Cuvânt introductiv:

Scriu acest material cu scopul de a arunca lumina asupra identităţii adevăratului Dumnezeu aşa cum este prezentat în Scripturi, sper ca acest material să fie o adevărată binecuvântare pentru toţi cei ce iubesc adevărul. Iar cei ce doresc să se certe, sau cei ce nu doresc să înţeleagă adevărul atât de simplu prezentat în Scripturi şi acceptă mai degrabă teoriile filozofice despre Dumnezeu, atunci să nu înţeleagă (comp. cu 1Corinteni 14:38).

Doresc să provoc la un studiu sub rugăciune asupra acestui subiect, şi chiar să dărâm prin puterea lui Dumnezeu izvorâtă din Cuvânt, multe întărituri şi subiectivism care există de o parte şi de alta. Sunteţi gata să intrăm în analiza subiectului? Suntem gata să renunţăm la prejudecăţi şi să ne schimbăm opinia dacă este cazul? 

 

Cuprins:

1. EXPLICAŢII DESPRE DUMNEZEIRE

2. ÎNVĂŢĂTURA BIBLICĂ DESPRE SINGURUL DUMNEZEU: IEHOVA

3. DOAR TATĂL ESTE ‚DUMNEZEU’ AVÂND NUMELE DE ‚IEHOVA’

4. PROBLEMA TEOLOGILOR

5. ‘UN DUMNEZEU’ DAR PREZENT ÎN TOŢI

6. SINGURUL ŞI UNICUL DUMNEZEU

 

1.  EXPLICAŢII DESPRE DUMNEZEIRE:

Viaţa veşnică depinde de a-L cunoaşte pe Dumnezeul adevărat (Ioan 17:3).

Voi prezenta pe scurt în acest capitol rezumativ opiniile cele mai cunoscute şi răspândite despre Dumnezeul Bibliei. Majoritatea confesiunilor religioase, au ca învăţătură fundamentală despre Dumnezeu cea a Sfintei Treimi sau a Trinităţii, dar există şi confesiuni şi biserici, care neagă forma tradiţională a Sfintei Treimi, având alte formulări ale Dumnezeirii. Nu am pretenţia de a prezenta în această broşură o analiză completă a tuturor variantelor existente de a explica Dumnezeirea şi a argumentelor aferente. Însă scopul acestui material este de a prezenta variantele cele mai cunoscute şi răspândite şi argumentele lor. Toate acestea în raport cu opinia Biblică despre Dumnezeu, aşa cum reiese în mod clar din Scripturi.

Dar să trec în revistă aceste variante:

Ø     Trinitatea: Tatăl este Dumnezeu deplin, Fiul este Dumnezeu deplin, Duhul Sfânt este Dumnezeu deplin, toţi aceştia sunt absolut egali ca esenţă, ca putere, ca înţelepciune, co-eterni şi totuşi toţi trei nu formează trei Dumnezei; ci, formează o singură Fiinţă, un singur Dumnezeu (unii trinitarienii recunosc o ierarhie ca funcţii, dar ca substanţă sau esenţă sunt egali, astfel Fiul se supune Tatălui, dar este egal cu Tatăl în toate, Duhul Sfânt se supune Fiului dar este egal cu Fiul în toate). Această formulă a fost prezentată la Sinodul de la Niceea din 325 d.C.[1] care a declarat că Tatăl si Fiul au aceeaşi natură (în greacă: homoousion). Sinodul de la Constantinopol din 381 d.C. a confirmat formulările sinodului niceean şi, de asemenea, a declarat că Duhul are aceeaşi natură ca si Fiul si Tatăl. Religiile tradiţionale, cât şi cele protestante şi neoprotestante în general susţin acest punct de vedere.

Ø     Monarhianismul sau Modalismul: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt nu sunt trei persoane, sau trei entităţi separate şi distincte; ci, trei manifestări ale esenţei divine, o singură persoană în trei ipostaze, sau în trei arătări. În acelaşi sens în care cineva este: artist, învăţător şi prieten. Monarhianismul a încercat să menţină unitatea şi unicitatea Lui Dumnezeu prin explicarea celor trei, ca trei moduri de existentă, trei modalităţi diferite de înfăţişare a singurului Dumnezeu. De aceea monarhianismul a mai fost numit şi modalism. Principalii reprezentanţi ai acestei învăţături au fost Noetus din Smirna şi Praxeas în secolul al doilea d.C.. şi Sabellius în secolul al III d.C. El susţine o trinitate a revelaţiei nu a naturii lui Dumnezeu (Sabelianismul). Această doctrină susţine că Dumnezeu, ca Tată a creat, aceeaşi persoană ca Fiu a împlinit slujba de răscumpărare, şi tot aceeaşi persoană dar revelată diferit, a împlinit serviciul Spiritului Sfânt. Aceeaşi persoană, acelaşi Dumnezeu însă revelat (descoperit şi arătat) diferit. Astfel în timp ce modalismul vorbeşte de o natură întreită a lui Dumnezeu, Sabelius susţine o trinitate a revelaţiei nu a naturii. Modalismul în diferite forme este mai puţin răspândită în creştinism, totuşi mişcarea lui William Branham, mişcarea „Only Jesus”, „Biserica Unită Penticostală” şi „Biserica Unită Apostolică”, şi alţii, la ora actuală îl susţin.

Ø    Subordonaţianismul: a încercat să explice Trinitatea ca o ordine succesivă: Dumnezeu Tatăl se află deasupra tuturor ca unul care este inaccesibil, Fiul şi Duhul Sfânt sunt subordonaţi Tatălui. Un bine cunoscut reprezentant al acestei învăţături a fost Origen în prima jumătate a secolului al III d.C. Subordonaţianismul afirmă că Fiul şi Duhul (Spiritul) Sfânt sunt divini prin natură, dar în mod clar subordonaţi Tatălui. Arius a dezvoltat această învăţătură mai departe la sfârşitul secolului al treilea d.C. şi începutul secolului al patrulea, ceea ce ulterior s-a dezvoltat în arianism.

Ø     Arianismul: Arius (Arie) preot din Alexandria care a trăit între 256-336 d.C. care a avut obiecţii cu privire la modul în care a fost înţeleasă întruparea lui Cristos. El afirmă existenţa întrupării dar nu acceptă originea divină şi eternă a Celui ce S-a întrupat. Dumnezeu este în concepţia lui Arius, Tatăl-Transcendent, sursa fără origine (aggenetos), Cel indivizibil (diairetos), Cel neschimbător (treptos), esenţa (ousia); Tatăl ne-putând fi împărţit. Fiul, pe de altă parte, are o zi de naştere, a suferit şi a fost supus schimbării. De aceea el a afirmat că Fiul este o creatură creată din nimic de Tatăl, însă „nu ca una dintre creaturi”. El învăţa că la început Fiul a fost creat din nimic de către Tatăl şi apoi împreună cu Tatăl a creat pe Spiritul Sfânt şi lumea. Astfel Fiul este o fiinţă creată şi nu ‘Dumnezeu’, şi nu are o natură identică cu Tatăl; ci, una asemănătoare. Idei ariene a împărtăşit şi episcopul Felix II de Roma, doi episcopi egipteni: Theonas şi Secundus şi Maris de Calcedon, Leonte al Antiohiei de asemenea Wulfila (311-383 d.C.), cărturar capodociano-got învăţat de Eusebiu de Nicomedia, Wulfila  a fost numit şi apostolul goţilor, traducător al Bibliei în limba gotică.

