📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ioan – Capitolul 6
1După acestea, Iesus S-a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei.
2Iar Lui Îi urma o mulţime multă; pentru că au văzut semnele pe care le făcuse asupra bolnavilor.
3Însă Iesus a venit sus pe munte, şi şedea acolo cu discipolii Lui.
4Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5Iesus deci, ridicând ochii, şi văzând că mulţime multă vine către El; zice către Filip: de unde avem să cumpărăm pâini, ca să mănânce aceştia?
6Dar El zicea acestea, încercându-l; pentru că ştia ce urma să facă.
7Filip I-a răspuns: pâini de două sute de dinari, nu le ajung; ca fiecare să ia puţin.
8Unu dintre discipolii Lui; Andrei, fratele lui Simon Petru, Îi zice:
9Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar ce sunt acestea la atâţia?
10Iesus a zis: faceţi oamenii să se aşeze! Iar în acel loc, era iarbă multă; deci bărbaţii s-au aşezat, cam cinci mii la număr.
11Iesus deci, a luat pâinile, şi mulţumind, a împărţit celor aşezaţi; de asemenea, şi din peştişori, cât au vrut.
12Iar când s-au săturat, El zice discipolilor Lui: strângeţi frânturile rămase, ca să nu se piardă ceva.
13Au strâns deci, şi au umplut douăsprezece coşuri de frânturi, din cele cinci pâini de orz; care au rămas celor mâncând.
14Văzând deci oamenii, nişte semne pe care le făcuse, ziceau: Acesta este cu adevărat, Profetul Cel venind în lume.
15De aceea Iesus cunoscând că urmau să vină, şi să fie luat, ca să Îl facă Rege; S-a retras iarăşi înspre munte El singur.
16Dar când s-a făcut seară, discipolii Lui au coborât la mare.
17Şi intrând în corabie, mergeau dincolo de mare, înspre Capernaum. Şi se făcuse deja întuneric, şi Iesus încă nu venise la ei.
18Şi marea era răscolită de un vânt mare, suflând.
19Deci vâslind ei cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Iesus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie; şi s-au înfricoşat.
20Dar El le zice: Eu sunt, nu vă temeţi!
21Ei vroiau deci să Îl ia în corabie. Şi corabia a ajuns îndată pe pământul spre care mergeau.
22Dimineaţa, mulţimea cea stând dincolo de mare, a văzut că nu era altă corăbioară acolo, decât una; şi că Iesus nu intrase împreună cu discipolii Lui în corabie; ci s-au dus discipolii Lui singuri.
23Dar au venit corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde au mâncat pâinea, după ce mulţumise Domnul.
24Când a văzut deci mulţimea, că Iesus nu este acolo, nici discipolii Lui; s-au suit în corăbioare şi au venit la Capernaum, căutând pe Iesus.
25Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Rabi! Când ai venit aici?
26Iesus le-a răspuns şi a zis: adevărat! Adevărat vă zic: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne; ci, pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
27Lucraţi, nu pentru mâncarea cea pieritoare; ci, pentru mâncarea cea rămânând pentru viaţă eternă, pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că pe Acesta L-a sigilat Tatăl, adică Dumnezeu.
28Ei au zis deci către El: ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?
29Iesus a răspuns şi le-a zis: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: ca să credeţi în Cel pe care L-a trimis Acela.
30Ei I-au zis deci: ce semn faci deci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie? Ce lucrezi?
31Părinţii noştri au mâncat mana în deşert, după cum este scris: „pâine din cer le-a dat să mănânce.”
32Iesus le-a zis: adevărat! Adevărat vă zic: Nu Moise v-a dat pâinea din cer; ci, Tatăl Meu vă dă pâinea cea adevărată din cer;
33pentru că pâinea lui Dumnezeu este cea coborându-se din cer şi dând viaţă lumii.
34Au zis deci către El: Doamne! Dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
35Iesus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii! Cel venind la Mine, nicidecum nu are să flămânzescă; şi cel crezând în Mine, nicidecum nu va înseta, niciodată.
36Dar v-am zis, că M-aţi şi văzut; şi nu credeţi.
