„Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” - Ieremia 29:13.  

 

Dragă cititor, dacă crezi în Dumnezeu, dacă Îl iubeşti, nu este suficient să te rogi, făcând cereri, implorări, mărturisiri, aducându-i mulţumiri şi laude, ci este nevoie să-L cauţi pe Dumnezeu în rugăciunile Tale. Rugăciunea prin care Îl cauţi pe Dumnezeu este la fel de importantă ca celelalte tipuri de rugăciuni. Fără a-L căuta pe Dumnezeu rugăciunea ta este insuficientă şi viaţa ta spirituală săracă.

O gramadă de probleme de diferite tipuri din viaţa ta, rămân nerezolvate deoarece tu nu L-ai căutat pe Dumnezeu, care „singur este înţelept” (Romani 16:27), singurul care îţi poate da soluţi şi rezolvări la problemele tale indiferent de ce natură sunt.

Necăutându-L pe El, vei fi obligat să te bazezi pe înţelepciunea ta sau a altei creaturi, iar aceasta este echivalentul eşecului.

Proverbe 3:5: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!”

Ieremia 17:5: „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”

Luca 6:39: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?”.  

Apoi, dacă nu-L cauţi pe Dumnezeu, tu nu poţi să-L afli pe Dumnezeu într-un mod personal şi intim, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu de aproape, fără a-L căuta (Osea 6:3). Tu poţi auzi informaţii despre El, poţi să ajungi să cunoşti adevăruri despre El, dar tu nu-L cunoşti pe El, dacă nu-L cauţi din toată inima (Romani 3:11). Iar dacă tu nu-L cunoşti, veşnicia ta este în joc. Domnul Isus a spus în Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Aţi observat Domnul Isus nu a spus: „să cunoaştem despre Dumnezeu şi Isus” sau „să cunoaştem informaţii despre Dumnezeu şi Isus”. Nu, El a spus: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Una este să cunosc pe cineva deoarece am o relaţie de prietenie cu aceea persoană şi alta să cunosc despre cineva citind cărţi despre viaţa şi lucrările lui!

Citirea Bibliei şi meditarea Bibliei sunt bune, mersul la biserică unde auzi predici care te fac să înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu sunt bune, anlizarea însuşirilor (atributelor) lui Dumnezeu din Biblie este foarte bine, aşa vei ştii informaţii despre El. Să te rogi, lăudând pe Dumnezeu, cerându-i iertare, mulţumindu-i pentru toate lucrurile, etc. sunt foarte bune. Analizarea acţiunii lui Dumnezeu din viaţa noastră, prin credinţă, văzându-l pe Dumnezeu implicat în circumstanţele din viaţa noastră, şi recunoscându-l în toate căile noastre (Proverbe 3:6), ne face să înţelegem modul de a acţiona, şi începem să-l cunoaştem mai personal pe Dumnezeu. A observa cum răspunde Dumnezeu la rugăciunile noastre şi de ce unoeri nu răspunde, este un alt mijloc de al cunoaşte pe El, principiile Sale şi modul Lui de gândire.

Dar nu trebuie să rămânem aici. Prin Domnul Isus Cristos, prin jertfa Lui, avem acces la sfânta sfintelor din cer, la tronul lui Dumnezeu, noi putem să-L căutăm până când El se lasă găsit de noi. Dacă noi Îl vom găsi, noi putem fi învăţaţi de El (Psalmi 119:10), putem sta la sfat cu El (Exod 18:15), El ne poate da soluţii la problemele noastre (Psalmi 22:26; Psalmi 34:10), dar mai mult decât atât, El poate deveni prietenul nostru cel mai bun (Iacob 2:23), putem să cunoaştem inima Lui pentru oameni, putem să-L cunoaştem pe El, putem să avem trecere (favoare) înaintea Lui! Putem să vorbim cu El gură către gură (Numeri 12:6-8).

Şi de atunci, putem predica, învăţa, cânta, profeţi, sluji din prezenţa lui Dumnezeu! Aleluia.

Nu mai trebuie să bâjbâi (Faptele Apostolilor 17:27), în închinare, în problemele familiale, în lucrarea lui Dumnezeu, în slujirea din adunare, în relaţiile tale cu oamenii, etc. Găsindu-L pe El găseşti viaţa, viaţa din belşug, găseşti sfatul Lui, călăuzirea Lui, prezenţa Lui, autoritatea Lui, slăvit să-I fie Numele!

