Contra Preterism - A venit Domnul sau va veni ?

Introducere:

În zilele noastre se vorbeşte mult de venirea Domnului, existând multe interpretări în acest sens.

Unele grupări şi curente religioase susţin că Domnul a revenit chiar, fie în 1874 cum cred studenţii în Biblie, fie în 1914 ca şi Martorii lui Iehova, fie la Penticosta din primul secol e.n. în chip spiritual. Unele secte sau grupuri religioase, când profeţiile lor nu s-au împlinit în mod fizic şi literal, au declarat că Domnul a venit în sens spiritual, cum au păţit adventiştii care în prima fază au spus că Domnul vine în 1844, ca apoi să susţină că El a venit în sens spiritual să curăţească templu.

În timp ce toate aceste curente se bazează pe calcule făcute prin corelări de texte de multe ori culese în mod arbitrar, există un curent religios (Preterismul) care susţine că Domnul a venit în anul 70 e.n. atunci când a fost distrus templu şi Ierusalimul de către romani.

Acest tratat are acest scop să analizeze argumentele lor în lumina Scripturii pentru a vedea dacă Domnul a revenit sau nu în anul 70 e.n. Dar învăţăturile susţinute ce curentul preterist nu se opresc aici, ci afectează creaţia lui Dumnezeu, în ce sens a fost ea perfectă la început? Afectează răscumpărarea efectuată de Cristos, a răscumpărat El doar relaţia pierdută cu Dumnezeu, sau răscumpărarea implică mult mai mult? Cât şi noua creaţiune, vom rămâne veşnic în acest sistem al unei lumi sfâşiate de boli, bătrâneţe, moarte, conflicte, atacuri din partea animalelor sălbatice, sau lucrurile acestea vor dispărea? Împărăţia lui Dumnezeu va fi doar de natură spirituală sau şi materială?

Ø Ce este şi ce susţine preterismul?

Ø Răspunsuri la problemele ridicate de preterism

Ø Răspunsuri la argumentele preteriştilor

Ø Argumente contra preterismului

Ø Consecinţe ale credinţei în erezia preteristă

Ce este şi ce susţine preterismul?

Ce este Preterismul?

Răspuns: Preterismul plasează profeţiile din Evangheliile sinoptice despre necazul cel mare şi revenirea Domnului, în primul secol, concentrându-se asupra evenimentelor din perioada celor patruzeci şi două de luni a persecuţiei neroiene (din timpul împărtaului Nero), a celor partuzeci şi două de luni a războiului iudeilor împotriva Romei şi a distrugerii Templului. Cuvântul „Preterist” are la bază latinescul „praeteritus” care înseamnă „s-au dus” sau „trecut”. Dicţionarul Princetown University Wordnet defineşte un preterist ca: un teolog care crede că profeţiile Scripturii din Apocalipsa deja s-au împlinit. Preterismul de asemenea mai este cunoscut şi sub numele de „Escatologia Legământului” sau „Profeţie Împlinită”.

Cine a inventat Preterismul?

În istorie, Preterismul a fost totdeauna o voce slabă de-a lungul istoriei. În istoria mai recentă James Stuart Russell (1816 – 1895) a avut o mare influienţă când a publicat în 1878 cartea „Parusia”. Max King a avut o influienţă majoră în dezvoltarea preterismului prin cărţile sale „Duhul Profeţiei” şi „Crucea şi Parusia”. Dr. R.C. Sproul , Dr. Kenneth L. Gentry şi Gary DeMar deşi nu au adoptat în totalitate escatologia preteristă, prezintă tendinţe preteriste puternice în scrierile lor.

Ce susţine Preterismul?

Există mai multe curente în Preterism, unii cred că toate profeţiile s-au împlinit, alţii mai cred că doar judecata finală va mai fi. Astfel putem vorbi de ‘preteriştii totali’, ‘hiper-preterişti’ sau ‘preterişti parţiali’.

Doctrina Preteristă susţine că: „Domnul Isus” a venit în anul 70 e.n. şi că atunci s-au împlinit toate profeţiile legate de acest eveniment, cum ar fi: învierea şi răpirea creştinilor, judecata, Armaghdonul. Iar că în perioada 66-70 e.n. a avut loc necazul cel mare în Iudeea. Mileniul din , în opinea lor este unul simbolic care s-a desfăşurat pe perioada de timp: 30 –70 e.n., tot atunci în opinea lor Satan şi demonii au fost legaţi, iar în 70 e.n. au fost aruncaţi în lacul de foc. Despre Anticrist ei cred, că este Împăratul Nero care a domnit între 37-68 e.n. iar profeţia referitoare la „cornul cel mic” () a fost împlinită în trecut, în special de către Antioh Epifanul.

Alţi Preterişti, cred că actualmente trăim în mileniu, iar alţii să-i numim ‘parţiali’, cred că totuşi „Isus” trebuie să mai vină a trei oară doar pentru judecata finală. Ceilalţi, adică cei ‘totali’ sau ‘hiper-preterişti’ cred mileniul a fost între 30-70 e.n..

Învăţăturile preterismului nu constau doar în a plasa anumite evenimente diferite în timp, ci această doctrină priveşte: creaţia lui Dumnezeu, starea existentă în Eden înainte de cădere, natura lui Adam înainte de cădere, efectul păcatului lui, cât şi aria răscumpărării efectuate de Cristos, cât şi efectul răcumpărării, şi schimbările ce le va aduce venirea lui Cristos şi împărăţia Lui.

Ca să intru mai mult în detaliu, preteriştii susţin că Dumnezeu l-a creat pe om, dându-i o viaţă din care va face parte boala, bătrâneţea şi moartea, ele nefiind consecinţele păcatului, ci ale creierii lui Dumnezeu, sau a neatenţiei omului după creiere. Păcatul lui Adam, nu a avut efecte fizice, ci doar spirituale, întreupând relaţia bună cu Dumnezeu, acest păcat nu era moştenit de copii lui Adam, ci fiecare urmaş a lui Adam, nu a păcătuit din cauza naturii păcătoase dobândite de la Adam şi Eva, şi doar a deciziei lor de a nu asculta. Adam urma să moară, pentru că aşa l-a creat Dumnezeu cu gena morţii în el, nu pentru că a păcătuit. El urma să sufere boli, şi să îmbătrânească deoarece aşa la creiat Dumnezeu şi aşa era mediul din grădina Edenului. Dumnezeu aşa a creat şi animalele să se mănânce unele pe altele, tot la fel şi natura, deci natura în concepţia preteristă nu are nevoie de restaurare, deoarece aşa a fost de la început făcută.

În consecinţă răsumpărarea, în opinia lor nu avea implicaţii asupra: trupului, bolilor, îmbătrânirii, morţii fizice, asupra creaţiei şi doar asupra părţii spirituale, adică doar asupra morţii spirituale datorate păcatului, şi a despărţirii de Dumnezeu prin păcat.

Tot la fel, venirea lui Isus, şi instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu, potrivit crezului lor nu va avea efecte fizice, ci doar spirituale, eliberarea va consta în faptul că oamenii vor fi eliberaţi de legea lui Moise, de vechiul legământ, şi de moartea spirituală, putând fi împăcaţi cu Dumnezeu, şi ca Dumnezeu să fie prezent în ei. Învierea morţilor va consta fie într-o înviere spirituală: naşterea din nou, sau o înviere ca spirite ce a avut loc în anul 70 e.n. răpirea bisericii însemnă doar o reaşezare a prezenţei lui Dumnezeu în creştin, pierdută de Adam prin păcat. Iar un cer nou şi un pământ nou, se referă la o schimbare de sisteme, de la cel iudaic al vechiului legământ la cel creştin, al lui Mesia şi a Noului legământ.

Dacă însă se va dovedi, că boala, moartea este efectul păcatului, şi nu a creaţiei, sau că răscumpărarea nu a implicată doar o răscumpărare din moartea spirituală, sau că natura Împărăţiei lui Dumnezeu este şi una fizică, aceasta ar fi fatal preterismului. Este suficient ca una din aceste trei specte să se dovedească greşite în viziunea preterstă, că toată doctrina cade ca un joc de domino.

Deci problema e simplă, şi anume: păcatul, răscumpărarea, şi restaurarea, afectează doar domeniul spiritual, sau şi domeniul fizic?

Căci după preterişti stările rele din prezent ca: boala, bătrâneţea şi moartea vor dura etern ca şi pământul, şi că speranţa pe pământ este prin implicarea „creştinilor” în politică, şi a face ca împărăţia lui Cristos să fie tot mai activă, nu numai ca o stare de după moarte a creştinilor, ci chiar în prezent.

Ceea ce denotă, fie că Dumnezeu nu e capabil să aducă perfecţiunea fizică, fie că nu vrea asta mulţumindu-se doar cu perfecţiunea în domeniu spiritual, adică al vieţii de după moarte ???

