Tipărire

Luca 14:25-35, SCC: “Iar împreună cu El erau plecate mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ei: dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl, şi pe mama, şi pe nevasta şi pe copiii, şi pe fraţii, şi pe surorile lui, şi chiar sufletul lui; nu poate fi un discipol al Meu. Cel care nu poartă crucea lui, şi nu vine înapoia Mea; nu poate fi un discipol al Meu. Pentru că, cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu mai întâi, aşezându-se, socoteşte cheltuiala; dacă are pentru terminare. Pentru ca nu cumva, punându-i temelie, şi nefiind în stare să sfârşească; toţi cei privind, să înceapă a-i râde, zicând: omul acesta a început să zidească, dar nu a fost în stare să sfârşească.  Sau care rege, plecând să se arunce în război cu alt rege, aşezându-se, nu se va consfătui întâi, dacă este posibil, cu zece mii să îl întâmpine pe cel venind cu douăzeci de mii asupra lui? Iar dacă nu, încă fiind el departe, trimiţând un mesager, cere cele pentru pace. Astfel deci, fiecare dintre voi, care nu renunţă la toate averile lui; nu poate fi un discipol al Meu.  Sarea deci, este bună; dar dacă şi sarea are să fie fără gust, cu ce va fi dreasă?  Nici pentru pământ, nici pentru gunoi, nefiind folositoare, o aruncă afară. Cel având urechi de auzit, să audă!”

 

Mulți oameni pretind că sunt creștini că îl urmează pe Christos, astfel chiar și când Iesus a fost om pe pământ îl urmau mari mulțimi de oameni dar nu toți erau cu adevărat discipolii Lui! De aceaa, El vorbește de prețul uceniciei pe care fiecare credincios trebuie să îl plătească. El explică: “dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl, şi pe mama, şi pe nevasta şi pe copiii, şi pe fraţii, şi pe surorile lui, şi chiar sufletul lui; nu poate fi un discipol al Meu. Cel care nu poartă crucea lui, şi nu vine înapoia Mea; nu poate fi un discipol al Meu”. Al iubi pe Iesus Christos înseamnă a urî, înseamnă a iubi mai puțin pe altcineva decât pe El. O altă condiție este de a purta crucea, și anume a merge pe calea suferinței, renegării, lepădării de sine prin care îl imităm pe Christos.

De aceea înainte de a fi discipol al Lui, fiecare om trebuie să se gândească dacă este pregătit să Îl urmeze pe Christos până la capăt, El ilustrează acest lucru: “Pentru că, cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu mai întâi, aşezându-se, socoteşte cheltuiala; dacă are pentru terminare. Pentru ca nu cumva, punându-i temelie, şi nefiind în stare să sfârşească; toţi cei privind, să înceapă a-i râde, zicând: omul acesta a început să zidească, dar nu a fost în stare să sfârşească.  Sau care rege, plecând să se arunce în război cu alt rege, aşezându-se, nu se va consfătui întâi, dacă este posibil, cu zece mii să îl întâmpine pe cel venind cu douăzeci de mii asupra lui? Iar dacă nu, încă fiind el departe, trimiţând un mesager, cere cele pentru pace”.

Astfel după ce am făcut calculul și am decis să Îl urmăm pe Fiul lui Dumnezeu unic-născut, să nu uităm că El merită totul și trebuie să fim cu totul pentru El. De aceea, Domnul exprimă o altă condiție pentru a fi discipolul Lui și anume: “Astfel deci, fiecare dintre voi, care nu renunţă la toate averile lui; nu poate fi un discipol al Meu”. Averile sau Christos, nu putem servi la doi stăpâni, trebuie să renunțăm la un stăpân ca să Îl servim pe celălalt, pe Domnul cel iubit, care ne iubește și care s-a jertfit pentru noi.

În cazul în care nu vom face aceasta, și vom servi la doi stăpâni ne vom pierde puterea de a săra (conserva, a da gust) și atunci noi creștinii în calitatea de sare a pământului vom deveni o sare ce este aruncată afară așa cum Domnul a spus: “Sarea deci, este bună; dar dacă şi sarea are să fie fără gust, cu ce va fi dreasă?  Nici pentru pământ, nici pentru gunoi, nefiind folositoare, o aruncă afară”.

De aceea să nu uităm îndemnul final: “Cel având urechi de auzit, să audă!”