Ø     Monarhismul dinamic: care spune că Dumnezeu este Tatăl şi Isus a fost doar un om, şi afirmând că Duhul este o forţă sau o prezenţă a lui Dumnezeu Tatăl.  În plus, anumiţi monarhieni dinamici antici mai erau cunoscuţi şi ca Adopţionişti, care spuneau că Isus a fost testat de Dumnezeu şi după ce a trecut testul, la botezul Său, a fost înzestrat cu puteri supranaturale de Dumnezeu şi adoptat ca Fiu.  Învăţătorii antici ai monarhianismului dinamic au fost Theodotian, un tăbăcar din Bizanţ de prin 190 d.C. şi Pavel din Samosata, un episcop de Antiohia din Siria pe la 260 d.C. În prezent, grupările din această categorie sunt Martorii lui Iehova, Christadelfiani şi Unitarieni. Varianta monarhismul dinamic, are mai multe subdiviziuni  Unitarismul: ei susţin că doar Tatăl este Dumnezeu, iar Isus Cristos a fost doar un învăţător, un om moral, sau cel mult, unul dintre fiii lui Dumnezeu, şi nu unicul sau singurul Fiu al lui Dumnezeu, născut din El şi având astfel şi El o natură divină. Ei susţin că Isus nu a fost nici mai mult, nici mai puţin divin, decât orice om, ei nici nu cred în preexistenţa Fiului. Martorii lui Iehova: ei cred că doar Tatăl este Dumnezeu, El este Dumnezeul suprem Iehova, despre Isus cred că este unicul Fiu al lui Dumnezeu creat de Dumnezeu ca primă creatură, cred în preexistenţa Lui, când a fost Arhanghelul Mihail, când a fost un spirit şi un dumnezeu diferit de Dumnezeul suprem Iehova. Ei cred că Isus a devenit om, iar la învierea Sa a devenit din nou spirit şi din nou a devenit un dumnezeu. Despre Spiritul Sfânt cred este doar o forţă activă sau puterea lui Dumnezeu. Socinianismul unitarian: susţine că Dumnezeu este doar Tatăl, că Isus nu a avut o existenţă preumană, începând să existe doar în fecioara Maria, iar Duhul Sfânt este o influenţă impersoanlă.

Ø     Binitarianismul sau Dualismul: Alţi teologi susţin că Dumnezeu este o dualitate, adică doar două persoane divine: Tatăl şi Fiul; iar Duhul Sfânt, fiind puterea lor. Concepţia dualistă este acea concepţie care susţine un Dumnezeu care este compus doar din Tatăl şi Fiul, care sunt o familie în cer, şi care au mai mulţi copii pe pământ, pe creştini. Ei mărturisesc existenţa a două persoane divine într-un singur Dumnezeu, în sec. II şi III unii părinţii bisericeşti se pare că îl susţin, cert este că doar în sec. IV s-a afirmat această teologie prin patriarhul Constantinopolului: Macedonius. În prezent, această concepţie o întâlnim la „Biserica Unită a lui Dumnezeu”[2], „adunarea lui Yahweh”, unele Biserici de ziua a şaptea, Marea Biserică a lui Dumnezeu şi Biserica de viaţă a lui Dumnezeu[3].

Varianta Biblică: Dumnezeu este doar Tatăl ceresc, iar Domnul Isus nu este din Fiinţa lui Dumnezeu; ci, este Fiul lui Dumnezeu, şi prin urmare, o altă fiinţă, distinctă de Dumnezeu, care este Tatăl Lui. El are un început, are o origine şi a fost născut din Tatăl (Ioan 1:14; Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14). Domnul Isus trăieşte prin Tatăl şi este supus acestuia (Ioan 6:57; Ioan 8:28-29), astfel El este divin, dar El nu este un Dumnezeu absolut şi deplin prin sine ca şi Tatăl (1Corinteni 11:3). Iar Duhul Sfânt, este o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul, însă supusă şi inferioră Acestora.

În plus, Dumnezeu îşi poate manifesta prezenţa Sa şi în şi prin alţii, aşa numitele teofanii (arătări ale lui Dumnezeu). Astfel aceştia se pot manifesta ca ‘Dumnezeu’, ca ‘Iehova’, cu toate că ei sunt îngeri.

Însă ei nu prin sine sunt ‘Dumnezeu’, cum este Tatăl; ci, sunt Dumnezeu datorită faptului că Dumnezeu se manifestă prin ei. Duhul Sfânt este a treia persoană spirituală în poziţie după Tatăl şi Fiul, însă nefiind egal cu Tatăl şi Fiul, nici ca poziţie/funcţie, nici ca atribute (Ioan 16:13-15; 14:26; 15:26).

Duhul Sfânt a fost creat în început, după ce Tatăl a adus în existenţă pe Fiul în început (1Ioan 2:13-14; 5:18), după aceea Tatăl prin Fiul (Cuvânt) a adus în existenţă pe Duhul Sfânt (1Corinteni 2:12; Ioan 1:3; Coloseni 1:15-17), primul creat sau născut prin Cuvânt (Logos) a fost Duhul Sfânt şi apoi restul creaţiei (Apocalipsa 3:14; Proverbe 8:22-25).

Tatăl (izvorul fără origine, fără început) Îşi manifestă divinitatea şi lucrează prin Fiul (născut din Tatăl la început), iar Fiul prin Duhul Sfânt (născut din Tatăl prin Fiul la început). Tatăl îi poate cuprinde în divinitatea Lui pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, iar Fiul pe Duhul Sfânt, însă Duhul Sfânt nu-i cuprinde în divinitatea Lui pe deplin pe Tatăl sau pe Fiul, dar îi poate manifesta în măsura în care Dumnezeu şi Cuvântul Său poate fi manifestat şi cunoscut de creaţie. Creştinii se închină Tatălui în Numele Fiului (prin Fiul) şi prin Duhul Sfânt (Efeseni 2:18).

În primul rând, încă de la început pentru a afla adevărul, trebuie să credem că acesta îl găsim doar în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu în filozofie sau în cărţile părinţilor Apostolici sau în scrierile apologetice, scrise de cei ce au trăit după apostoli, deoarece acestea nu se ridică la nivelul Bibliei şi de multe ori se contrazic între ele. De aceea vom apela la sursa învăţăturii sănătoase, la Biblie, la Cuvântul Adevărului şi realul etalon în teologie.

Am observat din introducere că unii spun că în Dumnezeu sunt trei persoane egale (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), alţi că Dumnezeu este compus din două persoane (Tatăl şi Fiul), iar alţii că Dumnezeu e o singură persoană dar care se manifestă întreit: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt; iar alţii că Dumnezeu este doar Tatăl ceresc. Având în vedere că există atâtea variante, ne întrebăm: care este învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, despre Adevăratul Dumnezeu? În capitolul următor voi răspunde pe baza Bibliei la această întrebare, şi la altele:

 

2. ÎNVĂŢĂTURA BIBLICĂ DESPRE SINGURUL DUMNEZEU: IEHOVA

 

 

Un singur Dumnezeu: Iehova

Biblia de la început până la sfârşit, vorbeşte despre un singur Dumnezeu adevărat, care este unic, şi care s-a descoperit sub numele de: Iehova. Conform traducerilor din limba română a Bibliei, numele divin, este tradus cu: „Iehova” în Biblia Cornilescu: Geneza 22:14 n.s.; Exod 17:15 n.s. sau în Sfânta Scriptură de la 1874.