După cum ne dăm seama, problema e multiplă şi se ridică câteva întrebări: 1)Potrivit Bibliei, care era starea înainte de primul păcat, şi ce efecte a avut păcatul? 2) Potrivit Bibliei, ce a răscumpărat Cristos prin moartea Sa? 3) Potrivit Bibliei, ca va aduce venirea şi împărăţia lui Dumnezeu, este ea doar de natură spirituală sau şi fizică? La aceste întrebări voi răspunde prin prisma Bibliei în următorul capitol:

Răspunsuri la problemele ridicate de preterism

Preterismul învaţă următoarele: „Cum este moartea lui Adam şi Eva afectată de Preterism?

Răspuns: Pentru a înţelege lucrurile sfârşitului (escatologie) adesea trebuie să înţelegem începutul. În mod tradiţional Biserica a susţinut şi învăţat că Adam şi Eva au fost din punct de vedere fizic, nemuritori. Aceasta pare să fie o presupunere care nu are validare scripturală.

În Geneza 2:17 citim că Dumnezeu l-a învăţat (sfătuit) pe om să nu mănânce din pomul cunoştiinţei binelui şi răului, neascultarea având ca efect "căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negrşit". Noi ştim că în conformitate cu înregistrarea Scripturii Adam şi Eva nu au murit în ziua când au mâncat din pom; de fapt ei au trăit mai mult după incident. Se pare că este rezonabil prin urmare să sugerăm că moartea experimentată de Adam şi Eva nu a fost moartea trupului lor fizic ci mai degrabă o moarte spirituală care a fost rezultatul separări lor de Dumnezeu, şi care întradevăr a avut loc "în ziua aceea" când Dumnezeu i-a izgonit din prezenţa Sa şi din grădina Eden. Acest lucru în sine, este important din mai multe motive:

Nu există dovadă biblică care să indice că Adam a fost creat nemuritor din punct de vedere fizic. Mai probabil este că Adam a fost muritor şi supus la aceleaşi pericole mortale cu care se confruntă omenirea astăzi(căderea de pe o stâncă, ucis de vreun animal sau murind datorită vârstei înaintate).

Dacă Biserica priveşte problema principală cu care se confruntă omenirea ca pe una fizică, (moartea trupului nostru) atunci natural că va căuta o soluţie fizică: întoarcerea fizică şi trupească a lui Isus şi învierea fizică şi trupească a credincişilor.

Dacă problema morţii este mai degrabă una de natură spirituală, (fiinţa spirituală în acest sens mult mai importantă decât cea fizică) atunci vom căuta o soluţie spirituală, aceea care a avut loc în AD 70 când Templul iudaic a fost distrus iar prezenţa spirituală a lui Isus a fost redată omenirii, astfel Pomul Vieţii (Christos) a fost făcut prompt disponibil pentru ca toţi să mânânce din el şi să capete viaţa.

Înseamnă că Adam şi Eva au mâncat din pomul vieţii în grădina Edenului?

Răspuns: Nu există nici un indiciu că nu ar fi mâncat din el . Dumnezeu i-a spus clar omului: "poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină" (Genesis 2:16, 17). Singurul pom din care nu aveau voie să mănânce era pomul cunoştiinţei binelui şi răului. ” (sublinieriile îmi aparţin).

Răspuns:

La întrebarea: „Cum este moartea lui Adam şi Eva afectată de Preterism? Se arată că moartea lui Adam şi a Evei a fost doar spirituală, deoarece în acest sens au murit în ziua când au mâncat din fructul oprit. Şi chiar dacă Adam şi Eva nu mâncau din fructul oprit, ei ar fi avut dureri accedintale, s-ar fi îmbolnăvit, ar fi îmbătrânit, şi ar fi murit fie de bătrâneţe fie în vreun accident.

Deci e clar dacă păcatul lui Adam nu a afectat domeniul fizic, nici răscumpărarea şi restaurarea nu va fi fizică, dacă păcatul lui Adam a afectat domeniul fizic, şi răscumpărarea şi restaurarea va trebui să fie şi fizică, de aceea preteriştii susţin că păcatul nu a afectat domeniul fizic, nici al oamenilor nici al creaţiei. Însă susţine Biblia o astfel de concepţie? Astfel problema principală este, dacă Adam era sau nu muritor înainte de a păcătui?

Biblia nu afirmă că Adam şi Eva aveau posibilitatea să moară aşa cum susţin preterişti printr-un accident. În Geneza nu se prezintă o altă posibilitate ca Adam să moară, decât prin consumarea din fructul oprit (,). Aceasta nu însemnă că Adam era nemuritor prin sine, ci el era nemuritor dacă asculta de Dumnezeu, ceea ce putea implica ca să mânânce din pomul vieţii, deoarece Dumnezeu nu i-a interzis să mănânce din el, ba chiar i-a dat voie să mănânce din toţi pomii din grădină, inclusiv din pomul vieţii, doar din pomul cunoştinţei binelui sau a răului nu avea voie să mănânce (). Deci în mod natural mai devreme sau mai târziu ei ar fi mâncat din pomul vieţii şi ar fi fost nemuritori din punct de vedere fizic. Moartea nu exista în Eden, ea a existat doat în afara Edenului! De fapt, oamenii au fost creaţi cu dorinţa de a trăi etern (), de ce au fost creaţi cu această dorinţă dacă în mod natural ei urmau să moară?

Oamenii la început, trăiau net superior faţă de noi azi, atingând vârste de peste 900 de ani, de ce oare? Oare nu pentru că ei erau mai aproape de perfecţiune, mai aproape de paradis?

Preterişti susţin că Adam au mâncat din pomul vieţii, tocmai ca să combată adevărul Biblic, cum că consumarea din pomul vieţii însemna viaţă eternă fizică, iar consumarea din fructele pomului cunoştinţei binelui şi răului, însemna moartea spirituală, dar şi fizică. Dar unde învaţă Biblia aşa ceva? Este o scorneală drăcească o astfel de afirmaţie!

Biblia arată că Adam şi Eva nu au mâncat din pomul vieţii, ei au fost opriţi după cădere să mănânce din pomul vieţii ca să devină nemuritori nu doar spirituali ci chiar fizic ().

Biblia nu ne spune că Adam ar fi mâncat din pomul vieţii, ci chiar contrariul:

: „Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”

Deci e clar că Adam nu a mâncat decât din pomul cunoştinţei binelui şi răului, el nu a luat „şi din pomul vieţii, să mănânce din el” căci dacă ar fi luat, ar fi trăit „în veci.” Deci teoria preteristă cade, şi cade întreaga doctrină, construită pe acest fundament greşit!

O altă problemă care se ridică, este: la ce se referă Dumnezeu când spune: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” ()? Preterişti spun că în ziua aceea ei au murit spiritual, dar problema nu este în ce sens a murit Adam, în aceea zi, ci dacă moartea lui fizică s-a datorat păcatului consumării fructului oprit? În , sunt descrise consecinţele păcatului, pe care le putem punct după cum urmează:

La Adam şi Eva li s-a deschis ochii şi au văzut că erau goi; Dumnezeu a rostit apoi sentinţa asupra şarpelui, asupra femeii, şi asupra lui Adam. În această sentinţă rostit datorită păcatului, se vorbeşte clar de moartea fizică a lui Adam ca urmare a neascultării, şi anume se spune în : „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Deci fiindcă Adam a mâncat din fructul oprit, urma să sufere, şi chiar să moară întorcându-se în ţărână, un proces pe care nu-l putem încadra în moartea spirituală. Textul e prea clar ca să-l sucim, dacă Adam nu mânca din fructul interzis, nu ar fi experimentat sentinţa şi pedeapsa lui Dumnezeu, ci ar fi avut ocazie să mănânce din pomul vieţii şi să trăiască etern.

Preteriştii mai învaţă:

„Ce s-a întâmplat creaţiei când Adam a păcătuit?

Răspuns: Adesea creştinii speculează că atunci când în viitor Isus se va întoarce, El va "restaura" starea de perfecţiune în care a fost lumea înainte de cădere: fără durere, fără muncă, o viaţă plină de fericire şi beatitudine. Problema este că această speculaţie se bazează pe nimic altceva decât pe presupunerea că aşa a fost viaţa din Eden înainte de Cădere. Există câteva chestiuni care contrazic această presupunere:

În Geneza 2 citim că Adam şi Eva erau activi lucrând şi cultivând grădina Edenului.

Adam şi Eva (omenirea) au fost creaţi de Dumnezeu cu un sistem nervos care în mod activ ne spune când ceva este greşit: adică, a-ţi pune mâna în foc, sau a te tăia într-o piatră ascuţită. Noi numim aceasta durere dar eşuăm în a vedea aspectul pozitiv al ei: ea ne spune că suntem răniţi şi trebuie făcut ceva pentru a rezolva o problemă care se află dincolo de durerea însăşi. Durerea fizică prin urmare, nu este neapărat negativă sau ceva ce nu a existat înainte de Cădere, şi de aceea nu este ceva ce trebuie înlăturat de către Isus de îndată ce se întoarce. Promisiunea "nu va mai fi durere" făcută în Apocalipsa, se referă la înlăturarea durerii care este rezultatul despărţirii de Dumnezeu, Creatorul.

Nu are nici o valoare că Dumnezeu înlătură abilitatea omului de a simţi durerea. Dumnezeu este o fiinţă spirituală şi se manifestă în moduri spirituale; astfel prezenţa şi întoarcerea Sa au fost de natură spirituală şi au rezolvat problema spirituală a lumii: păcatul!

