine în viaţă (Apocalipsa 4:11).
Apoi învăţăm să-L lăudăm pe Miel, pentru jertfa de răscumpărare, pentru fraţi noştri spălaţi în sângele Lui (1 Petru 1:1-4; 1 Corinteni 1:4).
Să mijlocim pentru fraţi şi pentru oameni în rugăciune, acest lucru „...este bine şi bine-primit înaintea lui Dumnezeu, Salvatorul nostru; care vrea să fie salvaţi toţi oameni şi să vină la cunoştiinţa exactă a adevărului” (1 Timotei 2:3-4, SCC).
De asemenea, să-i ajutăm pe alţii să înţeleagă adevărul dezvăluit de Iehova în Biblie, după cum este scris:
2 Timotei 2:24-26, SCC: „Dar un sclav al lui Iehova nu trebuie să se certe; ci, să fie blând către toţi, în stare să îi înveţe, răbdător al răului, corectând cu blândeţe pe cei împotrivitori; poate Dumnezeu are să le dea căinţă în cunoaşterea exactă a adevărului; şi au să îşi revină la o minte sănătoasă din laţul Diavolului, fiind prinşi de vii de către el, pentru a face voinţa lui”.