Faptul că există un singur Dumnezeu, şi că acesta are numele: YHWH reiese din zeci de pasaje biblice, ca de pildă:

Deuteronom 4:35: „…ca să cunoşti că DOMNUL („Iehova” SS 1874[4]) El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El”.

Deuteronom 6:4: „Ascultă, Israele! Domnul („Iehova” SS 1874) Dumnezeul nostru, este singurul Domn („Iehova” SS 1874).”

Deuteronom 7:9: „Să ştii, deci, că Domnul („Iehova” SS 1874), Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.”

2Regi 19:15: „căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne („Iehova” SS 1874), Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul.”

Isaia 37:16: „Doamne („Iehova” SS 1874) al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!

Isaia 44:6,Isaia 44:8: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul („Iehova” SS 1874) oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi în afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!”

Isaia 45:21: „Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul („Iehova” SS 1874)? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu în afară de Mine nu este.”

După cum observăm şi din aceste pasaje, care sunt doar câteva exemple din întreaga Biblie, indică că evreii erau monoteişti (închinători la un singur Zeu); şi tot aşa şi creştinii, după cum vom vedea şi din câteva exemple din Noul Testament. Domnul Isus şi apostolii, au susţinut de fapt aceeaşi învăţătură monoteistă a Vechiului Testament:

& Marcu 12:29-33: „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul („Iehova” SCC[5]), Dumnezeul nostru, este un singur Domn („Iehova” SCC);” şi: „Să iubeşti pe Domnul („Iehova” SCC), Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El, şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât „toate jertfele.”

& Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

& 1Timotei 1:17:„ A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.”

& Iuda 1:24-25: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

Până aici este clar că există ‘un singur Dumnezeu’!

Însă unii în miopia lor spirituală, cred că acest Dumnezeu s-a manifestat în trei moduri sau ipostaze: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (modaliştii); alţii susţin că acest Dumnezeu s-a manifestat în trei persoane (trinitarienii), iar alţii că în două (dualiştii); iar alţii că în doar o persoană (unitarienii). Dar ce susţine Biblia? Dacă vom cerceta cu atenţie Scriptura, vom vedea că toate argumentele interpretării modaliste, trinitariene, şi dualiste nu se bazează pe afirmaţii clare din Cuvântul lui Dumnezeu; ci, pe corelări de texte, şi pe deducţiile din aceste corelări.

Deci nu există afirmaţii clare şi directe în care Dumnezeu să se prezinte ca fiind trei persoane, sau două persoane, sau o singură persoană în trei moduri, de Tată, de Fiu şi Duh Sfânt. Dar atunci ce prezintă clar şi direct Scripturile? Biblia de la început până la sfârşit învaţă că:

- Dumnezeu este doar Tatăl, având numele: Iehova, şi care este o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos.

- Dumnezeu Tatăl, însă nu se limitează la a se manifesta doar în propria entitate; ci, El se manifestă prin Fiul Său, prin îngerii şi oamenii fideli, şi astfel îşi manifestă prezenţa Sa, puterea Sa şi atributele Sale în şi prin ei. Astfel în Biblie, îngerii fideli şi Domnul Isus, se prezintă uneori ca fiind ‘Dumnezeu’, sau ‘Iehova’, pentru că Iehova Dumnezeu era în ei şi lucra prin ei. Prin urmare, cu toate că Dumnezeu este o persoană distinctă de Isus şi îngeri, totuşi prin manifestare, Isus şi îngerii credincioşi primeau Numele şi identitatea lui Dumnezeu, fără ca ei să fie Dumnezeu prin sine; ci, ei primeau atributele lui Dumnezeu, prin unire cu El. Astfel, existând şi rămânând doar Un singur Dumnezeu, care era mai presus de ei; dar, lucra prin ei şi era în ei (vezi Efeseni 4:4-6).

Astfel, în Scripturi nu găsim nici un Dumnezeu unic dar în trei moduri de manifestare, nici un Dumnezeu dual, sau în trei persoane; ci, un Dumnezeu UNIC, adică o singură persoană, un singur Dumnezeu, un singur Iehova! Însă, Acesta nu se manifestă doar prin propia entitate separată de creaţia Sa; ci, şi în, şi prin creaţie, după cum învaţă Biblia. Dumnezeul Bibliei nu este doar transcendent, ci şi imanent, adică nu numai transcede, sau este dincolo de creaţie; ci, este prezent şi în creaţie. Avem un singur Dumnezeu: Iehova, izvorul vieţii, Stăpânul Suprem, care este deasupra tuturor, şi care are un corp spiritual şi locuieşte în ceruri (1Regi 8:43; Ioan 4:24). Dar ceea ce nu a înţeles Sabelius, şi alţii (modaliştii, trinitarienii, unitarienii, etc.) este că acest Dumnezeu, descris de Pavel ca fiind: „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi,” este şi un Dumnezeu „care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” (Efeseni 4:6; 1Corinteni 12:6)!

Dar ca să intrăm mai adânc în miezul problemei, în primul rând, să argumentez cu Biblia, nu într-un mod deductiv; ci, în mod clar, şi direct prima afirmaţie pe care am făcut-o despre Dumnezeu: Dumnezeu este doar Tatăl, având numele: Iehova, şi care este o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos.

 

3. DOAR TATĂL ESTE ‚DUMNEZEU’ AVÂND NUMELE DE ‚IEHOVA’

 

Revenim din nou la problema: Cine este Adevăratul Dumnezeu? Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sau doar Tatăl? Sau doar: Tatăl şi Fiul? Voi prezenta în continuare două tipuri de argumente clare după cum urmează:

 

Dumnezeu este doar Tatăl!

Învăţătura clară a Domnului Isus arată clar că Dumnezeu este doar Tatăl, El declară în Ioan 17:1,Ioan 17:3, ceva ce contrazice flagrant trinitatea: „…Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 17:3). Deci Isus declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care se ruga El. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; ci, Tatăl. Pe lângă toate aceste argumente, şi apostolii au înţeles tot aşa; anume că, Dumnezeu era cineva care nu-l include pe Fiul sau pe Duhul Sfânt, ci este distinct de ei:

& 1Corinteni 8:5-6: „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.”

Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, şi nu cum susţin dualiştii că este Tatăl şi Fiul, sau modaliştii şi trinitarienii că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar Tatăl este diferit de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de canal sau mediator, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”.

& Efeseni 4:6„Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

Iată crezul primilor creştini exprimat simplu, şi studiindu-l în contextul Noului Testament, ne putem da seama că: Acest „un singur Domn”, care nu este altul decât Isus (1Corinteni 1:3; 2Corinteni 1:2; etc.), nu este acelaşi cu „un singur Dumnezeu”; căci, acest singur Dumnezeu este descris ca fiind: „Tată al tuturor”, şi deci şi al Domnului nostru Isus, după cum spune Scriptura tot în această epistolă: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,” (Efeseni 1:17).