Nu există nici un indiciu că structura chimică a universului sau cea a pământului (noroi, stânci, aer) a fost modificată de căderea lui Adam. Din nou, Genesa accentuează aspectul spiritual mai important al căderii pentru a ilustra cât de distructivă poate fi separara de Dumnezeu: spini, sudoare, ţărână, durere, etc; limbaj extrem de figurativ pentru a indica separarea de Dumnezeu.” (sublinieriile îmi aparţin).

Dacă Adam şi Eva, chiar dacă nu ascultau de Diavol, urmau să se confrunte cu boala, durerea, îmbătrânirea, moartea, probleme între oameni, conflicte, războaie, ucideri (deoarece preterismul susţine că această stare va rămâne etern, deci ele ar fi existat chiar dacă Adam nu păcătuia). Întrebare legitimă care se ridică, este: de ce Dumnezeu nu le-a dat legi în aceste domenii, dacă aceste stări erau ceva normal şi în grădina Edenului, şi chiar dacă Adam nu păcătuia?

Biblia ne spune că toată creaţia Dumnezeu a creat-o perfectă, căci toate lucrările Lui sunt perfecte (Deut. 32:4), iar în se spune: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”

Accidentele, loviturile din greşală fac parte dintr-o lume imperfectă, cineva fără greşală nu se accidentează, lucrarea lui Dumnezeu este perfectă şi prin urmare în Eden nu au putut avea loc greşeli sau accidente involuntare ce conducerau la suferinţă ?

În Biblie moartea şi boala, durerea nu sunt prezentat ca fiind ceva bun prin sine, ci chiar ceva rău, ele făcând parte din lucrarea Diavolul nu din cea a lui Dumnezeu (; ,), moartea este considerată un duşman ce trebuie învins (; ; ; 21:4), nu ceva ce făcea parte din lucrarea perfectă a lui Dumnezeu. Şi nu e vorba în aceste texte de moartea spirituală, ci de cea fizică, în legătură cu trupul acesta muritor ().

Ei susţin că păcatul lui Adam, nu a afectat creaţia fizică, că aceiaşi structură a existat înainte, că a existat durere, din cauza sistemului nervos cu care a fost înzestrat omul.

Însă faptul că omul are un sistem nervos sensibil la durere, nu însemnă că Adam şi Eva, au avut parte de dureri ca după cădere, tocmai sistemul nervos are rolul prevenirii, când simţi căldura îţi retragi mâna pentru a nu te arde de pildă.

Doar după cădere Dumnezeu a spus: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” ().

Deci Biblia indică clar, că dureile şi suferinţa au venit după căderea în păcat.

De asemenea, creaţia a fost afectată, căci Dumnezeu a blestemat pământul, spunând: „blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea,...”

Exista această stare a unui pământ blestemat înainte de păcat, a unei trude, ostenelui, unui pământ care nu dă plante bune; ci, plante neroditoare? Oare ce spune Biblia:

Nu, creaţia era foarte bună şi perfectă. În , se descrie grădina în care era pus Adam, în Septuaginta pentru grădină apare termenul: paradeison = paradis; iar cuvântul Eden însemnă: plăcere, farmec ( n.s. BCR). Deci cu alte cuvinte Dumnezeu i-a pus pe primii oamenii într-un paradis al farmecului al plăcerii, greu de crezut că acest paradis al plăcerii de fapt avea o natură sălbatică, cu spini şi mărăcini (comp. cu ), cu animale feroce, şi cu posibilitatea de a te îmbolnăvi şi muri. Oare asta să însemne că lucrurile din Eden, erau „foarte bune” ?

Observaţi minunata descriere a grădinii Edenului şi condiţiile ce le avea Adam şi Eva înainte de cădere:

: „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bdelium şi piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de-al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească[1]. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”

Observaţi ce se mai spune în alte pasaje despre Eden:

: „Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.”

: „Tot astfel, Domnul are milă de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.”

Comentariile sunt de prisos, paradisul Edenul, era un loc minunat, tot felul de pomi, mâncare la discreţie, aceea grădină, era binecuvântată nu blestemată, asociată cu prosperitatea, materială, rodnicia, provenită dintr-o bună irigare, şi cu veselia. Adam înainte avea la discreţie mâncare nu trebuia să se chinuie să-şi scoată hrana cu trudă.

De fapt, Edenul fizic de pe pământ este un corespondent al Edenului spiritual ceresc, dacă în gradina Eden de pe pământ, situată între Fluviile: Tigru şi Eufrat, era: boală, bătrâneţe, moarte, durere, atunci şi atunci şi în cer va fi aşa (; vezi şi: ).

A afectat păcatul lui Adam şi al Evei creaţia fizică?

Pedeapsa lui Dumnezeu datorată păcatului era clară, şi arăta consecinţa păcatului asupra creaţiei:

: „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp...Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.”

Sentinţa şi pedeapsa lui Dumnezeu are în ea, 4 blesteme:

1) Asupra şarpelui să se târască pe pământ, deci păcatul a afectat creaţia şi animalele, chiar dacă sentinţa asupra şarpelui este dublă, şi spirituală, pentru Satan, şarpele cel vechi (); şi fizică, asupra animalului de care s-a folosit Diavolul ().

2) Sentinţa asupra Evei era durerea fizică, din nou efecte fizice nu doar spirituale, suferinţe fizice mărite foarte mult asupra femeii la naşterea de copii.

3) Blestemul asupra pământului, din nou consecinţe asupra naturii, în loc să fie roditor şi să dea plante pentru hrana omului, va da plante neroditoare şi care vor îngreuna munca pentru hrană.

4) Iar asupra lui Adam, cea de moarte fizică, adică de reîntoarcere în ţărână.

Deci omul afectat fizic, regnul animal afectat fizic, deorece Dumnezeu a trebuit să omoare nişte animale, căci ele atunci nu au cunoscut moartea, ca să facă haine de piele pentru primii oameni (), prefigurând jertfa lui Cristos, un nevinovat moare, pentru ca cei vinovaţi să le fie acoperită golociunea spirituală. Regnul vegetal afectat, Adam şi Eva de fapt pierd grădina Edenului, pierd pardisul.

Preterişti mai susţin:

„Se moşteneşte natura păcătoasă a lui Adam prin naştere?

Răspuns: Aceasta este o problemă teologică mai adâncă care trece dincolo de preterism. Se pare că nu există dovezi biblice care să ateste că păcatul lui Adam se transmite la copii de-a lungul generaţiilor prin naştere. Iată câteva argumente de luat în considereare:

În Scriptură, păcatul a fost totdeauna o chestiune legală şi era ţinut în socoteală pe baza Legii Iudaice; în consecinţă, păcatul trebuia comis de către cineva pentru ca acel cineva să poată fi învinuit, deci Dumnezeu nu îi face pe alţii responsabili pentru nelegiuirea lui Adam.

Copiii, în special nou-născuţii şi cei mici sunt lipsiţi de păcat şi deci nu sunt responsabili de păcatul iniţial al lui Adam:

Deuteronom 1:35-39 susţine că copiii nu au cunoştiinţa păcatului: "Niciunul din bărbaţii cari fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului." Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: ,,Nici tu nu vei intra în ea. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpînirea ţării aceleia. Şi pruncii voştri, despre cari aţi zis: ,,Vor fi de jaf!`` şi fiii voştri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni."

Isus a spus că cineva trebuia să devină ca un copil (fără păcat) pentru a putea intra în împărăţia Sa: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Matei 18:3)

Ezechiel 18:19, 20 ne învaţă că copiii nu sunt responsabili de păcatele generaţiilor precedente."Voi însă ziceţi: "Pentruce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?" Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el."

Putem deci deduce că a Doua Venire a lui Christos nu este un eveniment menit să rezolve problema morţii fizice, adică să scoată afară trupurile credincioşilor din morminte; mai degrabă a Doua Venire a fost un eveniment care l-a adus pe om într-o relaţie mai adâncă cu Dumnezeu, în prezenţa lui Dumnezeu, care în ultimă instanţă aduce viaţă nu trupului, ci sufletului.” (sublinieriile îmi aparţin).

Fragmentul de mai sus este doar o monstră de răstălmăcire a Scripturii afirmându-se că omul nu are o natură păcătoasă.

Doresc să mai precizez că Adam şi-a pierdut şi starea de dreptate (); şi a introdus păcatul şi moartea în lume (). Astfel se ridică întrebarea: Se moşteneşte natura păcătoasă a lui Adam prin naştere?

Dacă oamenii păcătuiesc nu din cauza naturii moştenite de la Adam, atunci de ce Biblia spune că prin Adam a intrat păcatul în lume şi moartea? Atunci ar fi trebuit să spună că pacatul este doar ceva ce ţine de decizie personală, iar moartea este fie din accident, fie că aşa am fost creaţi să îmbătrânim şi să murim.