Înainte de a muri Cristos, doar unii din poporul lui Dumnezeu avea acces la prezenţa lui Dumnezeu din templul din Ierusalim. Preoţii avea acces în prima încăpere din templu numită „sfânta”, însă doar marele preot aveea voie o dată pe an, să intre după ce s-a sfinţit în „sfânta sfintelor”, unde se cobora desupra chivotului legământului, între heruvimi din aur: slava şi prezenţa lui Dumnezeu.

La mortea lui Cristos, perdeaua despărţitoare dintre „sfânta” şi „sfânta sfintelor”, a fost sfâşiată de sus până jos (Matei 27:51), indicând că din acel moment, preoţii au acces şi ei nemijlocit la prezenţa lui Dumnezeu şi continuu, nu doar o dată din an.

Domnul Isus Cristos a instituit un nou legământ, în acest legământ, toţi credincioşii sunt preoţi (1 Petru 2:5,1 Petru 1:9), şi prin urmare toţi au acces la Dumnezeu direct pe baza sângelui vărsat de Domnul Isus pe Golgota (Evrei 4:14-16; Evrei 10:19-20), nu mai există o perdeauă despărţitoare, preoţii noului legământ au acces toţi la încăperea numită: „sfânta sfintelor”.

Iubite cititor, ce faci cu acest drept dat de Isus, de a intra în sfânta sfintelor?

Dumnezeu doreşte ca în noul legmânt să avem acces la Dumnezeu, de aceea El doreşte ca noi să-L căutăm. A nu-L căuta pe Dumnezeu, însemnă a avea un creştinim de formă, un Dumnezeu de formă, un Mijlocitor de formă, un cap de formă, şi o închinarea de formă.

Dacă tu nu-l cauţi pe Dumnezeu, ca să-L cunoşti, şi să ai o relaţie cu El, atunci tu în cel mai bun caz, vei avea informaţii despre El, prin care îţi vei forma o imagine despre Dumnezeu.

Însă fără a-L căuta pe El, tu poţi prelua, crede, sau interpreta greşit informaţiile biblice despre El (2 Cronici 31:21). Biblia nu poate fi înţeleasă doar prin mintea omului (1 Corinteni 2:11-16), este nevoie să întrebăm pe Autorul Biblie, ca El să ne dezvăluie înţelesul corect al Cuvântului Său. Dacă nu-L cauţi pe El, nu-L găseşti, atunci Biblia nu-ţi va folosi spre mântuirea ta, ci doar spre aţi umfla capul cu informaţii despre un Dumnezeu, pe care tu nu vrei să-L cunoşti personal şi intim.

Creştinismul autentic, nu este o schimbare făcută în viaţa unui om, ca urmare că El a studiat Biblia, a încercat să o înţeleagă cu mintea lui, a încercat să aplice cu puterea lui, prin silinţa lui. Nu, creştinismul autentic însemnă să înţelegem Biblia prin Duhul Sfânt şi să o aplicăm prin puterea Duhului Sfânt (comp. cu Romani 8:13-14), nu doar prin puterea şi voinţa noastră!

A avea pe Cristos ca cap, nu însemnă ca în orice moment sau în deciziile importante, să mă gândesc cum ar proceda Domnul. Mintea mea şi gândurile mele nu pot să-mi spună cum ar proceda Domnul, deoarece gândurile mele nu sunt gândurile Lui (Isaia 55:8).

Chiar dacă Îl întreb: Doamne Isuse, tu cum ai proceda într-o astfel de situaţie, şi după amin-ul de la sfârşitul rugăciunii, te-ai gândi cum ar proceda El, că doar te-ai rugat, nu-i aşa? NU! Dacă Isus este capul tău real, Tu trebuie să te rogi, să alergi la El, să-L cauţi, să insişti, să stai în prezenţa Lui, în sfinta sfintelor, până când El, SINGURUL ÎNVĂŢĂTOR (Matei 23:8), te va învăţa cum să procedezi.

Tot la fel când eşti rănit/rănită de oameni, tu nu ai nevoie de consiliere, de păreri omeneşti, de mângâieri omeneşti, tu ai nevoie de Domnul, tu trebuie să-l cauţi pe Mijlocitorul, pe Marele preot al tău (dacă Isus este cu adevărat marele tău preot), ca El să-ţi dea mângâierea, consolarea, speranţa, sau judecata dreptă, mustrare, pedeapsă dacă ai păcătuit. Oamenii lui Dumnezeu, dacă nu vorbesc cuvinte prin inspiraţie, îţi vor da cu siguranţă mult mai puţin decât Domnul sau uneori chiar mângâieri false sau sfaturi greşite. Dar dacă Tu Îl iubeşti cu adevărat, tu nu vrei mai puţin decât Domnul, nu vei fi mulţumit cu mai puţin decât ceea ce este El. A fi mulţumit cu mai puţin decât ceea ce este El, decât cu ceea ce vrea El, însemnă că Tu nu-l vrei pe Isus cel adevărat, ci pe un Isus fals (2 Corinteni 11:4), care este altcineva decât Isus cel autentic. O amăgire care te statisface pe moment!