De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu, care este prezentat ca fiind: Tatăl, şi Isus Cristos, prezentat ca Fiu sau ca Domn, dar să prezint în continuare câteva exemple în acest sens.

 

Dumnezeu este distinct de Isus Cristos

Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul, aceasta ar fi fatal doctrinei dualiste, modaliste şi a trinităţii, care Îl include şi pe Fiul alături de Tatăl în Fiinţa lui Dumnezeu. Să vedem câteva exemple:

& Romani 1:8-9: „Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele”

Observăm cum Pavel în salutul introductiv face o distincţie clară între Dumnezeul lui, şi Isus Hristos Fiul Său, prin care mulţumea la Dumnezeul lui. Daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate această distincţie, între Dumnezeu care este: Tatăl şi Fiul Său: Domnul Isus Cristos.

Romani 16:26: „dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.”

Observăm din text, că Dumnezeul Cel veşnic, doar El singur este înţelept în sensul absolut, şi El este distinct de mijlocitorul Isus Cristos prin care Îl glorificăm, „în vecii vecilor! Amin.”

& 1Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”

Iată că Biblia face o distincţie clară între singurul Dumnezeu şi Isus Cristos care este Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, dacă Isus ar face parte din Fiinţa lui Dumnezeu, El nu ar mai putea fi atunci Mijlocitor „între Dumnezeu şi oameni”.

& 1Timotei 5:21: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire.”

Observăm din acest text, că Biblia face o distincţie între Dumnezeu (Tatăl), şi Cristos Isus; după cum face o distincţie şi faţă de îngeri. Dacă Isus este Dumnezeu, de ce Biblia face această distincţie (diferenţă)?

& Iuda 1:25: singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

Acesta este un alt text care surprinde atât distincţia şi diferenţa dintre Cristos şi Dumnezeu, dar arată şi că persoana „singurului Dumnezeu” este distinctă de ce a lui Isus Cristos, prin intermediul care Îi dăm slavă. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, este nu doar de după naşterea din Maria; ci, a existat „mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci”, Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de veşnicii, acum şi pentru totdeauna. Întrebarea care se ridică iubite cititor este următoarea:

Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, prin intermediul căruia Îi dăm lui Dumnezeu: „slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ???

Fie ca fiecare cititor să-şi răspundă personal la această întrebare, pentru a se asigura că îl recunoaşte ca Dumnezeu pe Dumnezeu Bibliei, Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul apostolilor, şi nu pe alt Dumnezeu inventat de mintea omenească.

Acum după ce am dovedit că Dumnezeu este doar Tatăl, o persoană distinctă de Fiul Său: Isus Cristos, aş dori să argumentez că doar El are numele de YHWH (Iehova).

 

Numele de Iehova este al Tatălui:

În continuare voi prezenta câteva texte clare, care arată că numele de Iehova îi este rezervat lui Dumnezeu Tatăl şi astfel El este singurul: Iehova.

Deuteronomul 6:4: „Ascultă, Israele! Domnul („Iehova” SS 1874), Dumnezeul nostru, este singurul Domn („Iehova” SS 1874).”

Observăm din legea dată lui Israel, că, nu numai că Dumnezeu e Unu; ci, că Iehova Dumnezeu este un singur, sau unicul Iehova şi că acesta este Dumnezeul cel unic.

& Isaia 63:16: „…dar Tu, DOAMNE (Iehova” SS 1874), eşti Tatăl nostru…numele tău este din veşnicie

& Isaia 64:8: „Dar, Doamne (Iehova” SS 1874), Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.”

Deci acest nume de Iehova, se aplică la „Tatăl nostru”, la Fiinţa supremă după cum reiese din Psalm 83:18. Acest nume este din veşnicie şi pentru eternitate (vezi şi Psalm 106:48; 145:21), iar Isus are un început, fiind născut din Tatăl (Ioan 1:14; Coloseni 1:15), de aceea Numele Iehova se aplică la Cel care nu are început fiind din eternitate, la Cel care trăieşte prin Sine.

În Psalm 110:1-5, se arată clar distincţia dintre Isus numit: Domn şi Iehova care îi va supune vrăşmaşii şi popoarele. Domnul Isus când a fost pe pământ, citează din Psamul 110:1, El a spus: Cum spun cărturarii că Christosul este fiu al lui David? Pentru că însuşi David a zis: prin Spiritul Cel Sfânt: „Iehova a zis Domnului meu; şezi la dreapta Mea, până am să pun pe duşmanii Tăi un scăunel al picioarelor Tale”.
Deci, însuşi David Îi zice Domn; de unde dar, este El un fiu al lui? Iar mulţimea multă Îl asculta cu plăcere.”
– Mracu 12:35-37 SCC.

Iată! Isus numeşte pe altcineva: „Iehova”! El Îl numeşte pe Tatăl Său, care îi va supune Fiului duşmanii, făcându-i: „un scăunel al picioarelor Tale”.

Cu altă ocazie, Domnul a învăţat:

Marcu 12:29,Marcu 12:30: „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul („Iehova” SCC), Dumnezeul nostru, este un singur Domn („IehovaSCC);” şi: „Să iubeşti pe Domnul („Iehova” SCC, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. (vezi şi Matei 22:37-40; Luca 10:27).

Tot la fel, Noul Testament întăreşte mărturia că Iehova este UNUL şi anume: Dumnezeul suprem, pe care trebuie să-L iubim în mod deplin!

 

 

4. PROBLEMA TEOLOGILOR

 

Şi alţii se prezintă sub Titlu de: Dumnezeu, şi sub numele de: Iehova!

Problema este că în Biblie şi alte persoane se prezintă sub titlul de ‘Dumnezeu’ şi sub numele de ‘Iehova’; şi aceasta parcă vine în contradicţie cu afirmaţiile prezentate mai sus, că există ‘Un singur Dumnezeu, şi un singur Iehova’ şi anume: Tatăl ceresc.

Dar să dăm doar câteva exemple Biblice în acest sens:

Osea 12:3: „Încă din pântecele mamei, a apucat Iacob pe frate-său de călcâi şi în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu.

Osea 12:4: S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el.”

Observăm că din Geneza 32:28 şi din Osea 12:3 reiese că Iacob s-a luptat cu Dumnezeu; însă în Osea 124 se spune, că de fapt, a fost îngerul lui Dumnezeu.

Geneza 22:15: Îngerul Domnului[6] a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: „Pe Mine însumi jur” zice Domnul („Iehova” SS 1874)„pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu…”

În acest text, la început se spune că îngerul lui Iehova a vorbit cu Avraam, iar apoi acesta se prezintă ca Iehova, jurându-se pe Sine însuşi.

& Exod 3:2-4: Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul („Iehova” SS 1874) a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”

În acest text ni se relatează cum Moise a văzut o flacără de foc, şi un înger în ea; ca, mai târziu, relatarea să spună că Iehova Dumnezeu era în flacără, şi vorbea cu Moise. Atât în relatarea din Exod, dar mai clar în Noul Testament se confirmă că a fost un înger şi nu Iehova personal (vezi Fapte 7:30-38).