Însă Biblia spune că moartea a venit prin om (Adam), şi astfel în Adam toţi mor (,), oare de ce? Tot ea ne spune în : „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.” Deoarece Adam a transmis păcatul, care duce la moarte, tuturor descendenţilor săi, iar dacă moartea nu este ceva natural, venită din creaţie, atunci, ea trebuie anhilată, şi efectele păcatului (boala , bătrâneţea, etc.), trebuie îndepărtate, iar dacă trebuie îndepărtate atunci, răscumpărarea lui Cristos şi Regatul lui Dumnezeu nu restaurează doar aspectul spiritual, ci şi cel material.

Afirmaţia Domnului este răstălmăcită de preterişti şi scoasă din text şi context, căci Domnul a spus că trebuie să fim ca nişte copilaşi, expresia cheie este „ca”, iar motivul nu este pentru că ei nu au păcat (), ci a fi smeriţi asemănător cu un copilaş (vezi contextul).

În concluzie, păcatul lui Adam, l-a afectat fizic şi spiritual, pe el şi pe urmaşii Lui, cât şi a afectat fizic: regnul animal, vegetal, şi mineral (comp. cu ), prin asta intuim că şi răscumpărarea trebuie să atingă şi latura materială. Ceea ce ar fi fatal preterismului! Însă să vedem dacă în Biblie, răscumpărarea efectuată de Cristos are în vedere toate aceste domenii?

Nicăieri Biblia nu învaţă că răscumpărarea plătită de Cristos vizează doar spiritele oamenilor, peste tot răscumpărarea vizează omul ca întreg, omul ca întreg a păcătuit, jertfa lui Cristos nu putea viza doar păcatele făptuite de duhul omului nu şi de trupul lui? Tot la fel plata şi pedeapsa nu vizează doar duhul ci şi trupul omului!

Conform Scripturii, Domnul şi-a dat viaţa pentru mulţi ca preţ de răscumpărare, expresia „mulţi” nu se referă la duh sau trup, ci la persoana în întregime (; ).

Ca argument suplimentar este următoarea afirmaţie scrisă sub inspiraţie divină: „Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. Creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre” – , Noua Traducere românească 2007 (prescurtat NTR).

Iată că suferinţa omului sunt în antiteză cu împărăţia, aici este suferinţă acolo este slavă! Suferinţa este efectul păcatului, căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu prin voia lui Dumnezeu, ci datorită lui Satan!

Lucrarea de răscumpărare a lui Cristos vizează direct pe fiii lui Dumnezeu, care acum suferă dar atunci vor fi proslăviţi şi scăpaţi „din robia degradării”, iar aceasta va însemna răscumpărarea trupurilor lor, atunci când se va împlini cuvântul: „Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghiţită în victorie…” – 1Cor. 15:52-54.

Deci răscumpărarea plătită de Cristos viza şi trupul ca acesta să devină nemuritor, astfel acest adevăr arată că doctrina preteristă este o erezie satanică care loveşte în jertfa scumpă a Domnului! Iar indirect răscumpărarea vizează chiar creaţia lui Dumnezeu: pământul, animalele, plantele căci ele au fost blestemate din cauza omului, iar ele trebuie restabilite tot din cauza omului, a fiilor lui Dumnezeu! Astfel şi creaţia nu va rămâne pururea în suferinţă, boală, durere, chiar dacă acum suferă fizic durerile naşterii, va veni timpul împărăţiei lui Dumnezeu când şi ea se va bucura de libertatea fiilor lui Dumnezeu adică de nemurire fiind eliberată din robia degradării după cum a fost prezis şi în ; 33:24; 35; 65:17-25; !

Răspunsuri la argumentele preteriştilor

În cartea: „Cum să înţelegeţi Preterismul” sunt prezentate pe scurt argumentele principale ale preterismului:

„Unde a predicat Isus o întoarcere in secolul unu?

Răspuns: Sunt câteva pasaje importante în Noul Testament în care Isus în mod clar discută timpul venirii lui:

Mat. 10:23 - Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.

Mat. 16:27,28 - Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.``

Mat. 24:34 - Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

Mat. 26:64 - Da``, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.``

Isus întradevăr a predicat şi i-a învăţat pe ucenici că venirea Lui o sa fie "in curând" şi o să se întâmple "în timpul vieţii apostolilor" şi "înainte ca unii dintre ei sa moară." Mulţi teologi nu pot explica cuvintele acestea şi nu înţeleg cum Isus a "greşit" când a promis aşa ceva. Cum este posibil ca Fiul lui Dumnezeu să fi greşit în vreo profeţie?

Ce alte referinţe privitoare la timpul venirii lui Isus există in Biblie?

Răspuns: Există multe afirmaţii care plasează a doua Venire a lui Isus în contextul primului secol şi o leagă de distrugerea Templului iudaic în AD. 70. Aici sunt câteva:

Mat. 10:23 - "Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului."

Mat. 16:27 - "Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa."

Mat. 24:34 - "Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri." (ori de câte ori Isus foloseşte "această generaţie" - neam - în Evanghelii, totdeauna se referă la contemporanii Săi).

26:36; 11:16; 12:39, 41, 42 and 45; Luke 11:50-51; 17:25; Mk 8:38)

Mat. 26:64 - "Veţi (voi) vedea pe Fiul Omului ... venind pe norii cerului."

Referinţe temporale în cartea Apocalipsa * ταχει, tachos şi en tachei înseamnă "repede, dintr-o dată, cu toată viteza, fără întârziere."

Revelation 1:1 - "...lucrurile care au să se întâmple în curând"

Revelation 2:16 - "Păcăieşte-te dar, Altfel voi veni la tine curând"

Revelation 3:11 - "Eu vin curând!"

Revelation 22:6 - "...lucrurile care au să se întâmple în curând."

Revelation 22:7 - "Iată Eu vin curând!"

Revelation 22:12 - "Iată Eu vin curând."

Revelation 22:20 - "Da, Eu vin curând."

εγγυς, engus înseamnă "în curând, aproape"

Revelation 1:3 - "Vremea este aproape."

Revelation 22:10 - "Vremea este aproape."

μελλει, mello, mellei înseamnă "aproape să .. , pe punctul de a ..."

Revelation 1:19 - "Scrie dar lucrurile ... care sunt pe punctul de a avea loc."

Revelation 3:10 - "... ceasul încercării ... este gată să vină (pe punctul de a veni) peste lumea întreagă ."

Există alte indicii nou testamentale ale întoarcerii lui Isus în primul secol:

Rom. 13:11-12 - "Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua."

1 Cor. 7:29-31 - "Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece."

1 Cor. 10:11 - "Aceste lucruri... au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor."

Filipeni 4:5 - "Domnul este aproape."

Iacob 5:8-9 - "Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9 Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă."

1 Pet. 4:7 - "Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape."

1 Ioan 2:18 - "...Este ceasul de pe urmă, ... prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă."...”

Ne dăm seama că argumentele preteriste indică o iminenţă a venirii lui Isus, deci cum trebuie să interpretăm cuvintele Sale? Dar să le analizăm pe rând:

- „Când vă vor (pe cei 12, v.5) prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.”

Prin acest text preterişti susţin că Isus învaţă de o revenire rapidă, în care ucenicii nu vor apuca să treacă prin toate cetăţile lui Israel până când El va reveni, argumentul e dublu: ucenici (cei 12 apostoli), vor prinde venirea, iar al doilea ucenicii nu vor străbate toate cetăţile lui Israel până când El va reveni.

Dacă interpretăm fraza: „până va veni Fiul omului”, la venirea a doua a lui Isus, şi după varianta preteristă aceasta a avut loc în anul 70 e.n., atunci însemnă că Isus a minţit. De ce? Deoarece chiar preterişti declară că cu excepţia lui Ioan toţi ceilalţi ucenici au murit înainte de 70 e.n. De pildă, cum a putut Iuda Iscarioteanul, care a murit chiar înainte de Isus, să fugă dintr-o cetate în alta, rămânănd în viaţă şi prinzând venirea? De fapt, în materialul preterist 70 de întrebări pentru dispensaţionaliştii premilenişti - pre-tribulaţionişti se pune următoarea întrebare din care se înţelege că preterişti cred că apostolii au murit înainte de 70 e.n. „64. Dacă Apocalipsa a fost scrisă după AD 70, cum de mai existau apostoli în viaţă (Apo. 2: 2) când toţi apostolii cu excepţia lui Ioan, au murit înainte de AD 70?”

Deci şi ei susţin că „toţi apostolii cu excepţia lui Ioan, au murit înainte de AD 70” şi atunci îi întrebăm: cum i-a prins venirea Domnului, fugind dintr-o cetate în alta dacă ei erau morţi înainte de venirea din anul 70 e.n.?

Dar atunci la ce sa referit Domnul?

Dacă citim contextul textului, înţelegem că Isus îi trimite pe cei 12 într-o campanie de Evanghelizare şi îi instruieşte ce să vorbească, ce să facă şi cum să reacţioneze în unele situaţii (v.1-20), ei nu aveau să sfârşească lucrarea din Israel până când nu va veni Fiul Omului, în sensul de a veni Isus la ei, ca ei să-şi prezinte raportul privitor la lucrarea din Israel (). Textul nu se referă la a doua Sa venire!

, - „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.” (vezi şi ; ).

