Melhisedec este menţionat în Biblie numai în trei cărţi: Geneza 14:17-19, Psalm 110:4 şi Evrei 5:6,Evrei 5:10; Evrei 6:20; Evrei 7:1-10. În Geneza cap. 14, se relatează întâlnirea lui Avraam, strămoşul poporului Israel, cu Melhisedec. Această întâlnire are loc cu ocazia întoarcerii lui Avraam de la războiul cu cei patru regi, pe care îi biruise. Melhisedec îi iese în întâmpinare cu pâine si vin . Cu ocazia aceasta Melhisedec îl binecuvântează pe Avraam în numele Dumnezeului Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului si al pămîntului[1].Ca răspuns la binecuvântare Avraam îi oferă a zecea parte (zeciuială) din toate.

In Psalm 110, versetul 4 este următoarea afirmaţie : „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău : „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec”. In Evrei cap. 7, autorul epistolei ne relatează asemănarea dintre Melhisedec şi Isus Cristos. Însă rămân câteva necunoscute despre Melhisedec pe care le vom aborda în continuare după cum urmează:

 

1 Cine a fost Melhisedec?

2 La ce se referă Pavel când spune că este „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii”?

3 La ce se referă afirmaţia potrivit căreia despre Melhisedec se „mărturiseşte că trăieşte” ?

Să luăm aceste întrebări şi să le răspundem pe rând, nu înainte de a citi textele cu pricina de către cititor, pentru a se familiariza cu ele, eventual chiar ajungând la o posibilă explicaţie, ca apoi să confrunte concluziile lui, cu ceea ce este explicat în continuare în acest material.

 

1 CINE A FOST MELHISEDEC?

Există multe speculaţii care încearcă să explice în special pasajul din Evrei 7:1-8, care vorbeşte în mod enigmatic sau misterios despre Melhisedec. Există chiar o legendă despre el: Legenda lui Melhisedec (tipărită în 1812 la Iaşi). În această legendă se povesteşte:  „Trăia la hotarele Palestinei un fecior de împărat păgân, închinător la idoli. El a avut doi fii: Melhi şi Melhisedec. Tatăl trimise pe Melhisedec să aducă oi de la cireadă, pentru jertfă. Tânărul umblând pe câmp, se pătrunse de puterea lui Dumnezeu şi voi să întoarcă pe tatăl său de la cultul idolilor. Acesta se înfurie şi vru să-l jertfească zeilor. Intervenind soţia sa, traseră sorţi şi căzu să fie jertfit Melhi. Melhisedec se duse atunci la muntele Tavorului şi se rugă lui Dumnezeu să prăpădească cetatea şi aşa se făcu. Şi a stat şapte ani Melhisedec acolo şi i se făcu pe spate o coajă ca de broască, şi-l află, mai târziu, Avraam şi fiindcă nu mai rămăsese nimeni din neamul lui Melhisedec, i s-a zis că e fără mamă şi tată.”

 

Care este însă adevărul despre această persoană?

 

Melhisedec a fost o persoană ca noi, care s-a născut pe acest pământ, a trăit o viată sfântă, l-a întâlnit într-adevăr pe Avraam aşa cum Biblia scrie.

Speculaţia că acesta a fost Isus Hristos, sau o apariţie a lui Hristos, este nebiblică!

 

Căci în Epistola către Evrei, nu ne îngăduie să credem această speculaţie, deoarece aici este scris că „a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu” (7:3). Să reţinem cuvântul cheie: „asemănat”. Da, este adevărat, Melhisedec a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el a fost un antitip al rânduielii preoţiei eterne.

 

Chiar Dicţionarul Biblic ilustrat explică:

„MELHISEDEC (în ebr. malkişedeq, „Şedeq este regele (meu)" sau, ca şi în Evrei 7:2, „împăratul neprihănirii”. El a fost împăratul Salemului (probabil Ierusalimul) şi preotul „Dumnezeului celui Preaînalt’ (’el ‘elyon), care i-a urat de bine lui Avram când acesta s-a întors biruitor din lupta în care l-a pus pe fugă pe Chedorlaomer şi pe aliaţii lui. Melhisedec i-a ieşit înainte cu pâine şi cu vin, l-a binecuvântat în numele Dumnezeului Celui Preaînalt şi a primit de la Avram a zecea parte din prada de război pe care acesta a luat-o de la duşmani (Geneza 14:18 ş.urm.). Apoi Avram a refuzat oferta împăratului Sodomei care i-a propus să ţină toată prada în afară de prinşii de război, jurând pe Dumnezeul cel Preaînalt că nu-i va permite nici unui om să aibă onoarea de a-l face bogat.”

 

Dar la ce se referă titlu de rege sau împărat al Salemului?

 

Chiar Biblia explică când spune în v.1,2: „Pentru că acest Melhisedec, regele Salemului,...fiind tradus întâi rege al dreptăţii, iar apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii” (Evrei 7:1-2, SCC).