& Judecatori 6:12: Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian!” Domnul („Iehova” SS 1874)s-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Aceasta este iarăşi o relatare, în care personajul ceresc este descris când a fi îngerul lui Iehova, când Iehova (vezi şi Judecatori 13:21-22; Zaharia 12:8).

În alte situaţii se relatează despre mai mulţi ‘dumnezei’ şi nu doar unul. Să dăm câteva exemple:

& Psalm 8:4: „îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai pe jos decât îngerii (Elohim) şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” (Evrei 2:7).

Observăm că în acest text se vorbeşte despre om, că a fost făcut mai prejos ca îngerii (vezi Evrei 2:7), iar în textul ebraic, apare de fapt, Elohim, adică: ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezeii’. Tot la fel în Psalm 97:7, unde din nou îngerii sunt descrişi ca fiind „dumnezeii” (vezi n.s. BCR).

& Psalm 82:1-7: Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.” Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep-nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului. Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt.” Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.”

Observăm în acest text că judecătorii din Israel, sunt numiţi „dumnezei”, iar Dumnezeul Cel Prea Înalt stă în adunarea dumnezeilor (Elohim). Deci din text ar reieşi că ar fi mai mulţi ‘dumnezei’, şi nu doar Unu singur.

& Ioan 10:34-35: „Isus le-a răspuns: „Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată”

Vedem că însuşi Domnul Isus confirmă că unii oameni sunt numiţi: „dumnezei”, şi afirmaţiile Scripturii nu pot fi desfiinţate.

Evrei 1:8-9: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”

Aici, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, este numit: „Dumnezeule”, şi este prezentat astfel, ca fiind Dumnezeu (vezi şi Ioan 1:1; Ioan 20:28; Isaia 9:6).

Să tragem oare concluzia, citind aceste pasaje din Scripturi, că există mai mulţi Dumnezei? Cum se armonizează aceste afirmaţii cu textele care arată că există doar ‘un singur Dumnezeu’, Şi care este doar Tatăl?

Unele secte sau teologi, trec cu vederea unele texte, acceptând doar unele, alţii dau un sens simbolic sau figurat. Însă orice creştin autentic, trebuie să creadă ca fiind adevărată orice declaraţie a Cuvântului lui Dumnezeu (Psalm 119:160; Proverbe 30:5-6; Ioan 17:17); chiar dacă în mintea lui pare să se contrazică.

Chiar dacă noi nu înţelegem, trebuie să acceptăm toate afirmaţiile din Biblie ca fiind adevărate (Psalm 119:160); şi să cerem lumină de la Dumnezeu, şi înţelepciune (Iacob 15). Însă nu vom primi dacă neglijăm sau minimalizăm unele părţi din Cuvântul sacru (2Petru 3:16-18).

În mod asemănător, există pasaje, unde sunt prezentate, două peroane identificata ca fiind Iehova; cu toate că ştim că în unele pasaje Biblice, se afirmă clar că nu există decât ‘un singur Iehova’.

În Geneza 18:1-14, textul spune că Iehova i s-a arătat lui Avraam, şi a vorbit cu Avraam; iar relatarea arată că au fost trei bărbaţi în vizită la Avraam.

Unii trinitarienii interpretează că a fost Sfânta Treime prezentă la Avraam, însă textul, mai târziu arată că doi dintre ei erau îngeri (Geneza 19:1). Deci nu a fost vorba de Sfânta Treime, sub forma a trei bărbaţi; ci, a fost vorba de trei îngeri, după cum arată şi Noul Testament (Evrei 13:2). Doi din ei au plecat la Sodoma, şi unul a rămas de vorbă cu Avraam; dar relatarea, îl prezintă şi pe acesta ca fiind Iehova (Geneza 18:16-33). Deci în text apar doi Iehova, astfel mai târziu, în Geneza 19:24 se relatează:

& „Atunci DOMNUL („Iehova” SS 1874) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la DOMNUL („Iehova” SS 1874) din cer.”

Deci din acest text apar doi Iehova (YHWH); dacă suntem sinceri, Unu care face să cadă foc din cer de la celălalt Iehova (YHWH) din cer. Alte texte în care apar doi Iehova sunt:

& Exod 19:24: „Şi DOMNUL („Iehova” SS 1874) I-a zis:…să nu rupă barierele ca să se suie la (celălalt) DOMNUL („Iehova” SS 1874), ca nu cumva să fie nimiciţi.”

& Numeri 25:4: „DOMNUL („Iehova” SS 1874) I-a zis lui Moise:…spânzură-i înaintea (celuilalt) DOMNULUI („Iehova” SS 1874) …pentru ca mânia aprinsă a DOMNULUI („lui Iehova” SS 1874) să se întoarcă de la Israel.”

& Osea 1:1,Osea 1:7: „Cuvântul Domnului („Iehova” SS 1874), care a venit la Osea…îi voi mântui prin DOMNUL („Iehova” SS 1874) Dumnezeul lor…”(Iehova îi salvează prin Iehova).

& Zaharia 2:10: „Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul („Iehova” SS 1874). Multe neamuri se vor alipi de Domnul („Iehova” SS 1874), în ziua aceea, şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul („Iehova” SS 1874)  oştirilor m-a trimis la tine.” Observăm din text cum Iehova vine şi locuieşte în Ierusalim, trimis de celălalt Iehova, din context ar reieşi că primul Iehova ar fi un înger care vorbeşte în Numele lui Iehova (vezi v.3-11).

& Zaharia 3:1-2: „…Iosua stând în picioare înaintea îngerului DOMNULUI („lui Iehova” SS 1874), şi pe Satan stând la dreapta lui, ca să i se împotrivească. DOMNUL („Iehova” SS 1874) a zis Satanei: DOMNUL („Iehova” SS 1874) să te mustre, Satan!” (Deci îngerul lui Iehova numit aici: „Iehova”, îi spune lui Satan, ca celălalt Iehova, să-l mustre, prin cuvintele: „Iehova să te mustre, Satan!”.

În alte pasaje, Domnul Isus este arătat ca fiind Iehova:

& Ieremia 23:5: „Iată vin zile, zice Domnul („Iehova” SS 1874), când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul („Iehova” SS 1874), Neprihănirea noastră!”

& Ieremia 33:16: „În zilele acelea, Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul („Iehova” SS 1874), Neprihănirea noastră.”

În aceste texte Ieremia se referă la domnia lui Isus, Regele şi odrasla lui David, şi cum îl vor numi oameni: „Iehova- Ţidkenu” (Iehova dreptatea noastră).

& Marcu 1:3-8: „Glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului („Iehova” NW), neteziţi-I cărările…” (citat din Isaia 40:3; vezi şi Matei 3:3; Luca 3:4; Luca 7:27; Ioan 1:23).

Observăm că misiunea lui Ioan era să pregătească ‘calea lui Iehova’, conform profeţiei din Isaia şi textelor din Evanghelii; dar din Evanghelii, ştim că El a pregătit calea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Deci reiese că Iehova este Isus.

Încercări de armonizare:

Aici este aparenta contradicţie, pe care de veacuri teologii încearcă să le împace, adică, afirmaţiile din Biblie în care se spune că: există ‘un singur Dumnezeu’, ‘un singur Iehova’ cu alte texte, care arată că şi alte persoane sunt numite ‘Dumnezeu’ sau ‘Iehova’, sau vorbesc, sau se prezintă ca ‘Dumnezeu’ sau ca ‘Iehova’.