Tu însă să-L vrei pe El, căci El este Paracletul (1 Ioan 2:1-2, Parakletul = Mângâietorul, Ajutorul, Avocatul, Apărătorul) dar şi Judecătorul (Ioan 5:22).

A alerga la fraţi şi surori, înainte de a alerga la El, însemnă a duce o viaţă creştină fără El, sau cu un Isus pe locul doi!

Tu ai nevoie să-L cauţi pe Cel ce te-a salvat de chinul etern şi de mânia lui Dumnezeu! Dacă cineva te-ar salva de la moarte şi din chinul etern, şi apoi din auzite ai ştii câte ceva despre el, te-ai mulţumi cu atât? Sau ai merge să-L cauţi ca să-i mulţumeşti personal?

Dacă tu Îl iubeşti cu adevărat pe Isus, o iubire care nu sunt doar nişte emoţii de moment, tu vei dori să-l cauţi cu scopul ca să-L găseşti, ca să cazi în genunchi în faţa Lui şi să-i mulţumeşti (Comp. cu Luca 17:12-19). Să sari în braţele Lui şi să-ţi exprimi adorarea şi iubirea ta.

Oare se mulţumeşte un iubit ca iubita lui să citească cărţi despre el, să îi dă mesaje telegrafice, ca apoi să nu mai stea şi să asculte răspunsul iubitului?

Din păcate, aşa fac mulţi care spun că sunt creştini, ei se roagă, mulţumesc, cer ce au nevoie, dar nu-L caută, ei au nevoie doar de darurile Lui şi nu Îl vor pe El, nu stau ca să audă răspunsul Lui, sfatul Lui, mustrarea Lui, sau cuvintele Lui de dragoste pentru mireasa Lui.

Sau chiar dacă încearcă să-L caute, după jumate de oră de rugăciune renunţă, mulţumindu-se cu un creştinism care are un Domn la distanţă, fiind mulţumiţi dacă primesc uneori darurile Lui.

Dragi cititori, darurile Lui nu sunt El, ci fiecare dar este o însuşire sau o lucrare a Lui, numai avându-l pe El avem totul, toate darurile, şi supremul dar: Mirele iubit Însuşi, care ne poate împlini total. În Coloseni 2:9-10 se spune: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri”,

Este pentru noi Cristos: TOTUL şi DEPLIN?

Aţi putea trăi fără biserică, fraţi şi surori, pe o insulă pustie sau într-o celulă de închisoare, doar cu El? Unde să nu aveţi: păstori, învăţători, profeţi, consilieri spirituali, fraţi care să vă sfătuiască, etc. Ci să Îl aveţi doar pe El care este TOTUL şi DEPLIN, slăvit să-i fie Numele!

Atunci când avem vreo problemă, când suntem în suferinţă, când avem o nelămurire, când trebuie să luăm o decizie, ce facem? Analizaţi-vă! Ce fac majoritatea celor ce spun că sunt creştini când au o problemă de sănătate: merg la medicul de familie sau specialist sau i-au ei medicamente după cunoştinţa lor, sau aplează la diferite tratamente, însă câţi din start (nu după luni de spitale) apelează la Medicul suprem în post şi rugăciune? Câţi caută călăuzirea lui Dumnezeu, faţa lui Dumnezeu, ca să vadă dacă nu cumva boala lor este o pedeapsă şi atunci a căuta vindecarea ei, însemnă a nu 'suferii pedeapsa', şi a lupta contra voinţei divine, contra loviturii de nuia a lui Dumnezeu (Evrei 12:5-11).

Când avem de luat o decizie, câţi nu apelăm mai degrabă la un păstor, la un profet, decât a căuta personal faţa lui Dumnezeu şi la călăuzirea Lui în mod personal?