Explicaţia Preteristă:

„Versetul 27 vorbeşte clar despre a Doua Venire, El vine cu îngerii să răsplătească fiecăruia. Până aici nici o problemă, dar priviţi următorul verset. „...vă spun (adică vouă) că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.” La cine se referă vă din acest verset? Versetul 24 ne spune că Isus vorbea cu ucenicii Săi. Deci, Isus spune ucenicilor Săi care erau acolo cu El, că unii dintre ei vor fi încă în viaţă când se va întoarce la a Doua Sa Venire.

Acum, unii vor spune că vorbeşte despre schimbarea la faţă din Mat. 17:2, dar acest fenomen are loc doar la şase zile după discuţie şi nici unul dintre ei nu a murit în această perioadă de şase zile. A venit El în gloria Tatălui Său cu îngerii Lui, şi a răsplătit fiecăruia după faptele lui, la schimbara la faţă? Desigur că nu. Dar ce zicem de Rusalii? Nu, aceasta s-a întâmplat doar după câteva luni şi ei toţi erau în viaţă cu excepţia lui Iuda.

Care ar fi explicaţiile posibile ale acestui verset? Eu văd doar trei, iar dacă mai sunt şi altele aşi vrea să le cunosc şi eu.

1. Mai sunt încă şi azi unii dintre ucenici în viaţă. Nu cred că pot convinge pe careva dintre voi de acest lucru.

2. Isus era încurcat şi nu ştia ce vorbeşte, sau a minţit. Sper că nu vă pot convinge nici de acest lucru.

3. Şi acum ţineţi-vă bine. Isus într-adevăr a făcut ceea ce a zis şi a venit în timpul vieţii ucenicilor săi. Mi-ar plăcea să vă conving pe toţi de asta. Acesta pare cel mai simplu şi clar răspuns care aderă la inspiraţia Scripturii. Isus a făcut cea ce a spus că va face.”

Care este carenţa explicaţiei preteriste, ei spun că Isus nu s-a referit la venirea Sa prezentată în avampremieră la schimbarea la faţă (eveniment care urmează în toate Evangheliile Sinoptice) din următorul motiv: „A venit El în gloria Tatălui Său cu îngerii Lui, şi a răsplătit fiecăruia după faptele lui, la schimbara la faţă? Desigur că nu”

Deci pentru că Isus nu a venit în glorie şi nu a răsplătit fiecăruia după faptele lui El nu s-a referit la venirea prezentată prin schimbarea la faţă (transfigurare). Acesta este un argument care demască şi pretersimul, da Isus nu a răsplătit fiecăruia după faptele lui după şase zile de la rostirea cuvintelor, însă nici în anul 70 e.n. nu a răsplătit fiecăruia (fiecărei persoane care trăia atunci) după faptele lui. Deci Isus nu a venit. De ce? Deoarece El nu a răsplătit fiecărui persoane de pe întregul glob, care a trăit în 70 e.n. după faptele lui.

Dar atunci la ce se referă acest text din ,?

V. 27 e clar că se referă la venirea Sa literală când va veni în gloria Tatălui cu îngerii Săi şi va face judecată şi dreptate. Însă v. 28 nu se referă la acest eveniment, ci la venirea lui Isus în împărăţia Lui, sau conform cu ; , se referă la a „vedea împărăţia lui Dumnezeu venită în putere” sau „vedea împărăţia lui Dumnezeu”. În Isus predică: „Împărăţia cerurilor s-a apropiat”, apoi în spune: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.” Când s-a împlinit aceste Scripturi? Dacă lăsăm ca Scriptura să explice Scriptura, observaţi ce se spune în : „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.”

Observaţi că apostolul Petru le-a vorbit celor din Pont, Galatia, Capodocia, Asia şi Bitinia (; 5:4) despre venirea Domnului, iar el spune acum că doctrina despre venirea Domnului nu este un basm, ci o realitate, deoarece apostolii (acesta îl include şi pe Petru), au văzut şi au auzit: „puterea şi venirea (gr. „parousia”) Domnului nostru Isus Hristos”. Când a avut loc venirea lui Isus despre care Petru vorbeşte aici din experienţă proprie, care întăreşte Cuvântul profetic? Când au văzut ei „mărirea Lui”, şi când „a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă”? Răspunsul îl dă însuşi Petru: „când eram cu El pe muntele cel Sfânt”. Acest eveniment a avut loc pe muntele Cel Sfânt, la schimbarea la faţă (transfigurarea lui Isus). Eveniment descris aici pe scurt de Petru, dar mai pe larg de Evangheliştii sinoptici (vezi: ; ; ).

În concluzie, venirea lui Isus sau a Împărăţiei, înainte ca unii dintre cei ce stăteau cu Isus să guste moartea, se referă la evenimentul schimbării la faţă care arăta ca o avampremieră venirea în glorie a lui Isus când va veni să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Şi acest text () s-a împlinit după şase-opt zile când nici unul dintre apostoli nu au murit, până când nu au văzut venirea lui Isus în glorie pe Muntele Schimbării la faţă.

: „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul („generaţia” BCR) acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Profeţiile Domnului Isus vizau o generaţie de oameni, o generaţie durează aproximativ 40 de ani. Conform contextului Domnul spune: „Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când vedeţi toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri” (NTR). Cei care vor vedea aceste semne ce încep cu „începutul durerilor” (), aceea generaţie nu va trece „până se vor întâmpla toate aceste lucruri”.

Această generaţie nu viza generaţia din timpul omului Isus, chiar dacă Domnul cu ei vorbea, ci viza o perioadă de timp viitoare, profeţiile spuse de Isus nu s-au împlinit în primul secol, cine citeşte cele scrise în , , , să înţeleagă!

Mat. 26:64 - „Da, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

Păi dacă venirea este spirituală, cum vor vedea sinedriul aceasta?

Ei vor vedea venirea lui Isus din locuinţa morţilor şi îşi vor da seama de păcatul ce l-au făptuit!

Biblia spune în :

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

Deci observăm că şi sufletele de sub pământ se vor pleca şi vor recunoaşte că Isus este Domn. Sinedriu care cu siguranţă merge în hades (iad) vor vedea măreţia lui Isus şi poziţia Lui la dreapta puterii, cât şi vor vedea venirea Lui (vezi şi ,).

Argumentele preteriste însă nu se opresc la afirmaţiile Domnului din Evanghelii, ci şi la ce spune Domnul în Apocalipsa, cât şi la afirmaţiile apostolilor care au scris celelalte cărţi ale Noului Testament.

Astfel preteriştii uzează de referinţe temporale în cartea Apocalipsa în care expresiile: „tachos” şi „en tachei” înseamnă „repede, în curând.”

Răspunsul Scripturii este simplu: „Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă” – NTR.

Argumente contra Preterismului

Biblia vorbeşte doar de două veniri ale lui Isus nu de trei:

Biblia învaţă de 2 veniri fizice ale lui Cristos, nu de mai multe, după cum însuşi Domnul promite în , unde se spune: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”[2]

Deci Isus Cristos a venit şi s-a născut din Maria, iar ulterior va reveni pentru a-i lua în casa Tatălui pe ucenici. Iar apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfânt, scrie în : „tot aşa, Hristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” Deci Isus a venit prima dată pentru a se jertfi pentru păcate, şi va veni din nou, sau a doua oară pentru salvarea credincioşilor ce îl aşteaptă. Nu o salvare (mântuire) spirituală, ci una fizică, adică glorificarea trupurilor noastre (,).

Deci teoria dată de unii preterişti (şi de cei ce susţin că biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare) cum că Isus vine a treia oară, este falsă şi nebiblică. Biblia nicăieri nu vorbeşte de trei veniri ale lui Isus.

Venirea lui Isus o deplasare literală:

Biblia nu vorbeşte de o reîntoarcere simbolică, ci literală, acest lucru este bine evidenţiat din următoarele texte:

· NW: „…în timp ce ei priveau, a fost înălţat şi un nor l-a ascuns vederii lor. Iar, pe când se uitau ţintă la cer în timp ce el se ducea…Acest Isus, care de la voi a fost primit sus în cer, va veni deci în acelaşi mod în care l-aţi văzut mergând la cer.” Deci după cum plecarea lui la cer a fost literală, tot aşa şi venirea lui va fi în acelaşi mod, deci tot literală, adică Isus se va deplasa din cer de la dreapta Tatălui, înspre pământ, pentru a veni în zona pământului.

· , NW : „şi pentru ca el să-l trimită pe Cristosul desemnat pentru voi, pe Isus, pe care cerul, într-adevăr trebuie să-l păstreze până în timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor…” Deci Isus urma să stea în cer până când vor venii timpurile de restabilire, adică până când va veni să distrugă pe cei răi şi să instaureze paradisul, atunci Isus va veni ca trimis al lui Dumnezeu şi cerul nu-l va mai reţine, deci Isus se va deplasa literalmente din cer.

· ,NW: „deoarece însuşi Domnul va coborî din cer…noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei (cei înviaţi) în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” , deci Domnul Isus se va coborî din cer, iar sfinţii ce vor merge la cer, se vor întâlni cu el în aer, nu l-a tronul Tatălui, ceea ce arată că Isus se va deplasa din cer pe pământ.