Astfel pentru a încerca să se armonizeze această aparentă contradicţie, unii au neglijat sau au minimalizat textele în care Isus este numit: ‘Dumnezeu’ (Isaia 9:6; Ioan 1:1; 20:28; Evrei 1:8-9)  şi ‘Iehova’ (Ieremia 23:6; Ieremia 33:16; Zaharia 12:7-10; compară şi Isaia 40:3 cu Matei 3:3; Marcu 1:3; Luca 1:76; Ioan 1:23); punând accent doar pe textele care-l descriu pe Tatăl ca Dumnezeu Unic, şi ca singurul Iehova (acest lucru l-au făcut Unitarienii, Martorii lui Iehova şi alţii).

Alţi teologi, au recurs la explicaţia Sfintei Treimi, în care Singurul Dumnezeu, sunt de fapt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul. Dar această explicaţie, nu explică de ce şi îngerii sunt descrişi ca fiind ‘Iehova’ (Exod 3:2-6; Zaharia 3:1-2), sau ‘Dumnezeu’ (compară Geneza 32:28 cu Osea 12:3-4); şi nu explică de ce Biblia susţine în multe locuri că, ‘Singurul Dumnezeu’ este doar Tatăl!?!

O altă încercare de armonizare a textelor, este cea modalistă, prin care ei spun că ‘Singurul Dumnezeu’ este o persoană, care se manifestă în trei moduri: ca Tată, ca Fiu, şi ca Duh Sfânt. Şi astfel nu este nici o problemă dacă Isus este prezentat ca Dumnezeu, fiindcă şi Isus de fapt o manifestare a lui Dumnezeu. Însă această explicaţie, aparent logică, trece peste textele care afirmă distincţia dintre Tatăl şi Fiul ca persoane, şi textele care afirmă că doar Tatăl este Dumnezeu şi Iehova. Teologia modalistă nu dă o explicaţie satisfăcătoare la faptul că şi îngerii sunt prezentaţi ca Iehova. Deci ei nu sunt consecvenţi, căci atunci şi îngerii sunt doar manifestări ale lui Dumnezeu, şi nu persoane distincte de Iehova; sau dacă sunt persoane distincte de Dumnezeu, tot la fel poate fi şi Isus. Atunci care este explicaţia care armonizează toate textele acestea aparent contradictorii?

 

5. ‘UN DUMNEZEU’ DAR PREZENT ÎN TOŢI

 

Pentru a înţelege această aparentă contradicţie, cum că, există ‘un singur Dumnezeu’, ‘un singur Iehova’: Tatăl, cu alte texte, care arată că şi alte persoane sunt numite ‘Dumnezeu’ sau ‘Iehova’, sau vorbesc, sau se prezintă ca ‘Dumnezeu’ sau ca ‘Iehova’, trebuie să precizăm câteva lucruri:

Titlu de ‘Dumnezeu’, se referă la persoane sau lucruri care au putere, autoritate. Îi vom împărţi în trei categorii:

I.                   Dumnezei falşi: Titlu de ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’[7] apare în Biblie şi la numirea dumnezeilor falşi (idolilor), care nu sunt dumnezei reali; ci, doar aşa sunt consideraţi de oamenii care nu îl cunosc pe Adevăratul Dumnezeu, şi se închină lor (1Corinteni 8:5). Aceşti sunt dumnezei datorită faptului că oamenii se închină la ei, şi că au o anumită putere asupra lor; de fapt, toţi dumnezeii falşi, au în spate spirite demonice puternice (Deuteronom 32:16-17). Chiar Satan este numit ‘dumnezeu’(2Corinteni 44). În aceste texte cuvântul: ‘dumnezeu’, se referă nu la manifestarea Adevăratului Dumnezeu; ci, la acele persoane-lucruri (idoli), la care oameni sau popoarele, se închinau şi credeau că sunt reale şi au puteri supranaturale (vezi Fapte 19:26-28; Filipeni 3:19). Puterea acestor dumnezei cât şi numirea lor ca ‘dumnezei’ stătea în minciună, înşelăciune sau în puterea Satanei şi a demonilor. Tocmai de aceea, pentru creştinii aceşti ‘dumnezei’, sunt falşi, pentru ei aceşti ‘dumnezei’ sunt nimic, şi nu există (1Corinteni 8:4-6).

II.                 Dumnezei, într-o poziţie relativă, ca reprezentanţi ai Dumnezeului absolut şi Suprem: persoane cu autoritate de la Adevăratul Dumnezeu, numite de către Dumnezeul Prea Înalt: ‘dumnezeu’ sau ‘dumnezei’. Astfel de exemplu, Moise este „Dumnezeu pentru faraon” deci nu un Dumnezeu absolut pentru toţi, nu Dumnezeul Prea Înalt; ci Dumnezeu pentru faraon, adică un Dumnezeu relativ, numit de Cel Prea Înalt. Astfel, titlul de ‘Dumnezeu’ sau ‘Dumnezei’ apare în Biblie şi la adresa oamenilor buni, ca: Moise (Exod 4:16; 7:1); sau, ca cei care au scris: Sfintele Scripturi (Ioan 10:34-35); sau, ca judecătorii din Israel, care judecau strâmb dar care au primit autoritatea de la Dumnezeul Suprem (Psalm 82); sau, ca îngerii fideli (Psalm 8:5 compară cu Evrei 2:7), care au primit autoritatea şi numirea de la Tatăl ceresc. În aceste texte expresia ‘dumnezeu’ (‘dumnezei’) are sensul de persoană cu autoritate, cu putere; dar nu sensul de Dumnezeu Suprem, deplin, absolut.

III.              Teofaniile (Dumnezeu arătat sau manifestat). Astfel titlu de ‘Dumnezeu’ sau Numele de Iehova apare în prezentarea persoanelor prin care se arată sau se manifestă Iehova: În alte texte, în care îngerii sunt prezentaţi drept „Iehova” sau „Dumnezeu”, este identitatea pe care o primesc ei datorită manifestării Tatălui prin ei! În aceste cazuri, ei nu sunt Iehova prin sine, sau datorită naturii; ci, numai datorită manifestării lui Iehova în ei şi prin ei. Ei devin o arătare a lui Iehova. Îngerii în general nu şi-au spus numele lor, nici chiar când au fost întrebaţi (Judecători 13:15-20), tocmai pentru că s-au prezentat ca Iehova, şi astfel, ca toată gloria să fie a lui Iehova. Şi în cazul Domnului Isus, şi El este prezentat ca „Iehova” sau „Dumnezeu” datorită manifestării Tatălui prin El, şi datorită faptului că Tatăl era în El (Ieremia 23:6; 33:16; Matei 3:3; Marcu 1:3; 2:5-10; Ioan 1:23,Ioan 1:29; 10:30-33; 16:15; 17:10; Coloseni 1:19; 2:9). El nu este Iehova prin sine, ci datorită manifestării lui Iehova prin El (Ioan 5:19-23). În continuare, voi explica mai pe larg acest concept al unirii.

