Pentru a înţelege provenienţa uriaşilor, cine sunt ei, care este scopul existenţei lor, trebuie să cercetăm originea uriaşilor! Iar desprea această origine aflăm în Biblie, cartea lui Dumnezeu care consemnează un episod din vechime cu cca. 5000 de ani în urmă: „Şi a fost aşa: când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii din toate pe care le-au ales. Şi Domnul a zis: „Duhul Meu nu Se va lupta întotdeauna cu omul, pentru că, în adevăr, el este carne; dar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. Uriaşii erau pe pământ în acele zile şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii; aceştia au fost vitejii care erau oameni cu renume în vechime” - Geneza 6:1-4.
Expresia: „fiii lui Dumnezeu”, mai apare în Scripturile ebraice (Vechiul Testament) în Iov 1:6; Iov 2:1; Iov 38:7, în toate aceste pasaje expresia se referă la îngeri. De fapt, conform manuscrisului Alexandrin al traducerii Septuaginta, este vorba de „îngerii lui Dumnezeu”! Astfel, în Versiunea Septuaginta grecească, găsită în Manuscrisul Alexandrin, la Geneza 6:4 vorbeşte despre „îngerii lui Dumnezeu” în loc de „fiii lui Dumnezeu.”
Primii creştinii, au scris despre aceşti „îngeri care au păcătuit, ci, aruncându-i în cea mai adâncă groapă de întuneric, i-a predat ca să fie ţinuţi în lanţurile întunericului pentru judecată” – 2 Petru 2:4 GBV. În mod asemănător şi fratele Domnului, Iuda, a scris fiind inspirat de Dumnezeu: „Şi pe îngerii care nu şi-au păstrat starea iniţială, ci şi-au părăsit locuinţa, îi ţine în lanţuri eterne, sub întuneric, pentru judecata zilei celei mari” – Iuda 1:6, GBV. Astfel Iuda precizează că unii îngeri ai lui Dumnezeu, nu şi-au păstrat starea iniţială, adică trupul spiritual care nu permite căsătoria (Matei 22:30; Marcu 12:25), ei şi-au luat trup material, ca şi îngerii trimişi de Dumnezeu la Avraam, dar fără a fi însărcinaţi de Acesta (Geneza 18:2 cu Evrei 13:2). Ba mai mult, ei şi-au părăsit locuinţa lor din cer (Matei 18:10; Marcu 13:32), şi au venit pe pământ luându-şi soţii, ceea ce Dumnezeu nu a poruncit!
Să vedem însă în continuare:
Cine sunt uriaşii care erau pe pământ în acele zile?
Vedem că în Geneza 6, apar două categorii de uriaşi, unii care existau pe pământ atunci când s-a dat decretul divin de pedepsire, iar alţii care au existat după aceea.
Astfel această primă categorie de uriaşi sunt fiii lui Dumnezeu, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a rânduielilor Lui şi au venit pe pământ ca oameni, dar pentru că ei nu proveneau din Adam, ci s-au materializat, ei au luat un corp mai mare ca cel normal, îngerii fiind mai puternici ca omul, acest trup era ce se potrivea staturii lor, nivelului lor (comp. Psalmi 8:5; cu Psalmi 103:20).
Cuvântul din ebraică este: „nephilim”, după unii sensul lui este: „cei căzuţi”, după alţii, sensul ar fi: „doborâtorii”; „cei ce îi fac pe alţii să cadă”, oameni puternici ce doboară pe alţii.
Însă în greacă (Septuaginta) este: „gigantes”: uriaşi, giganţi.
Ei sunt numiţi fiii ai lui Dumnezeu în Geneza 6, pentru că sunt născuţi din Dumnezeu prin Fiul, Iehova este Tatăl duhurilor (Evrei 12:9; Coloseni 1:15-17). Creaţia spirituală nu provine din nimic, ci din Dumnezeu (Romani 11:36; 1 Corinteni 8:6). Ei sunt numiţi fiii ai lui Dumnezeu căci ei nu s-au răzvrătit cu Lucifer, ei nu au deveni demoni cu ocazia căderii omului; ci ulterior ademeniţi de acesta, ei şi-au părăsit locuinţa şi au venit pe pământ şi nu şi-au păstrat starea de la început, de fii ai lui Dumnezeu!
Dar să vedem în continuare:
Cine erau uriaşi care erau după ce fiii lui Dumnezeu au intrat la ficele oamenilor?
Aceştia sunt copiii rezultaţi din căsătoriile: îngeri-femei! Aceşti copii uriaşi, care semănau cu taţii lor, mai au fost numiţi şi „gibbor” nu doar „nephilim”! Expresia: „gibbor”, înseamnă: „om puternic”, „viteaz”, „erou”, dar este tradus şi cu „războinic” în Iov 16:14.