Revenirea lui Isus este vizibilă pentru ochii fizici:

Preteriştii susţin că Isus nu va mai veni în carne, în mod vizibil, însă cuvintele îngerilor din ziua înălţării lui Cristos la cer, care sună astfel: „Acest Isus, care de la voi a fost primit sus în cer, va veni deci în acelaşi mod în care l-aţi văzut mergând la cer.” Unii interpretează aceste cuvinte că Isus va veni în acelaşi cadru, dar într-un mod invizibil, însă îngerii au spus că „va veni deci în acelaşi mod”, sau „în acelaşi fel” NW – 2006, ei nu au spus „va veni în acelaşi cadru”. Adică că după cum un grup mic l-au văzut plecând, tot aşa un grup mic o să-şi dea seama de sosirea Lui.

Nu, ci ei au spus că după cum plecarea a fost literală, tot aşa şi venire lui va fi literală. Cuvintele lor sunt focalizate pe deplasarea Lui şi că va veni în acelaşi mod, nu sunt focalizate pe martorii de la deplasarea Lui.

Ilustrare: Dacă cineva a mers cu maşina într-un oraş unde îl aşteptau câţi-va prieteni, şi spune că revine în acelaşi mod, se referă că va reveni cu maşina, din nou, sau că va avea aceiaşi persoane care îl vor întâmpina?

În prima parte a plecării Lui la cer, el a avut un corp de carne, căci ucenicii l-au văzut, iar după aceea când un nor l-a ascuns de vederea discipolilor, el s-a dematerializat în corp spiritual, astfel având un corp spiritual s-a aşezat la dreapta Tatălui (). Ei bine la venirea Lui, va fi reversul medaliei, de la dreapta Tatălui până la nivelul norilor se va deplasa ca spirit, iar de la nivelul norilor până pe pământ mai precis pe muntele Măslinilor venirea lui va fi vizibilă (). Căci de pe acest munte a plecat Isus (), şi tot pe acest munte se va reîntoarce, căci „va veni deci în acelaşi mod”. Deci după cum plecarea lui la cer a fost literală, tot aşa şi venirea lui va fi în acelaşi mod, deci tot literală, adică Isus se va deplasa din cer de la dreapta Tatălui, înspre pământ, pentru a veni în zona pământului.

În , se precizează: „Şi DOMNUL se va arăta şi va lupta împotriva acestor popoare…Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor…” Deci este profeţit că Domnul Isus[3], se va arăta, şi va sta pe muntele Măslinilor, prin urmare Isus, deci venirea lui va fi vizibilă. Textul spune clar că picioarele Lui vor atinge pământul, deci nici poveste de o venire figurată simbolică sau doar spirituală, căci el va veni ca „Fiul omului” (, 14; ; ), să se refere expresia „Fiul omului” la o persoană spirituală sau carnală?

De asemenea, însuşi Domnul precizează clar:

: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

: „Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.”

: „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.”

: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

Preterişti în general spun că modul în care oamenii îl vor vedea este unul spiritual, cu ochii minţii, nu cu ochii fizici. Bun, să zicem că e aşa, dar oare toate naţiunile au devenit conştiente că în 70 e.n. Isus a venit? Dacă suntem sinceri vom răspunde cu: NU. S-au lamentat ele, au plâns şi s-au bocit atuncia? NU. Atunci însemnă că Isus nu a venit!

Preteriştii se leagă şi de afirmaţia că „ Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns”. Cine sunt aceştia? În viziunea lor, soldaţii romani care l-au străpuns pe Fiul lui Dumnezeu. Însă conform altor profeţii, căci ştim că nici o profeţie nu se interpretează singură (), aceştia sunt poporul Israel, care l-a străpuns prin mâna romanilor. În se precizează: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi (evreii) L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.”

În mod asemănător profetul Zaharia spune în : „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut.”

Observaţi ce spune profetul? Că israelul îşi vor întoarce privirile spre Domnul pe care L-au străpuns.

Este interesant nu îşi vor întoarce mintea sau inima, ci „privirile”, această denotă, că „orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns”. Da, toţi oameni din timpul acela Îl vor vedea, aceasta e învăţătura Domnului.

Să nu uităm că în BCR se spune: „…îşi vor întoarce privirile spre mine, pe care l-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-l vor jeli amarnic…”. Observăm din text că Israelul îi va părea rău pentru ceea ce au făcut (vezi ), tot aşa şi naţiunile vor fi făcute de ruşine pentru necredinţa lor. Dar ceea ce este de remarcat din acest pasaj, este că nu se spune că îşi vor întoarce inima sau mintea pentru al vedea, ci se spune că „îşi vor întoarce privirile”, deci îl vor vedea cu ochii fizici. Dacă susţinem contrariu, facem din aceste afirmaţii, care declară: că Îl vor vedea, orice ochi Îl va vedea, îşi vor întoarce privirile spre El, ca fiind un nonsens.

Unul din argumente preteriste, este că cuvântul pentru ‘venire’ este cuvântul: „Parousia” care este transliterarea cuvântului grecesc parusia care se citeşte aşa cum este scris şi înseamnă literal „Prezenţă”. Astfel spre exemplu, o traducere mai exactă aparţinând lui ar fi: „Spune-ne când vor avea loc aceste lucruri? Care este semnul „prezenţei” (parousia) şi a sfârşitului veacului acestuia?”

Ce putem spune în legătură cu acest argument al Preteriştilor?

Şi Martorii lui Iehova se folosesc de acelaşi argument ca să dovedească venirea şi începutul prezenţei lui Cristos din anul 1914. Chiar traducerea lor, numită „Traducerea lumii noi a Sfintelor Scripturi”, traduce consecvent pe „parousia” cu „prezenţă”. Dar expresia „Parousia” nu sublinează neaparat o prezenţă spirituală şi nu una fizică, nici nu are înţelesul de venire simbolică şi nu literală.

Astfel conform cu apendicele de la Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi din limba română, cuvântul „parousia” care apare de 24 de ori în N.T.[4] înseamnă: „Substantivul grecesc parousia înseamnă literalmente ,,faptul de a fi aproape”; fiind compus de fapt din prepoziţia „para” (aproape) şi „ousia” (,,faptul de a fi”). Iar în A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature (a doua ediţie engleză) se spune că parousia: „a devenit termenul oficial prin care este desemnată vizita unei persoane de rang înalt, îndeosebi a regilor şi împăraţilor care vizitează o provincie.” Acest termen indică literalmente atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea, adică o prezenţă care începe din momentul sosirii. Deci dacă Isus nu a venit literalmente în 70 e.n. nici nu a fost prezent atunci. Ca să înţelegem mai bine cuvântul prezenţă să dau un exemplu, eu plec şi sosesc undeva şi devin prezent, eu plec de undeva şi devin absent, acest lucru îl reliefează bine apostolul Pavel în unde voebeşte de prezenţa (parousia) lui şi absenţa (apousia) lui.

De fapt însuşi preterişti recunosc când citează din Dicţionrul Strong care defineşte acest cuvânt în felul următor: „vine de la participiul prezent a lui „pareimi” 3918; a fi aproape, ex: sosire, venire, apariţie fizică, aspect: venire, prezenţă” (vezi lucrarea preteristă: Cum să înţelegeţi Preterismul).

În plus, există şi alte cuvinte care descriu venirea Domnului, nu doar „parousia”, de pildă: „Erkomai” = a veni; venire, şi este în opoziţie cu gr. „meno” = a rămâne.

Acest cuvânt în formele lui gramaticale, apare în următoarele texte:

,; 3:11; 14; 7:15; 8:9; 11:3,14; 13:19,30; 16:27,28; 17:11; 18:7; 21:5,9,24; 23:39; 24:30,42; 25:19; 26:36, 40, 45; 26:64; 27:49; , 40; 2:3,18; 3:19,31; 4:15,21; 5:15,22,35,38; 6:1,31,48; 8:22; 10:1,14,30,46; 11:9,10,15,27,29; 12:18; 13:26,35; 14:17,37,41,62,66; 15:21,36; 14:32,62; 16:2; ; 6:47; 7:8,19,20; 8:12, 49; 9:23; 10:1; 12:19.39,45,54; 13:7,14,35; 14:17,26,31; 15:18,25; 16:21; 17:1, 20; ,,; 19:13,38; 21:27; 23:26,29.

,,,,,,,; 3:8,20,26,31; 4:5,7,21,23,25,35; 5:7,24,28; 6:5,14,15,35,37,45; 7:27,37,41; 8:14; 9:4; 10:10,12; 11:20,27,34,38; 12:12,13,15,22; 13:6; 14:3,6,18,28,30; 16:2,13,25, 32; 17:11,13; 18:3,4; 20:1,6,18,22,26; 21:3,13. Fapte[5] 5:15; 13:25,44; 19:4. ; ; ; ; 15:35; ; 13:1; ; ; ; ; ; ; ; 8:8; 10:37; 11:8; 13:23; ; 4:3; ,; ; ,,; 2:5,16; 3:10,11; 4:8; 6:1,3,5,7; 7:14; 9:12; 11:14; 16:15; 17:7; 22:7,12,17,20.