Dacă vă aduceţi aminte, pe lângă afirmaţia precum că ‘Dumnezeu este doar Tatăl, având numele de: ‘Iehova’; am făcut şi a doua afirmaţie explicativă la adresa lui Dumnezeu, după cum urmează:

‘Dumnezeu Tatăl, nu se limitează la a se manifesta doar în propria entitate; ci, El se manifestă prin Fiul Său, prin îngerii şi oamenii fideli, şi astfel îşi manifestă prezenţa Sa, puterea Sa şi atributele Sale în şi prin ei, prin faptul că Dumnezeu este una cu cei ce lucrează după scopul Său (Ioan 17:21-23; Psalm 103:20). Astfel în Biblie, îngerii fideli şi Domnul Isus, se prezintă uneori ca fiind ‘Dumnezeu’, sau ‘Iehova’; pentru că, Iehova Dumnezeu, era în ei şi lucra prin ei. Prin urmare, cu toate că Dumnezeu este o persoană distinctă de Isus şi de îngeri, totuşi, prin manifestare, Isus şi îngerii credincioşi primeau Numele şi identitatea lui Dumnezeu, fără ca ei să fie Dumnezeu prin sine; existând şi rămânând astfel doar un singur Dumnezeu, un singur Iehova, care era mai presus de ei, dar lucra prin ei, şi se manifesta în ei ca Iehova.’

Astfel, în timp ce acceptăm ca adevărată afirmaţia precum că Dumnezeu este Unu (Galateni 3:20; Iacob 2:19), şi că acesta este Tatăl (Ioan 17:3; 1Corinteni 8:6).

În acelaşi timp, noi credem că Biblia îl numeşte pe Domnul Isus: Dumnezeu (Isaia 9:6; Ioan 1:1; Ioan 20:28). În mod asemănător, sunt numiţi şi îngeri şi oamenii: ‘dumnezei’ (Psalm 8:5; Psalm 82:6; Psalm 97:7; Ioan 10:35).

Astfel, pe baza Bibliei, credem şi mărturisim că Dumnezeu Tatăl, este unicul Dumnezeu prin Sine, dar că El, îşi manifestă: dumnezeirea, gloria, autoritatea, puterea, nu doar în cadrul propriei fiinţe (entităţi); ci, şi prin manifestarea Sa prin copii Săi, fie ei fiinţe spirituale sau creştini (Ioan 17:21-23; Exod 14:19-24; 23:20-22).

Însă Dumnezeu ca fiinţă în cer, are toate atributele şi toată puterea în mod deplin, însă în manifestările sale, El îşi manifestă puterea, atributele în mod parţial, nu deplin (vezi: Ioan 14:28; Ioan 10:29).

De fapt, creştinii sunt una cu Dumnezeu şi cu Isus, şi sunt ‘un singur spirit’ (Ioan 17:21-23; 1Corinteni 7:17). Astfel El le dăruieşte şi lor, după măsura hotărâtă de El: din autoritatea şi puterea Lui (Romani 12:3; 1Petru 4:11; Luca 10:16-19; Ioan 20:21-23).

În primul rând, le manifestă prin Fiului Său: Isus Cristos care este imaginea exactă a lui Dumnezeu (Evrei 1:3); şi prin Duhul Sfânt (Psalm 139:7; Isaia 40:12-14), dar, şi prin îngeri (Geneza 48:16; Exod 14:19; Exod 23:20; Isaia 63:9; 2Petru 2:11) şi uneori prin oameni (Psalm 82), mai ales prin copiii lui Dumnezeu, care sunt chipul Lui (Efeseni 4:22-24; Coloseni 3:9-11).

Astfel Dumnezeu îşi revarsă din puterea, autoritatea şi calităţile Sale peste Isus (Matei 28:18; Ioan 17:2,Ioan 17:5; Coloseni 2:9); dar şi peste Duhul Sfânt (Ioan 16:13-15), dar şi peste oamenii (Efeseni 3:19; Evrei 12:10; 2Petru 1:4), şi peste îngerii, care uneori în Scripturi sunt descrişi ca fiind însuşi: Iehova sau Dumnezeu; cu toate că, ei nu erau însuşi Dumnezeu, ci doar nişte mesageri ai lui Dumnezeu, veniţi în prezenţa, puterea şi autoritatea lui Dumnezeu (Geneza 32:28; Osea 12:3 compară cu Osea 12:4; compară şi Exod 3:2 cu v.4).

Ca să înţelegem mai bine mnifestarea şi reprezentarea lui Dumnezeu prin creaturi, prin unirea cu El, să dau câteva exemple Biblice:

& Matei 10:40: „Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (vezi şi Matei 25:40).  

& Luca 10:16: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

& Ioan 13:20: „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Astfel, Domnul învaţă despre o unire atât de profundă, că dacă oamenii ne primesc pe noi, este tot la fel ca şi cum ar primi pe Fiul sau pe Tatăl. Noi nu tragem concluzia de aici că noi suntem Tatăl sau Fiul; ci, acceptăm şi ipostaza că suntem persoane distincte de ei. Însă ei locuiesc în noi (compară cu Coloseni 3:2; Ioan 17:21-23), şi acceptăm astfel natura (firea) divină ce o primim prin unirea cu Dumnezeu (Efeseni 3:16,Efeseni 3:19; 2Petru 1:4; Ioan 14:12).

Tot la fel este situaţia cu Dumnezeu Tatăl, şi cu Fiul Său Isus Cristos; observaţi ce spune Biblia despre unirea lor:

& Ioan 15:23: „Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.”

& 1Ioan 2:23: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.”

& 2Ioan 1:9: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.”

& Ioan 14:10-11: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.”

Ceea ce este interesant din text revenind la conceptul unirii, este că Isus s-a manifestat ca Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a lucrat prin El; şi astfel iudeii, când au văzut autoritatea Lui, au spus că este Dumnezeu, sau egal cu Dumnezeu (Ioan 5:18-23; Marcu 2:7; Luca 5:21). Dar Isus nu era Dumnezeu; ci, Dumnezeu fiind unit cu El, lucra prin El. Tot la fel, apostolii care au primit autoritate divină (comp. Luca 5:21 cu Ioan 20:22-23), au lucrat ca Dumnezeu. Însă ei nu şi-au atribuit meritul lor; ci, ca şi Domnul Isus, care a spus: „Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui”. Şi ei au spus ceva asemănător: „…nu Eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine” (1Corinteni 15:10); Aici este taina unirii şi a manifestării pe care mulţi nu pot să o înţeleagă.

Un alte exemplu elocvent este ceea ce îi spune Domnul Isus lui Saul pe drumul Damascului:

Fapte 9:1,Fapte 9:4-5: „ Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului…El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.”

Observăm din această relatare că Saul, îi persecuta pe ucenicii (discipolii) Domnului, nu pe Domnul care era deja în cer, însă Domnul Isus îi spune: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Domnul considera fie că lovea în ucenicii Lui, fie că lovea în El, era tot acelaşi lucru. Aceasta este taina unirii! Prin urmare Tu eşti o persoană distinctă de Domnul, dar totuşi eşti şi o manifestare a Domnului, primind identitatea Domnului, şi fiind un singur duh cu El (1Corinteni 6:16-17). Tot la fel, Dumnezeu în comparaţie cu Isus: Dumnezeu Tatăl este o persoană distinctă de Fiul Său; Isus Cristos, însă Fiul primeşte identitatea Tatălui prin unire şi manifestare, când L-a reprezentat în lume pe Dumnezeu.