37Tot ce îmi dă, va veni la Mine; şi pe cel venind la Mine, nicidecum nu am să îl scot afară.
38Pentru că am coborât din cer, nu ca să fac voinţa Mea; ci, voinţa Celui trimiţându-Mă.
39Dar aceasta este voinţa Celui trimiţânu-Mă: ca tot ceea ce Mi-a dat, să nu pierd din acesta; ci, să îl înviez în ziua din urmă.
40Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: ca oricine, văzând pe Fiul şi crezând în El, să aibă viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua din urmă.
41Deci murmurau iudeii despre El, pentru că a zis: Eu sunt pâinea cea coborâtă din cer,
42şi ziceau: nu este Acesta Iesus, Fiul lui Iosif; pe tatăl şi mama căruia noi îi ştim? Cum spune El deci: Am coborât din cer.
43Iesus a răspuns şi le-a zis: nu murmuraţi unii cu alţii.
44Nici unu nu poate veni la Mine, dacă nu are să îl atragă Tatăl, Cel trimiţându-Mă; şi Eu îl voi învia în ziua din urmă.
45Este scris în profeţi: şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine auzind de la Tatăl, şi învăţând; vine la Mine.
46Nu că pe Tatăl L-a văzut cineva, decât Cel fiind de la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl.
47Adevărat! Adevărat vă zic: Cel crezând, are viaţă eternă.
48Eu sunt pâinea vieţii!
49Părinţii voştri au mâncat mana în deşert, şi au murit.
50Aceasta este pâinea cea coborând din cer: ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.
51Eu sunt pâinea cea vieţuind, cea coborâtă din cer. Dacă cineva are să mănânce din pâinea aceasta, va vieţui în etern. Şi pâinea pe care însă Eu o voi da, este carnea Mea; pentru viaţa lumii.
52Iudeii deci se certau între ei, zicând: cum poate Acesta să ne dea carnea Lui să o mâncăm?
53Iesus le-a zis deci: adevărat! Adevărat vă zic: dacă nu aveţi să mâncaţi carnea Fiului Omului, şi nu aveţi să beţi sângele Lui; nu aveţi viaţă în voi înşivă.
54Cel mestecând carnea Mea, şi bând sângele Meu, are viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua din urmă.
55Deoarece carnea Mea este hrană adevărată, şi sângele Meu este băutură adevărată.
56Cel mestecând carnea Mea, şi bând sângele Meu; rămâne în Mine, şi Eu în el.
57După cum M-a trimis Tatăl Cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl; aşa şi cel mestecându-Mă, şi acela va trăi prin Mine.
58Aceasta este pâinea cea coborâtă din cer; nu aşa cum au mâncat părinţii şi au murit. Cel mestecând pâinea aceasta va trăi în etern.
59Acestea le-a zis în sinagogă, învăţându-i în Capernaum.
60Auzind deci, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „şocantă este cuvântarea aceasta! Cine o poate asculta?”
61Iar Iesus, ştiind în Sine că discipolii murmură despre aceasta, le-a zis: Aceasta vă poticneşte?
62Dar dacă aveţi să priviţi pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?
63Spiritul este Cel făcând viu, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care Eu vi le-am vorbit, sunt Spirit şi sunt viaţă.
64Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Pentru că Iesus ştiuse de la început cine sunt cei necrezând, şi cine este cel trădându-L.
65Şi zicea: Pentru aceasta v-am zis că nici unu nu poate veni la Mine, dacă nu are să îi fie dat de Tatăl.
66De aceea, mulţi dintre discipolii Lui s-au dus la cele lăsate în urmă; şi nu mai umblau cu El.
67Iesus a zis deci celor doisprezece: nu vreţi şi voi să mergeţi?
68Simon Petru I-a răspuns: Domnule, la cine ne vom duce? Tu ai cuvinte ale vieţii eterne.
69Şi noi am crezut, şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.
70Iesus le-a răspuns: nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Însă unu dintre voi este un Diavol.
71Iar El zicea de Iuda, al lui Simon Iscarioteanul; pentru că acesta urma să Îl trădeze; fiind dintre cei doisprezece.