Întrebare: cine au fost cei care l-au părăsit pe Domnul Iesus din Ioan 6:60-71?

 

Răspuns: Domnul Iesus a avut sute de discipoli din care a ales pe cei doisprezece apostoli (Luca 6:13), apoi mai târziu pe cei șaptezeci și doi de apostoli (Luca 10:1-17), descriși ca „apostelo” (“i-a trimis” - Luca 10:1, SCC), ca apostoli secundari care să-i ajute pe cei doispăzece în lucrare.

Mai târziu în Ioan 6:54-71, SCC, se relatează: “Cel mestecând carnea Mea, şi bând sângele Meu, are viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. Deoarece carnea Mea este hrană adevărată, şi sângele Meu este băutură adevărată. Cel mestecând carnea Mea, şi bând sângele Meu; rămâne în Mine, şi Eu în el. După cum M-a trimis Tatăl Cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl; aşa şi cel mestecându-Mă, şi acela va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea cea coborâtă din cer; nu aşa cum au mâncat părinţii şi au murit. Cel mestecând pâinea aceasta va trăi în etern.  Acestea le-a zis în sinagogă, învăţându-i în Capernaum.  Auzind deci, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „şocantă este cuvântarea aceasta! Cine o poate asculta?  Iar Iesus, ştiind în Sine că discipolii murmură despre aceasta, le-a zis: Aceasta vă poticneşte? Dar dacă aveţi să priviţi pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?  Spiritul este Cel făcând viu, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care Eu vi le-am vorbit, sunt Spirit şi sunt viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Pentru că Iesus ştiuse de la început cine sunt cei necrezând, şi cine este cel trădându-L. Şi zicea: Pentru aceasta v-am zis că nici unu nu poate veni la Mine, dacă nu are să îi fie dat de Tatăl.  De aceea, mulţi dintre discipolii Lui s-au dus la cele lăsate în urmă; şi nu mai umblau cu El.  Iesus a zis deci celor doisprezece: nu vreţi şi voi să mergeţi?  Simon Petru I-a răspuns: Domnule, la cine ne vom duce? Tu ai cuvinte ale vieţii eterne.  Şi noi am crezut, şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.  Iesus le-a răspuns: nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Însă unu dintre voi este un Diavol.   Iar El zicea de Iuda, al lui Simon Iscarioteanul; pentru că acesta urma să Îl trădeze; fiind dintre cei doisprezece”.

Observăm că în urma cuvântării lui Iesus de a mânca corpul Lui și a bea sângele Lui, referindu-se la viitoarea cină Domnească,  mulți dintre discipolii Lui neînțelegând din cauză că nu aveau suficientă credință au revenit la iudaism și nu mai umblau cu Iesus!

Cine sunt aceștia?

Unii interpretează că deorece Scriptura nu mai vorbește ulterior despre cei șaptezeci și doi de apostoli din Luca 10:1, că aceștia sunt cei care l-au părăsit pe Domnul!

Însă Scriptura nu mai vorbește despre “şaptezeci şi doi” rânduiți de Domnul (Luca 10:1), deorece ulterior numărul de apostoli secundari, s-a mărit, astfel mai târziu au existat peste 500 de apostoli secundari martori ai învierii lui Iesus (1Corinteni 15:1-6), la care s-au mai adăugat alți apostoli dintre națiuni cum ar fi: Timotei (1Tesaloniceni 1:1; 1Tesaloniceni 2:6), Tit (Tit 1:5), etc. Toți aceștia aveau rolul să predice evanghelia să întemeieze adunări și să îi ajute pe cei doisprezece apostoli principali care aveau serviciul de supraveghere peste tot poporul lui Dumnezeu (Fapte 1:20).

Cei șaptezeci și doi de apostoli au făptuit și văzut miracole, ei aveau credință, la lucrarea lor Satan a căzut din cer (Luca 10:18), nu este alt demon mai mare ca Satan care să-i păcălească ulterior să nu-L mai urmeze pe Domnul, astfel nu ei au fost cei care l-au părăsit pe Domnul, din cauza poticnirii în Cuvântul Lui! De fapt ei au primit o autoritate peste toată puterea dușmanului deci nimic din iad nu îi mai putea birui (Luca 10:19), de aceea numele lor au fost scrise în cartea vieții din cer (Luca 10:20)!

Atunci cine au fost cei care au revenit la iudaism și nu mai umblau cu Iesus!

Aceștia au fost unii din discipolii lui Iesus, evrei descriși în Ioan 6:2, SCC: “Iar Lui Îi urma o mulţime multă; pentru că au văzut semnele pe care le făcuse asupra bolnavilor”. Din această mulțime multă, care Îl urma pe Iesus, adică îi erau discipoli urmându-L pe Învățătorul, datorită semnelor de vindecare văzute, o parte din această mulțime care nu erau de mult discipoli ai Lui, s-a poticnit în cuvintele Învățătorului și nu mai umblau cu Iesus!

În contrast cei doisprezece apostoli chiar dacă nici ei nu au înțeles cuvintele Domnului, nu s-au poticnit deorece știau că Iesus are cuvintele vieții eterne, și au avut credință în Iesus ca sfânt (uns) a lui Dumnezeu, ca trimis al Lui!

Fie ca și noi când nu înțelegem ceva din Scriptură, sau când nu înțelegem ceva din tăcerea cerului, când nu primim răspuns la rugăciuni, să nu ne poticnim; ci, să avem credință și răbdare în Cel Credincios, care la timpul potrivit ne va răspunde și atunci vom înțelege!

Prin urmare, în prezent să spunem ca și Pavel în Romani 11:33-36, SCC:

O, adânc de bogăţii, şi de înţelepciune, şi de cunoştinţă a lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui; şi de, de neînţelese sunt căile Lui! Pentru că, cine a cunocut gândul lui Iehova? Sau cine a fost făcut sfătuitorul Lui? Sau cine I-a dat dinainte, şi să i se redea? Pentru că din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amen”.