Trebuie însă să facem diferenţa între uriaşii („nephilim”) care erau creaturi spirituale materializate (fiii lui Dumnezeu), de copiii acestora, numiţi tot: uriaşi.
Scopul pentru care îngerii au venit pe pământ a fost unul egoist, ei au fost biruiţi de iubirea de sine, atraşi de poftă, aşa cum se spune în Iacob 1:14-15: „Dar fiecare este ispitit, fiind atras şi ademenit de propria lui poftă; apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce moarte”.
Odată ajunşi pe pământ ei şi fiii lor uriaşi, au început să domine pământul prin violenţă. Ei au molipsit şi pe ceilalţi oameni astfel că pământul a devenit plin de violenţă (Geneza 6:11).
Pedeapsa lui Dumnezeu a fost potopul prin care a ucis din punct de vedere fizic pe uriaşi (îngeri), pe uriaşii (fiii îngerilor) şi pe toţi oamenii răi, cu excepţia lui Noe şi familia lui (Geneza 7:1,Geneza 7:21-23).
Duhurile uriaşilor (îngeri) au fost aruncate în adâncimea sheolului, fiind legaţi în lanţuri şi ţinuţi în întuneric departe de faţa lui Dumnezeu şi de lumina acestia, aceasta a fost pedeapsa lor pentru nelegiuirea lor.
O dată morţi ca oameni, ei nu mai putea să învieze, să devină din nou bărbaţi pe pământ!
Se ridică o întrebare, ceilalţi îngeri răi pot veni pe pământ ca fiinţe umane?
Ştim că după potop, Dumnezeu a trimis îngeri de-ai Lui, sub formă de bărbaţi la Avraam (Geneza 18:2), la Lot (Geneza 19:1; Geneza 19:12), cât şi la Petru pentru a fi eliberat din închisoare (Faptele Apostolilor 12:7-10) şi poate şi în alte ocazii.
Deci nu a existat o interdicţie a materializării îngerilor în fiinţe umane după potop. De fapt, apostolul Pavel scrie prin inspiraţie: „Nu uitaţi primirea de oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri” – Evrei 13:2 GBV.
Ceea ce îi poate opri eventual pe demoni să se materializeze este frica de a nu fi aruncaţi în abis (adânc) alături de ceilalţi (vezi: Luca 8:26-31).
Uriaşi de după potop:
Conform Bibliei au existat uriaşi şi după potop, ei sunt descrişi ca având peste 2 m înălţime, ca de pildă Goliat ucis de David (1 Samuel 17:4; 1 Samuel 17:49), sau chiar în jur la 3 metri (Deuteronom 3:11).
Biblia descrie familii (triburi) de uriaşi ca de pildă: anachimii, refaimiţii numiţi şi: emimi sau zamzumimi (Deuteronom 2:10-11; Deuteronom 2:20-21; Iosua 11:21; Iosua 14:12; Numeri 13:33).
Astfel Dicţionarul Biblic Ilustrat explică despre ei: „URIAŞ. Un om foarte înalt. Cuvântul este folosit, uneori pe baza LXX, pentru a reda mai multe cuvinte ebraice.
1. nepilim (Geneza 6:4; Numeri 13:33), tradus gigas în LXX.
2. rapa’, rapâ, poate o variantă derivată de la numele propriu repaim (*REFAIM), redată astfel în Deuteronom 2:11, 20; 3:11, 13; Iosua 12:4; 13:12; 15:8; 17:15; 18:16. În 2 Samuel 21:16, 18, 20, 22 şi 1 Cronici 20:4, 6, 8, care vorbeşte despre anumiţi filisteni ca fiind „fiii uriaşului" - probabil că este vorba de un om foarte înalt (cf. 2 Samuel 21:19-20); am putea face observaţia că *Goliat nu este descris niciodată în Biblie ca „uriaş", dar unii teologi susţin că aceste versete indică descendenţa lui din Refaim. LXX traduce aceşti termeni cu gigas în pasaje cum sunt Geneza 14:5; Iosua 12:4; 13:12; 1 Cronici 11:15; 14:9; 20:4, 6.
3. gibbor, „om puternic", tradus astfel în unele traduceri în texte cum sunt Geneza 6:4; Iosua 1:14; 1 Samuel 9:1, etc., dar este tradus „războinic" în Iov 16:14. Cuvântul corespunde în mare măsură termenului modern „erou". LXX folseşte gigas pentru acest termen în Geneza 6:4; 10:8-9; 1 Cronici 1:10; Psalmi 19:5; 33:16; Isaia 3:2; 13:3; 49:24-25; Ezechiel 32:12, 21, 27; 39:18, 20.