Câţi, când au probleme financiare caută faţa lui Dumnezeu dar şi aşteaptă prin credinţă intervenţia lui Dumnezeu, nu aleargă pentru a lua cu împrumut şi a se face astfel robi oamenilor sau băncilor, câţi sunt dependenţi de El în ce priveşte banii, şi dau cu inima largă ştiind că Dumnezeu va purta de grijă?  Câţi dau şi ultimii bănuţ adunării, lucrării Domnului sau săracilor ca şi bănuţii văduvei (Marcu 12:43), având încrederea neclintită că Dumnezeu este credincios?

Câţi îşi administrează banii sub călăuzirea divină şi nu prin metode umane de administrare?

Când avem o nelămurire, nu înţelegem ceva din Biblie, câţi alergăm la Domnul şi nu la păstorii sau învăţătorii bisericii, sau la publicaţiile de cult pentru a afla răspunsul? Nu ar trebui oare ca Isus să fie Învăţătorul nostru?

Da, Isus se poate folosi de păstori şi învăţători, de cărţi, dar El să se folosească de ei, cu alte cuvinte nu tu să alergi la ei, ci la Domnul, iar Domnul să te călăuzească fie direct spre un răspuns, fie indirect, prin oameni, cărţi, predici, etc. Dar El să te călăuzească, El să-ţi ofere răspunsul prin mijlocul hotărât de El, nu tu să alergi la instrument, ci El, şi El va decide ce instrument să folosească pentru a-ţi da învăţătura sănătoasă cea potrivită cu evlavia.

Câţi creştini tulburaţi, întristaţi, deprimaţi nu aleargă mai degrabă la fraţi, prieteni, centre de consiliere spirituală, păstori, dar prea puţin aleargă la Dumnezeu. Da, este Ok dacă căutând faţa lui Dumnezeu, Dumnezeu va lucra printr-un copil al Lui, printr-un slujitor, printr-un lucrător, însă El să o facă. Cu alte cuvinte dacă eu vin cu intristarea mea la Dumnezeu, iar El trimit pe cineva este OK, sau dacă sunt călăuzit să merg la un frate este OK, însă nu eu să caut instrumentele prin care Tatăl meu ceresc să lucreze, ci eu să-L caut pe El, iar El va alege şi va mânui instrumentul potrivit la timpul potrivit.

De multe ori am ales noi instrumentul pe care să-L folosească Dumnezeu şi lucrurile au ieşit prost, de ce am venit din vizită de la un frate mai trist de cum am mers la el? De ce citind o carte am devenit mai dezorientat ca mai înainte? De ce citind Biblia nu găsesc un răspuns cu parcă sunt tot mai plictisit şi secătuit? De ce mergând la păstor am primit o rană în plus faţă de cea pe care o aveam? De ce mergând la consilier în loc să mi se rezolve problemele, ele s-au agravat, nu am primit o soluţie viabilă la ele, ci doar descoaserea unui trecut care a făcut să mă doar mai tare?

De ce toate acestea? Deoarece am săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă, şi m-am amăgit zicând că sunt 'puţuri sfinte', puţuri care în trecut mi-au adus alinare, iar acuma parcă izvorul din ele (Dumnezeu) a secat! DEOARECE NOI NU L-AM CĂUTAT PE EL CI AM CĂUTAT CEVA MAI PUŢIN DECÂT CEEA CE ESTE EL!

Cu alte cuvinte: biserica, fraţii, surorile, păstorii, profeţii, învăţătorii, cărţile, DVD, CD, creştine, nu sunt rele sau greşite, dacă învaţă adevărul în dragoste, şi dacă sunt una cu Cristos, şi Cristos alege EL să se exprime prin ele. Însă este o idolatrie, ca să nu mai alerg la Cristos, să nu mai stau suficient în prezenţa Lui, ci să folosesc instrumentele Lui de capul meu, după alegerea mea!

Pentru unii cea mai mare piedică în al căuta pe Dumnezeu este biserica sau religia lui, el stă tihnit (fără Dumnezeu) gândind că Îl are pe Dumnezeu odată ce are o religie numită: „creştină”, şi aceasta este cea mai mare înşelare, el duce o viaţă creştină formală, şi se amăgeşte că are o relaţie cu Dumnezeu, pentru că se roagă dimineaţa şi seara, sau la masă, că mai citeşte Biblia sau cărţi religioase, că are un preot, duhovnic sau pastor care îl îndrumă. Dar el nu s-a întâlnit niciodată cu Dumnezeu în mod real.

