Unii consideră că religia este rea, și unii crede despre cuvântul: “religie”, că are doar un sens negativ, de “închinare organizată falsă”, sau grupare nominală, formală.

Însă, cuvântul religie are sensul de manifestarea exterioară a închinării, evlaviei şi adorării faţă de Dumnezeu. La un mod de viață, trăit în ascultare de poruncile și rânduielile divine.

Iată cum defineşte Enciclopedia Wikipedia cuvântul religie: „Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.”

În DEX 1998, se defineşte cuvântul religie după cum urmează: „Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă...”

Etimologia cuvântului „religie”, este din latină, fie din cuvântul:

1. re-legio: re-citire, în sensul creştin referindu-se la repetarea prin citire a Sfintelor Scripturi.
2. Fie din re-ligio = legătură, a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu.

În Scripturile Creștine care au fost scrise în mare parte, în limba greacă, există mai multe cuvinte ce exprimă ideea de religie după cum urmează: „threskeia” = religie, formă de închinare, (Iacob 1:26-27; Faptele Apostolilor 26:5, Coloseni 2:18); „latreia” = adorare, închinare, serviciu divin (Romani 9:4); ,,proskyneo” = închinare, cinstire, omagiere, (Matei 28:17); „deisidaimonia” = cult, religie, teamă de zei, superstiţie, reverenţă, pietate, (Faptele Apostolilor 25:19); ,,eusbeia” = evlavie, devoţiune sfântă, cucernicie, teamă de Dumnezeu (2 Petru 1:7).

Din aceste cuvinte în limba greacă, în special iasă în evisență cuvântul: „threskeia” = religie, formă de închinare, care apare ]n urm[toarele pasaje referindu-se la religia adevărată, dar și la cea falsă:

În Faptele Apostolilor 26:5, Pavel numește: religie, felul de închinare și de trăire religios al evreilor, adică: religia iudaică, care era adevărată până la Christos. Doar la moartea Lui s-a pus capăt legii lui Moise și a legământului de la Sinai (Coloseni 2:11-17) și casa lor a devenit pustie, fără prezența lui Dumnezeu, ei fiind lepădați de El (Matei 21:33-43; Matei 23:37-39).

Iar în Coloseni 2:18, este descrisă: religia falsă, manifestată aici prin: “închinare la îngeri”.

Despre religia adevărată, în textul din Iacob 1:26-27, SCC, se spune: “Dacă i se pare cuiva că este religios, neţinându-şi limba în frâu, ci amâgindu-şi inima; religia acestuia este deşartă. O religie curată şi neîntinată înaintea unui Dumnezeu şi Tată, este aceasta: a îngriji de orfani şi de văduve în necazurile lor, a se păstra nepătat de lume”.

Vedem aici că religia curată este un mod de viață, adică închinarea și teama față de Dumnezeu, duce la un comportament adecvat și față de semeni, astfel un om cu o religie curată se ferește de un comportament rău, cum ar fi: o limbă neînfrânată, sau a învăța un lucru și a trăi altceva prin care să ne amăgim inima.

Astfel, religia curată este o cale sau un mod de a viețui activ, în care ne îngrijim de orfani și văduve, categorii sociale cu probleme, ajutându-i din dragoste. Iar pe lângă lucrările creștine spre binele semenilor noștri, religia curată implică și a ne păstra nepătați de lume, de modul de gândire, de vorbire, de a acționa al lumii conduse de satan (Ioan 14:30).

Pe lângă toate acestea, vedem în Iacob 1:27, că există “O religie curată şi neîntinată înaintea unui Dumnezeu şi Tată”, iar această religie curată și neîntinată, aprobată de Dumnezeu putem să o găsim dacă prima dată Îl găsim pe Dumnezeu (Ieremia 29:13).

Însă fără a-L căuta pe El, tu poţi prelua, crede, sau interpreta greşit informaţiile biblice despre El (2 Cronici 31:21). Biblia nu poate fi înţeleasă doar prin mintea omului (1 Corinteni 2:11-16), este nevoie să întrebăm pe Autorul Biblie, ca El să ne dezvăluie prin Spiritul (Efeseni 6:17), înţelesul corect al Cuvântului Său (2 Timotei 3:16-17).

Creştinismul autentic, nu este o schimbare făcută în viaţa unui om, ca urmare că El a studiat Biblia, a încercat să o înţeleagă cu mintea lui, a încercat să aplice cu puterea lui, doar prin propria lui silinţă.

Nu, creştinismul autentic însemnă să înţelegem Biblia prin Spiritul Sfânt (1 Corinteni 2:12) şi să o aplicăm prin puterea Spiritului Sfânt, nu doar prin puterea şi voinţa noastră! – Romani 8:13-14; 1 Petru 4:10-11.