Astfel înţelegem acest concept al unirii, explicat şi de Pavel în 1Corinteni 6:16-17„Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.” Astfel persoana unită cu Domnul, capătă chipul Domnului, calităţile Lui, atributele lui.

Mai trebuie precizat că prin unirea lui Dumnezeu cu Isus, nu se formează o entitate la care să contribuie ambele părţi; ci Dumnezeu este Cel care furnizează caracterul, atributele şi identitatea, tot la fel prin unirea creştinilor cu Dumnezeu nu se formează o entitate la care să contribuie ambele părţi cu atribute; ci, Dumnezeu este cel definitoriu în această unire. Prin unirea cu omul, Dumnezeu nu i-a natura umană; ci, omul este făcut părtaş la natura divină (2Petru 1:4).

 

6. SINGURUL ŞI UNICUL DUMNEZEU

 

Biblia de la început până la sfârşit vorbeşte de un singur Dumnezeu adevărat, care este unic şi care s-a descoperit sub numele de Iehova. Acest lucru reiese din zeci de pasaje biblice, de pildă:

& „…ca să cunoşti că DOMNUL (Iehova SS 1874) El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El(Deuteronomul 4:35).

&  „Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu în afară de Mine nu este” (Isaia 45:21; vezi şi Isaia 44:6).

Iată că Iehova, este singurul şi unicul Dumnezeu, iar acesta este nimeni altul decât Tatăl ceresc, după cum reiese din Isaia 63:16: „…dar Tu, DOAMNE (Iehova SS 1874), eşti Tatăl nostru…numele tău este din veşnicie”. Iată că acesta este Numele lui Dumnezeu din veşnicie, iată că Dumnezeu este acelaşi din veşnicie şi El este Tatăl ceresc (Psalm 90:2; Psalm 102:27; Isaia 44:6; Isaia 45:5-6; Isaia 46:9). Iar Domnul Isus confirmă clar că Dumnezeul evreilor, nu este o trinitate, sau o dualitate; ci, doar Tatăl, după cum reiese în mod elocvent din Ioan 8:54, unde se precizează: „Tatăl meu mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi: El este Dumnezeul nostru. Iată deci că Dumnezeul Vechiului Legământ şi al Noului Legământ, este o singură persoană, doar Tatăl. Apostoli susţin acelaşi crez:

& Romani 3:30: „deoarece Dumnezeu este unul singur...”

& Galateni 3:20: „...Dumnezeu, este unul singur.”

& 1Timotei 1:17:„ A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.”

& 1Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”

& Iacob 2:19: „Tu crezi că Dumnezeu este unul...”

În plus, dacă Dumnezeu este compus şi există în El două sau trei persoane, atunci când El s-ar fi exprimat în Scripturi, ar trebui să se exprime peste tot la plural, deoarece ar vorbi atunci o pluralitate de persoane. Însă El, când vorbeşte în Biblie peste tot se exprimă despre Sine la singular (Eu, Mie, al Meu, etc. - Geneza 6:17; Geneza 9:9,Geneza 9:15; Geneza 15:14; Levitic 26:23,Levitic 26:27; Exod 6:7; Exod 13:2), şi nu vorbeşte nicăieri despre Sine la plural (Noi, nostru, etc.). Doar atunci când Dumnezeu sau Iehova vorbeşte cu altă persoană, spune „Nostru” sau „Noi” (Geneza 2:26; Geneza 3:22; Geneza 11:7; Isaia 6:8), însă atunci El nu se referă doar la Sine, la Dumnezeirea Lui, când foloseşte pluralul; ci, o face când îi include şi pe colaboratorii Lui, pe Cuvântul Lui (Isus), şi Duhul Sfânt alături de El (Geneza 1:2; Psalm 33:6; Ioan 1:1-3; 1Ioan 1:1-3). Astfel acest argument indică clar că nu e vorba de o pluralitate de persoane în Dumnezeu, şi astfel Dumnezeul adevărat nu este un Dumnezeu trinitar sau dual.

Concluzie: Astfel în timp ce Unitarienii şi Martorii lui Iehova, cred că Dumnezeu e doar Tatăl, ei nu înţeleg şi latura imanentă a lui Dumnezeu, că acesta locuieşte în toţi, şi îşi poate manifesta dumnezeirea şi prin alte persoane, ei nu înţeleg şi dau interpretări greşite la faptul că îngerii s-au prezentat ca Iehova, sau că Isus este numit atât ‘Dumnezeu’ cât şi ‘Iehova’. Ei nu înţeleg că Spiritul Sfânt nu este doar o forţă activă impersonală; ci, este a treia persoană după tatăl şi Fiul, o persoană divină ce poate avea raţiune, voinţă şi sentimente, (comp. Isaia 40:13 cu Romani 11:34; 1Corinteni 12:11; Efeseni 4:30).

În timp ce trinitarienii înţeleg că avem un Dumnezeu în trei persoane, şi nu cum învaţă Biblia, un Dumnezeu „Unul”, adică „Tată al tuturor” dar care se manifestă „în toţi” (Iacob 2:19; Galateni 3:20; Efeseni 4:6). Iar modalişti au un Dumnezeu în trei ipostaze, şi nu fac o diferenţă între Cel din (greacă: ek) care vin toate lucrurile, faţă de Cel prin (gr. dia) care vin toate lucrurile (1Corinteni 8:5-6).

          În Biblie, drag cititor nu avem un Dumnezeu în trei persoane (erezie trinitariană), nici în două persoane (erezie dualistă), nici un Dumnezeu în trei forme de manifestare (erezie modalistă), deci nu te lăsa păcălit de aceste doctrine. Datoria ta ca iubitor de adevăr este să te rogi lui Dumnezeu să-ţi reveleze El personal adevărul despre El, să citeşti Scripturile şi să fi dispus să renunţi la teologia ta, dacă aceasta contravine învăţăturilor biblice; căci în Biblie găsim că „este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, (deci distinct de toţi, dar) care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” (Efeseni 4:6). A Lui să fie gloria din eternitate în eternitate prin Fiul Său Isus. Amin (Iuda 1:25).

 


[1] Simbolul d.C. se referă la după Hristos.

[4] Sigla SS 1874, este prescurtarea de la Sfânta Scriptură de la 1874.

[5] Sigla SCC, este prescurtarea de la Scripturile Calea Creştină.

[6]  „Îngerul DOMNULUI” (lui Iehova) nu este cum cred unii trinitarienii sau unii modalişti: Domnul Isus, căci „îngerul DOMNULUI” a apărut şi în Noul Testament, atunci când deja Isus era în pântecele Mariei (Matei 1:20-24), sau după ce era născut din Maria (Luca 2:1-9). Conform Bibliei „Îngerul DOMNULUI” era Arhanghelul Mihail, căpetenia sau îngerul păzitor al poporului Israel (compară Zaharia 3:1-2 cu Iuda 1:9).

[7] Precizare: faptul că aceşti dumnezei sunt scrişi cu d mic şi când e vorba de Dumnezeul Adevărat este tipărit cu D mare este din cauza traducătorilor, nu pentru că aşa apar în manuscrisele originale.