Un alt cuvânt este tradus gigas în LXX, ‘anaq (*ANAC) în Deuteronom 1:28, dar în traducerea noastră este redat „fiii lui Anac".”
În toate cazurile vedem că aceşti uriaşi erau în opoziţie cu poporul lui Dumnezeu!
Cum au venit ei în existenţă?
Noi trebuie să înţelegem că orice lucrare a Creatorului, este cumva copiată dar în sens negativ de Vrăşmaş, el nu poate face ceva dacă în aceea direcţie prima dată Zeul nu a făcut ceva.
Doar că lucrurile se diferenţează în scop şi în calitate!
De pildă, Creatorul trimite îngeri sub forma unor bărbaţi pe pământ cu diferite misiuni, trimite cu mesaje ce trebuiau date oamenilor, sau cu intervenţi de salvare a oamenilor – Geneza cap. 18,19..
În mod asemănător, vrăşmaşul trimite demoni sub forma unor bărbaţi ce fac fapte rele (Geneza cap. 6).
Dacă Dumnezeu a deschis pântecele unor femei sterpe (Geneza 29:31) sau care erau prea bătrâne pentru a naşte ca de pildă: Sara (Geneza 18:10-14) pentru a-şi împlini planurile Sale sfinte dând naştere la copii sfinţi, la o sămânţă sfântă.
Creatorul a avut oameni drepţi care s-au născut normal fără o intervenţie cerească, supranaturală, dar şi oameni drepţi care s-au născut printr-un miracol, din fecioară (Isaia 7:14), din pântece sterpe, sau din femei care nu mai puteau naşte copii.
Diavolul a făcut ca unii demoni să se culce cu femei dând naştere la uriaşi în trecut.
El a intervenit în procreierea oamenilor derglând şi făcând să se nască aceşti uriaşi.
Vedem că ei sunt o rasă degenerată, dereglată, având uneori şase degete la mâini şi picioare (2 Samuel 21:20; 1 Cronici 20:6). Forma lor fizică nu este normală, ci anormală!!!
Aceşti uriaşi sunt lucrarea satanei! Cu ce scop: ca să facă o rasă de oameni demonici, răi, care să se impună ca în Geneza cap. 6!
Scheletele uriaşe ce în general sunt între 2,5 şi 5 m, găsite în unele ţări din America de nord şi de Sud, din Europa, din Asia, din Australia sau în Africa, arată încercările din trecut ale celui rău, de a-şi crea o rasă uriaşă-dominatoare!
Şi în prezent diavolul lucrează la această rasă de oameni ai lui!
Găsirea de trupuri ale aşa zişi-lor extratereştri, căci uneori experimentele lui dau greş, lăsând trupuri moarte, pe care apoi el le aşează în aşa zise resturi de OZN-uri sau nave abandonate!!! Cu ce scop, ca să inducă în eroare oamenii distrăgându-i de la credinţă, şi de la căutarea lui Dumnezeu, făcându-i să caute extratereştri, care nu există! Căci în realitate demonii sunt spatele fenomenului OZN!
Unii uriaşi pe parcursul timpului au fost ucişi de boli, satan nu a reuşit să creieze o rasă care să reziste.
În prezent, el răpeşte oameni şi uneori cercetătile din aşa zisele „nave spaţiale” au în vedere organele de reproducere a omului, cu scopul ca cel rău să-şi facă pe pământ o rasă de oameni răi, demonizaţi, o sămânţă diavolească prin care să-şi împlinească planurile lui rele mai mult decât şi le poate împlini prin oamenii răi dar care s-au născut în mod normal.
Concluzie:
Orice lucru anormal nu poate rezista, el poate uimi, poate infiora oamenii, speria, însă creştinii nu trebuie să se teamă, poporul lui Dumnezeu: Israelul din vechime care erau oameni normali ca statură, au biruit uriaşii din Canaan (comp. Numeri 13:33, cu Iosua cap. 6-12), au biruit pe Goliat şi pe alţi uriaşi prin credinţă!
Putem spune ca şi tânărul David care l-a răpus pe uriaşul Goliat: „Tu vii la mine cu sabie, cu suliţă şi cu lance, dar eu vin la tine în numele lui Iehova al armatelor, Dumnezeul liniilor de bătaie ale lui Israel, pe care l-ai sfidat. În ziua aceasta Iehova te va da în mâna mea. Te voi doborî şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da cadavrele din tabăra filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor sălbatice ale pământului şi oamenii de pe tot pământul vor şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată adunarea aceasta va şti că Iehova nu salvează nici prin sabie, nici prin suliţă, căci lupta este a lui Iehova şi el vă va da în mâna noastră“ - 1 Samuel 17:45-47, NW.