Dacă studiem toate aceste ocurenţe, vom vedea că unele nu se referă la revenirea Domnului, unele se referă la prima venire, altele la venirea unor oameni (), etc. Această expresie „erkomai”, este o dovadă clară, prin etimologia cuvântului, că Domnul va reveni şi se va deplasa în mod literal.

Primii creştini susţineau că Isus a venit în carne, în contrast cu gnosticii, care susţineau că a materia e rea şi doar spiritul e bun. Apostolul Ioan a respins această erezie, chiar susţind că această erezie e un motiv de excludere (). În prezent însă avem o erezie asemănătoare, cum că Isus nu va veni în trup, ci ca Spirit, cu toate că acelaşi cuvânt „erkomai” este folosit şi pentru prima venire (; etc.) şi pentru a doua venire (,; etc.).

Un alt cuvânt care descrie revenirea Domnului este: „faneroo” = manifestat; vizibil; arătat, cu sensul de: are să apară; are să fie (făcut) vizibil.

Textele unde apare acest cuvânt, în diferite forme gramaticale, sunt: ; ; 3.21; 9:3; ; ; 3:3; 4:10,11; 5:10; 7:12; ; ; ; ; 5:4; ,; 3:2; .

Un alt cuvânt asemător este: „faneros” = manifestare, arătare, dar în nici un text nu se referă la revenirea Domnului, însă textele pot fi studiate pentru a se vedea sensul acestui cuvânt înrudit cu „faneroo” . Textele unde apare „faneros” sunt: ; ; 4.22; 6:14; ; ; 7:13; ; 2:28; ; 11:19; 14:25; ; ; ; .

Expresiile „faneroo”şi „faneros” sunt traduse în funcţie de context: „vadă”; „iveală”; „dezvăluit”; „manifestate”; „dezvălui”; „arăta”; „dezvăluit”; „a devenit foarte clară” (NW).

Putem vorbi de o revenire invizibilă, când venirea aceasta, a Domnului, este numită şi „faneroo”? Având în vedere că „faneroo” este tradus cu: „vadă” nu invizibil; „dezvăluit” nu învăluit; „iveală” nu ascuns, este greu de răspuns pentru cei ce susţin o venire invizibilă?

Alt cuvânt în greacă, ce exprimă revenirea Domnului este: „apokalypsis” = dezvăluirea; arătarea; revelarea. El apare în textele: ; ; 8:19; 16:25; ; 14:6,26; ,; ; 2:2; ; 3:3, ; ,; 4.13.

Iar un cuvânt asemănător este: „apokalipto”: revelare, dezvăluire, arătare: ; 11:27; ; 10:22; 12:2; 17:30; ,; 8:18; ; ; 2:23; ; 2:3,6,8; ; 5:1.

Tradus în diferite texte după cum urmează: „îndepărta vălul”; „descoperite”; „dezvăluie”; „dezvăluit”; „revelat”; „revelarea”; etc. (NW). Putem vorbi oare de venire invizibilă? Doar dacă în loc de „descoperite”; ar fi: acoperite; în loc de: „dezvăluie” - „dezvăluit”; ar fi: învăluit; sau în loc de: „revelat” - „revelarea”; ar fi: nerevelat, acoperit.

Un alt cuvânt în greacă, este: „epifaneia” = manifestare; arătare; apariţie; înfăţişare; manifestare vizibilă. El apare în ; ; ; 4:1,8; . Este interesant că acest termen apare şi referindu-se la prima venire (), şi la a doua venire ().

Cred că comentariile sunt de prisos, toate aceste cuvinte şi sensurile lor ar fi suficient să-l convingă pe un om sincer că e vorba de o revenire vizibilă, vreau doar să precizez că această: revelare, descoperire, arătare, dezvăluire, înfăţişare, manifestare, etc. Nu se referă la arătarea semnelor venirii, ci la arătarea sau revelarea persoanei lui Isus (vezi ; ; ; etc.). Deci teoria cu „parousia” este un praf în ochi aruncat celor necunoscători.

Evenimente ale venirii Domnului care nu s-au împlinit în 70 e.n.

Natura, acţiunile şi efectele venirii promise în Scripturi, nu ne lasă să interpretăm că Domnul a venit în 70 e.n.

În legătură cu venirea Domnului sunt mai multe evenimente, care nu s-au împlinit în anul 70 e.n. cum ar fi:

: „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” Au fost urâţi creştinii înainte şi în anul 70 de toate popoarele? Au cunoscut cei din Asia, America, Australia, Noua Zeelandă, etc. pe creştini şi i-au urât? Dacă nu, Cuvântul lui Isus este adevărul, El nu putea să mintă, El putea spune doar de unele naţiuni, care îi vor persecuta, dar El spune „de toate neamurile”, ba mai mult El afirmă în , că „Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Tot la fel şi în : „Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Vezi şi : „Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.”.

: „Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Venirea Fiului Omului, va implica să fie văzut El, de toate popoarele, reacţia lor va fi, de plânset, tânguire şi bocire. L-au văzut toate popoarele pe Isus venind în anul 70 e.n.? dacă nu, însemnă fie că Isus a minţit când a spus că Îl vor vedea, sau însemnă că nu a venit. S-a întâmplat atunci semne fizice în cer, ca cele descrise de Domnul: „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” ? Tot la fel Evanghelistul Marcu descrie în : „Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.” Iar Evanghlistul Luca consemnează: : „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Dragi preterişti credeţi că aceste cuvinte sunt inspirate? Trebuie să recunoaştem şi că Isus a descris nişte cataclisme literale, sau credeţi că i-a păcălit pe ucenici dându-le semne false de ghidare?

: „După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala... Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Este interesant că Isus spune că venirea Lui va fi „După multă vreme”, ba mai mult la venirea Lui are loc o judecată a sclavilor, cât şi o pedeapsă şi o răsplătire a celor fideli. Ne întrebăm dacă, în anul 70 e.n. când a fost distrus Ierusalimul, creştinii fideli au început să conducă cetăţi (), iar cei infideli au fost aruncaţi în întunericul de afară, unde este „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” ??? dacă nu, atunci Isus fie a minţit, când a spus că va avea loc aşa ceva la venirea Lui, fie că El nu a venit în anul 70 e.n. voi ce alegeţi?

: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;...Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii...Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”

Dacă Isus a venit în anul 70 e.n., atunci a avut loc judecata naţiunilor, a tuturor oamenilor, atunci oile au moştenit împărăţia, iar caprele au fost aruncate în focul cel veşnic. Însemnă că la ora actuală ar trebui să fie doar oi pe pământ !?!

Sau declarăm că Isus a minţit atunci când a spus că va separa oamenii naţiunilor în două clase şi îi va judeca, condamna pe cei neiubitori, şi răsplăti pe cei drepţi??? Sau mai degrabă credem că Isus nu a venit încă!

: „şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

: „şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

Conform preteriştilor, veacul viitor este perioada de timp după anul 70 e.n. Să fi primit creştinii viaţa veşnică după acest an? Oare începând din acel an, creştini se puteau bucura că nu vor mai fi prigoniţi ca şi în veacul trecut. Păi atunci dacă au primit viaţa veşnică după anul 70 e.n. de ce mai murim? De ce mai mor şi preterişti?

Dacă spunem că „viaţa veşnică” de aici se referă la viaţa ce o primim prin Cristos când primim Duhul Sfânt, când credem (), tot mai rămâne o dilemă, această viaţă s-a primit în veacul trecut, începând cu Penticosta nu în veacul viitor, începând cu anul 70 e.n. Să se fi încurcat poate Isus, confundând epocile? Să ne fi minţit? Sau mai degrabă El nu a venit ca să ne dea viaţa veşnică!

: „dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.”

Măi Isuse, asta chiar prea de tot! Vreui să spui că de la anul 70 e.n. nu ne vom mai căsători? (vezi şi ,; ,).

În cartea „Cum să înţelegeţi Preterismul” se explică că veacul de acum e epoca mozaică sub lege, iar epoca viitoare se referă la epoca lui Mesia, epoca creştină, de sub noul legământ.

Argumentele aduse de ei, sunt că Isus s-a referit aici la legea leviratului, şi că Isus vrea să spună că nimeni în epoca viitoare nu se mai însoară după legea leviratului. Ei mai spun că conform cu , nu mai există bărbat şi femeie în noua epocă, fiind toţi în Cristos, şi că învierea din morţi se referă la, citez: „Pavel vorbeşte despre moarte, îngropare şi înviere împreună cu Christos prin botez, învierea prin credinţă care produce fii a lui Dumnezeu aduşi din moarte la viaţă. (Col. 2: 11-13)”. După părerea mea această explicaţie este puerilă şi lamentabilă. În primul rând, cum putea Isus să le răspundă la saduchei, la această partidă care nu credea în înviere, la o întrebare a lor despre morţi şi învieri fizice, literale, cu un răspuns despre o învierea spirituală prin botez?