Relaţia cu Dumnezeu însemnă, nu faptul că te rogi sau mergi la biserică, ci: faptul că atâta L-ai căutat pe Dumnezeu prin rugăciune, până când El s-a lăsat găsit de tine. Apoi ai început să comunici cu El, şi El cu tine, iar ceea ce El ţi-a spus tu ai ascultat şi ai împlinit, şi la rândul Lui El a ascultat rugăciunile tale şi ţi-a dat ceea ce ai cerut (1 Ioan 3:24; 1 Ioan 5:14-15). Şi ai devenit prieten cu El, şi El cu tine, intim cu El (Cantarea Cantarilor 2:16). Aceata este relaţie cu Dumnezeu!

Mulţi creştini NU sunt ca Sunamita, care atunci când nu a mai găsit pe iubitul ei, l-a căutat până l-a găsit, observaţi, în Cantarea Cantarilor 3:1-5: „Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, deci, nu l-am găsit M-am sculat, atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele L-am căutat, deci, nu l-am găsit! M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?” Abia trecusem de ei şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit”.

Observaţi Sunamita, nu i-a fost lene să se scoale noaptea din pat, cum ne este lene uneori nouă, să ne punem pe genunchi şi să Îl căutăm pe Domnul chiar în liniştea nopţii. Ea l-a căutat PÂNĂ LA GĂSIT. Auziţi, ea a căutat, cutreirând uliţele, pieţile, a dat ocol cetăţii, a trecut de străjeri, şi de abia atunci l-a găsit. Nu putea ea să aştepte până ziua la lumină. Sau nu putea aştepta ca iubitul să revină la ea? Nu, ea dorea ca iubitul să fie cu ea, tu Îl iubeşti pe Cristos astfel?

Ea l-a căutat, l-a găsit, l-a apucat, nu l-a lăsat până la adus în casa mamei ei.

Sunamita reprezintă mireasa lui Cristos, adunarea, iar iubitul pe Cristos. Citeşte această cartea din această perspectivă şi vei vedea o relaţie între mireasă şi Cristos, pe care o vrea Dumnezeu care a inspirat prin Duhul Sfânt această istoriară.

Ai tu iubite cititor, o astfel de relaţie cu El?

Tu trebuie să-L cauţi pe Mirele iubit, pe Domnul domnilor, până Îl găseşti, şi să Îl apuci să-l duci în casa ta.

Iacov s-a luptat toată noaptea cu îngerul ca să fie binecuvântat, el a fost învingătorul lui Dumnezeu, nu pentru că a învins îngerul în lupta fizică, care era arătarea lui Dumnezeu (Theofania), ci pentru că a perseverat să lupte, el a învins, pentru că a avut dorinţa şi râvna: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Geneza 32:26-28).

Lupţi şi tu până Îl găseşti, până Îl apuci de poala hainei, şi spui: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta”, nu te las până nu vindeci copilul meu, până nu-mi dai soluţia la problemă, până nu-mi dai tălmăcirea la acest verset, etc. !

            Dumnezeu doreşte şi îi place ca noi să-L căutăm, şi El ne promite că dacă Îl căutăm din toată inima El se va lăsa găsit de noi (Ieremia 29:13).

Noi trebuie să-l căutăm şi să-L găsim pe Dumnezeu, uneori parcă El se ascunde (Isaia 45:15), provocându-ne să-l căutăm din răsputeri, uneori când ne vine să renunţăm, atunci El se lasă găsit de noi. El vede inima noastră, dacă Îl căutăm din sinceritate, în onestitate, din toată inima, nu doar pentru cadourile Lui, ci pentru ceea ce este El, pentru a înţelege legea Lui, pentru găsi voia Lui, atunci Dumnezeu se lasă găsit.

Iubite cititor a nu-l căuta pe Dumnezeu, însemnă a renunţa la bucuria ce o poţi găsi în El, şi a renunţa la iubirea Lui, la ajutorul Lui, a renunţa la El, şi a duce un creştinism de formă.

Iubite cititor dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu caută-L din toată inima Ta, fii dependent în toate de El şi atunci vei propăşi şi vei înainta spiritual.

Proverbe 8:17: „Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc”.

Plangerile lui Ieremia 3:25: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută”.

Evrei 11:6: „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”.

David a spus în Psalmi 63:1: „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă”. Este Dumnezeu Bibliei Dumnezeul Tău? Dacă da, atunci fă ca David, omul lui Dumnezeu: „pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine”. Nimic altceva nu te poate împlini decât Dumnezeu Însuşi, CĂUTĂ-L PE EL DIN TOATĂ INIMA!