Deci cuvântul Salem are sensul de dreptate, neprihănire, dar şi cel de pace, de fapt mai târziu ţinutul numit Salem, a devenit oraşul Ierusalim (Psalm 76:2), care înseamnă „temelia păcii” (Mic dicţionar explicativ).

În concordanţă cu adevărul Biblic, Dicţionarul Biblic ilustrat explică la expresia:

 

„SALEM. Locul unde a domnit Melhisedec (Geneza 14:18; Evrei 7:1,Evrei 7:8) aproape de valea Şave (Geneza 14:17; numită şi „Valea regelui"). Este menţionat în paralel cu Sionul (Psalmul 76:2). Potrivit cu Josephus (Ant. 1. 180), este identificat de obicei cu aşezarea antică a *Ierusalimului, Cetatea Salemului, Urusalem, uru-salimmu din inscripţiile cuneiforme şi din cele egiptene. Aceasta se potriveşte cu ruta călătoriei lui Avram în drumul său de întoarcere de la Damasc spre Hebron când l-a întâlnit pe Melhisedec. Cei ce presupun că el s-a întors pe valea Iordanului caută o localitate amplasată mai estic cum e *Salim. Samaritenii fac legătura între Salem 1. şi *Salem 2. un oraş din Sihem (Geneza 33:18, VA), la E de Nablus, dar acest fapt se poate datora vechii rivalităţi dintre ei şi Iuda, unde o „Vale a Salemului" este cunoscută nu mai devreme decât vremea Macabeilor (Iudita 4:4). În Ieremia 41:5 LXX (B) redă Salem în locul lui Silo.

Numele salem (gr. Salem) înseamnă „sigur, în pace", deşi Ierusalimul este interpretat ca fiind „Salem a întemeiat" implicând numele divin Salem. Pentru cele mai de timpurii menţionări ale numelui în această formă, vezi. sillem (Geneza 46:24; Numeri 26:49).”

 

Melhisedec era doar rege?

Cea ce este surprinzător la prima vedere este că Melhisedec a fost numit în Geneza şi „preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt”. El era şi rege şi preot, deci o singură persoană dar cu două funcţii.

 

Iar argumentul cărţii Evrei este ca în scrierile Vechiul Legământ mai este menţionata o alta preoţie în afara de preoţia levitică, şi această menţionare este acea referire la slujirea lui Melhisedec care-l prefigurează pe Marele Preot: Isus Cristos, preot etern după rânduiala lui Melhisedec. Este interesant că şi Isus este atât rege cât şi preot (Evrei 7:14-15; Apocalipsa 19:16).

 

La ce s-a referit însă David când a vorbit de preoţia după rânduiala lui Melhisedec?

În Psalm 110, David a scris o profeţie despre un Domn, căreia Iehova îi va supune duşmanii, acesta va fi cu siguranţă, un rege din seminţia lui David care va fi aclamat şi ca „preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Isus se identifică cu acel Domn (Marcu 12:35-37). Astfel, Isus este Mesia din neamul lui David, El este„preot(ul) în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

 

La ce se referă însă, cuvintele: „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” ? (Evrei 7:3)

 

2 LA CE SE REFERĂ PAVEL CÂND SPUNE CĂ ESTE „FĂRĂ TATĂ, FĂRĂ MAMĂ, FĂRĂ SPIŢĂ DE NEAM, NE AVÂND NICI ÎNCEPUT AL ZILELOR, NICI SFÂRŞIT AL VIEŢII”?

Este ciudat că autorul epistolei către evrei, nu se limitează a spune că Melhisedec este şi rege şi preot, şi asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, dar el mai spune despre Melhisedec ca fiind „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii ….”. Si ca atare „rămâne preot în veac”.

Pe baza acestei afirmaţii, se emit tot felul de speculaţii de oamenii fără lumină divină, de la ideea conform căreia Isus este Melhisedec, până la ideea unui supra-om nemuritor, sau răpit ca Enoh[2].

Am demonstrat în capitolul anterior că Melhisedec nu este Isus; ci, este asemănatcu Isus, prin urmare aceste cuvinte nu se referă la Fiul lui Dumnezeu!

Atunci cum se aplică ele la un om muritor provenit din Adam (1Corinteni 15:22)?

Însă interpretarea cea mai simplă şi cea mai sigură, la fraza: „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii ….” Este că pur şi simplu nu exista vreo înregistrare genealogica cu privire la trecutul lui.

Într-un manuscris vechi aramaic al Noului Testament, tradus de Lamasa în engleză, (Ancient Eastern Text Bible-OE: George M. Lamsa's Translations from the Aramaic of the Peshitta[3]), textul în aramaică spune (parafrazează): „Atât tatăl său cât şi mama sa nu sunt înregistraţi în genealogii; şi nici începutul zilelor lui nici sfârşitul vieţii lui; dar, ca Fiul lui Dumnezeu, a lui preoţie se adânceşte în eternitate”.