Apoi, învierea prin botez a avut loc înainte de 70 e.n. (vezi ). Cartea aceasta falsifică faptele când spune: „În al doilea rând, dat fiind faptul că învierea urma să aibă loc la sfârşitul "acestui veac" a lui Isus, şi "acest veac" a Lui a fost veacul mosaic, şi dat fiind faptul că acel veac s-a sfârşit odată cu Căderea Ierusalimului în Ad 70, acest lucru înseamnă că învierea a avut loc odată cu căderea Ierusalimului în AD 70.” Păi dacă învierea e botezul Isus vorbeşte de o înviere din „veacul viitor”, deci nu despre botez sau naşterea din nou experimentată de ucenici deja la Penticosta din ani 32 sau 33 e.n.

În al doilea rând, chiar dacă discuţia a fost în contextul căsătoriei pe baza legii leviratului, în care fratele celui mort, trebuia să ridice sămânţa mortului, adică să se căsătorească cu soţia mortului, totuşi Isus nu spune „cei ce vor învia şi vor avea fraţi care nu vor învia nu se vor căsători cu soţia fratelui lor”, ci El vorbeşte de starea de fapt a celor înviaţi îndiferent dacă sunt sau nu căsătoriţi, El spune în : „Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” Ne întrebăm, atunci când Isus spune: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită” se referă doar la căsătorii pe baza legii leviratului? Dacă nu, atunci nici „cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita”, doar pe baza legii leviratului. Şi dacă oamenii se căsătoresc de la anul 70 e.n. însemnă că învierea nu a venit, epoca viitoare, nu a venit Domnul nu a venit sau Isus ne-a minţit când a spus că în epoca viitoare oamenii nu se vor căsători? În ce priveşte argumentul că în Cristos nu mai sunt nici bărbat nici femeie, atunci pentru ce se mai căsătoresc preterişti, sau căsătoria lor este fără sex? Cred că prin aceasta afirmaţia dau dovadă de mult subiectivism, deoarece afirmaţia lui Pavel despre a fi una în Cristos, nu elimină adevărul că există în Domnul, şi bărbat şi femeie (vezi ,). E clar că ei succesc lucrurile pentru aşi susţine teoria, bine ar fi dacă ar face ca bereenii care cercetau Scripturile şi nu scoteau textele din contexte după bunul plac.

: „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” Dacă Domnul a venit, atunci nu mai trebuie să vestim moartea Lui prin consumarea Cinei Domnului. Adică nu mai trebuie să ţinem Cina Domnului, însă de ce preterişti o mai ţin?

Ei încercă să explice această neconcordanţă explicând că „cuvântul "până" înseamnă adesea ceva de genul "până la un anumit punct" şi indică o limită (terminus) sau o schimbare. Totuşi el nu înseamnă totdeauna acest lucru. Pavel spune că "moartea a domnit de la Avraam până la Moise" (Ro. 5:14) Cu siguranţă este recunoscut faptul că introducerea Legii mozaice nu a pus capăt morţii nici nu a biruit-o! În mod similar, Pavel i-a spus lui Timotei "până voi veni ia bine seama la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora" (1Tim. 4:13). Nu cunosc pe nimeni care să susţină că Timotei trebuia să înceteze a mai citi Scripturile la sosirea lui Pavel! Există multe exemple de acest gen de utilizare a cuvântului "până".”

Ne dăm seama ce praf în ochi aruncă preterişti dând o astfel de interpretare!

Când Pavel spune că „moartea a domnit de la Avraam până la Moise”, expresia „până” însemnă „până”. Că moartea a domnit şi după Moise, da, dar textul nu spune „doar până”, ci „până” ca să sublinieze că moartea a existat şi înainte de a fi legea, care a fost dată prin Moise (v.13), şi că moartea a domnit peste oameni chiar dacă nu au păcătuit ca şi Adam (v.14). Deci „până” în acest text are sensul literal de „până”.

Tot la fel pasajul din , textul vrea să arate instrucţiunile lui Pavel pentru Timotei până va veni el, însă nu însemnă că misiunea lui Timotei se va schimba după venirea lui Pavel, dar expresia „până” de aici are sensul nu are un sens infinit cum încercă să sugereze preteriştii, ci are un punct finit până vine Pavel, că Timotei va continua misiunea lui şi după venirea lui Pavel, aceasta e partea a doua, şi nu afectează sensul expresiei „până”.

Deci dacă mai ţinem Cina Domnului, atunci însemnă că Domnul nu a venit încă, căci când va veni El, Biserica va fi răpită, şi nu vom mai putea ţine cina, eventual o vom lua în chip nou, în împărăţia cerurilor ().

Astfel trebuie să ne hotărâm, ori luăm cina Domnului şi vestim moartea Lui până va veni El, ori El deja a venit în anul 70 e.n. şi atunci nu mai are rost să luăm cina.

Consecinţe ale credinţei în erezia preteristă

Erezia preteristă duce la moarte veşnică! Toţi care cred în ea şi nu se pocăiesc nici după ce au primit această mărturie despre adevăr, vor suferi pedeapsa unui foc veşnic, deoarece ei au primit o evanghelie falsă, au uramt-o, şi au dus şi pe alţii în rătăcire!

Erezia preteristă nu loveşte doar în învăţătura Bibliei despre venirea lui Cristos, dar ea loveşte în răscumpărare care este miezul lucrării Domnului şi al Evangheliei! – .

Toţi care cred şi urmează această doctrină drăcească ascultă de duhuri demonice (comp. cu 1Tim. 4:1-3). Împărăţia lor nu este împărăţia Domnului Isus Cristos care este milenară şi fizică (; 21:1-6). Ei sunt morţi în greşelile lor şi în păcatele lor, ei nu au fost spălaţi în sângele Mielului, ei nu fac parte din biserica lui Cristos care aşteaptă venirea Lui şi se pregătesc prin sfinţenie şi evalavie grăbind venirea zilei lui Dumnezeu (2Petru cap.3).

Preterişti sunt vinovaţi de sucirea Scripturilor, de stricarea lor şi prin urmare ei Îl tăgăduiesc pe Stăpân, pe Domnul Adevărului! – ,.

Următoarele pasaje ar trebui să fie un ultim avertisment:

„În ce priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El, vă cerem, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi sau tulburaţi aşa de repede în mintea voastră de vreun duh sau de vreo afirmaţie sau de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a şi venit. Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni înainte să vină apostazia şi înainte să fie descoperit omul fărădelegii, fiul distrugerii”. – NTR.

„Aceasta este dovada faptului că judecata lui Dumnezeu este dreaptă, iar voi veţi fi consideraţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi. De fapt, este drept din partea lui Dumnezeu să dea înapoi necaz celor ce vă necăjesc şi să vă dea alinare, atât vouă, care sunteţi necăjiţi de alţii, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer cu îngerii Lui puternici, într-o flacără de foc, pentru a-i pedepsi pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evangheliac Domnului nostru Isus. Ei vor suferi pedeapsa distrugerii veşnice şi vor fi despărţiţi de prezenţa Domnului şi de slava puterii Lui, în ziua aceea, când El va veni să fie proslăvit de către sfinţii Săi şi admirat de către toţi cei ce au crezut; căci mărturia noastră faţă de voi a fost crezută”. – 2Tes. 1:5-10 NTR.

„Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului. Evită vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care se ţin de ele vor înainta tot mai mult spre lipsa de evlavie, iar cuvântul lor se va împrăştia precum cangrena. Dintre aceştia sunt şi Imeneu, şi Filet, care s-au rătăcit în ce priveşte adevărul, spunând că învierea a avut deja loc şi răsturnând astfel credinţa multora. Cu toate acestea, temelia solidă a lui Dumnezeu rămâne fermă, având sigiliul aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” şi „Oricine rosteşte Numele Domnului trebuie să se îndepărteze de nedreptate.” – 2Tim. 2:15-19 NTR.

[1] Sensul cuvântului ebraic şi cel grecesc din Septuaginta, poate fi „s-o păzească”, însă poate fi şi de: „să o păstreze” sau „să o păstreze pentru sine”, vezi KJV, NKJ, NAS (comp. cu Ps. 115:16), în traducerea NW i se dă sensul de: „îngrijească”. Cu siguranţă că indiferent care este sensul, chiar dacă e „s-o păzească” e vorba de a o administra corect, nu de a o păzi de vreun pericol, spiritual sau fizic, Dumnezeu le-a dat-o în administrare, şi nu-i avertizat de vreun pericol cum şi-ar putea închipui cineva, deoarece totul atunci era perfect şi drept (comp. Deut. 32:4; cu ; vezi şi: Ps. 111:7a; ).

[2] Citatele Biblice sunt luate din Biblia Cornilescu sau Cornilescu revizuită (GBV), sigla NW indică Traducerea Lumii noi a Sfintelor Scripturi, iar NTTF – 2007 = Noul Testament Trducerea Fidelă 2007.

[3] În textul din Zaharia este vorba de venirea lui Iehova, dar este clar că este vorba de Isus, care vine, descris aici ca Iehova, după cum şi îngerii din Vechiul Testament erau descrişi ca Iehova, de fapt şi Isus este descris ca având numele Iehova (; 33:16; ).

[4] Sigla N.T. se referă la Noul Testament, iar V.T. se referă la Vechiul Testament.

[5] Mai există un cuvânt pentru venire, care apare doar în , şi anume: „eleusis”.