Adică nu are tată, mamă, spiţă de neam, adică genealogie, nu pentru că nu are în realitate; ci, în sensul că nu se cunosc părinţii lui, şi nici strămoşii lui şi nu sunt consemnaţi în vreun document genealogic.

Într-un mod asemănător, Biblia spune despre creştini în Ioan 1:12-13, că ei nu sunt născuţi din sânge, nici din voia cărnii sau a vreunui om; cu alte cuvinte ei nu au tată, mamă, spiţă de neam, deoarece ei sunt „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om”. Însă acest pasaj nu doreşte să ne facă să înţelegem că creştinii nu au părinţi umani; ci, se referă că naşterea lor de sus, nu prin părinţi umani şi nu e legată de carne şi sânge; ci, de Dumnezeu (Ioan 1:12-13). În mod asemănător, preoţia lui Melhisedec nu e legată de părinţii lui sau de o ramură genealogică; ci, de Dumnezeu care i-a dat această onoare de a fi preot (Evrei 5:4).

 

Această exprimare din Evrei 7:3, este asemănătoare cu cea din Estera 2:7, unde se spune despre Estera: „El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.” Aici fraza: „căci ea n-avea nici tată nici mamă.” Se referă la faptul că părinţii nu mai era în viaţă, nu că ea nu avea părinţi în realitate.

 

Astfel autorul Epistolei către evrei, trage această concluzie inevitabilă, deoarece dezvoltă tema preoţiei cereşti a Domnului pe baza Psalm 110:4, explicat în lumina celor scrise în Geneza 14:28, unde Melhisedec apare şi dispare brusc, fără să se spună nimic despre naşterea şi moartea sa, despre strămoşii sau urmaşii lui. El este prezentat astfel, ca şi cum ar fi superiorul lui Avram, şi implicit, superior neamului preoţesc al lui Aaron care se trage din Avram. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos, şi a preoţiei Lui, şi a rânduirii stabilită de El faţă de orânduirea levitică din perioada vechiului legământ (Evrei 5:6-11; Evrei 6:20-7:28).

 

3 LA CE SE REFERĂ AFIRMAŢIA POTRIVIT CĂREIA DESPRE MELHISEDEC SE „MĂRTURISEŞTE CĂ TRĂIEŞTE” ?

O altă dilemă ce se ridică din următorul pasaj Evrei 7:6-11„Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacă, deci, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea-ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec” şi nu după rânduiala lui Aaron?”

 

Dilema este aceasta: de ce în v. 8 se spun despre el că este viu?

Unii ar putea interpreta că Melhisedec a fost nemuritor, fără începu şi fără sfârşit şi răpit ca Enoh. Dar atunci ar fi Dumnezeu, căci doar Dumnezeu are atributul nemuririi (1Timotei 6:16).

Dar textul nu doreşte să sublinieze aceasta; ci, vrea să spună că nu se cunoaşte data morţii, cum nu se cunoaşte nici data naşterii, şi în contrast cu preoţia aronică, unde marii preoţi erau înlocuiţi după moarte, despre el Biblia mărturiseşte că este viu, deoarece nu găsim referinţă cu privire la moartea sa.  

Astfel Melhisedec ca preot, care luând zeciuiala de la Avraam, trăieşte nu în sens literal (uman) etern; ci, în sens figurat, ca arhetip (model) al preoţiei eternă (v.3). Această preoţie a primit-o Isus, care este preot în veac după rânduiala lui Melhisedec (v.24,25).

Deci în concluzie, acest Melhisedec care a trăit în timpul lui Avraam, a fost un om, un descendent din Adam, şi prin urmare şi Melhisedec a murit (Romani 3:23; Romani 5:12), fiind adăugat la părinţii lui (comp. cu Judecatori 2:10), căci „în Adam toţi mor”(1Corinteni 15:22) sau cum spune Biblia în altă parte „după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”, prin urmare, nici Melhisedec nu a făcut rabat de la această rânduială.

Dumnezeu să ne ajute să ascultăm de Marele preot Isus, rânduit după preoţia lui Melhisedec, după cum se spune şi în Evrei 5:9-10„Şi după ce a fost făcut desăvârşit, s-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice, căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.”

 

ÎNTREBĂRI RECAPITUALATIVE:

1 Cine a fost Melhisedec?

2 Dar la ce se referă titlu de rege al Salemului?

3 Melhisedec a fost doar rege?

4 La ce s-a referit însă David când a vorbit de preoţia după rânduiala lui Melhisedec?

5 La ce se referă Pavel când spune că este „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii”?

6 La ce se referă afirmaţia: „mărturiseşte că trăieşte” ?


[1] Citatele Bibliei sunt luate din Biblia Cornilescu, sau Biblia Cornilescu revizuită (GBV), iar sigla SCC, se referă la Scripturile Calea Creştină.

[2] Despre răpirea lui Enoh şi Ilie, vezi: „Răpirea lui Enoh şi a lui Ilie”.

[3] Pe internet poate fi găsită la linkul: http://www.lamsabible.com/Lamsa/19_Hebrews/Hebrews7.htm