📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ioan – Capitolul 12
1Iesus deci, cu şase zile înainte de Paşte, a venit în Betania; unde era Lazăr, pe care Iesus îl înviase dintre morţi.
2I-au făcut deci o cină acolo, şi Marta servea; iar Lazăr era unu dintre cei şezând la masă împreună cu El.
3Maria deci, luând un litron de mir de nard veritabil, de mare preţ, a uns picioarele lui Iesus şi a şters picioarele Lui cu firele ei de păr; iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4Dar Iuda Iscarioteanul; unu dintre discipolii Lui, care urma să Îl trădeze, zice:
5De ce nu a fost vândut mirul acesta pentru trei sute de dinari, şi dat săracilor?
6Dar zicea aceasta, nu pentru că lui îi păsa de cei săraci; ci, pentru că era hoţ, şi având punga, lua din cei puşi în ea.
7Iesus a zis deci: las-o! Ca să facă aceasta în vederea zilei îngropării Mele.
8Pentru că pe cei săraci totdeuna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeuna.
9Deci mulţimea multă dintre iudei, a ştiut că El este acolo, şi au venit; nu numai pentru Iesus singur, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morţi.
10Dar marii preoţi s-au sfătuit ca să îl omoare şi pe Lazăr;
11pentru că din cauza lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iesus.
12În ziua următoare, mulţimea multă, cea venită în Ierusalim pentru sărbătoare, auzind că vine Iesus înspre Ierusalim;
13au luat ramuri de palmieri şi I-au ieşit în întâmpinare, şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel venind în Numele lui Iehova şi Regele lui Israel!
14Iar Iesus găsind un măgăruş, S-a aşezat pe El, după cum a fost scris:
15Nu te teme fiică a Sionului; iată! Regele tău vine şezând pe mânzul unei măgăriţe.
16Discipolii Lui nu au cunoscut acestea de prima dată; dar când a fost glorificat Iesus, atunci şi-au amintit că acestea erau scrise pentru El, şi că acestea I-au făcut Lui.
17Mulţimea deci, cea fiind cu El când a chemat pe Lazăr din mormânt, şi l-a înviat dintre morţi; mărturisea.
18Pentru aceasta L-a şi întâmpinat mulţimea; pentru că a văzut, că El a făcut semnul acesta.
19Deci fariseii au zis între ei: vedeţi că nu câştigaţi nimic? Iată! Lumea s-a dus după El!
20Erau însă nişte greci, dintre cei suindu-se ca să se închine la sărbătoare.
21Aceştia deci, s-au apropiat de Filip, cel din Betsaida Galileii; şi l-au întrebat, zicând: Doamne! Vrem să Îl vedem pe Iesus.
22Filip vine şi spune lui Andrei; vine Andrei şi Filip, şi spun lui Iesus.
23Dar Iesus le-a răspuns, zicând: a venit ora ca să fie glorificat Fiul Omului.
24Adevărat! Adevărat vă zic: dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu are să moară, el rămâne singur; dar dacă are să moară, aduce mult rod.
25Cel iubind sufletul lui, îl va pierde; şi cel urând sufletul lui, în lumea aceasta, îl va păstra pentru o viaţă eternă.
26Dacă cineva are să Îmi servească, să Îmi urmeze Mie! Şi unde sunt Eu, acolo va fi şi servitorul Meu; dacă cineva are să Îmi servească, Tatăl îl va onora.
27Acum sufletul Meu s-a tulburat; şi ce am să zic? Tată! Scapă-Mă din ora aceasta?! Dar pentru aceasta am venit în ora aceasta.
28Tată! Glorifică Numele Tău! Din cer a venit deci o voce: şi L-am glorificat, şi iarăşi Îl voi glorifica!
29Mulţimea deci, cea stând şi auzind, zicea: s-a făcut un tunet. Alţii ziceau: un înger I-a vorbit.
30Iesus a răspuns şi a zis: nu pentru Mine s-a făcut vocea aceasta, ci pentru voi.
31Acum este o judecată a lumii aceasta; acum conducătorul lumii aceasta va fi aruncat afară.
32Şi Eu, dacă am să fiu înălţat de pe pământ, pe toţi îi voi atrage la Mine.
33Zicea însă aceasta, semnalând cu ce fel de moarte urma să moară.
34Mulţimea deci, I-a răspuns: Noi am auzit din lege, că Christosul rămâne în etern; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este Acesta: Fiul Omului?
35Iesus deci, le-a zis: încă puţin timp este lumina între voi. Umblaţi până când aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; şi cel umblând în întuneric, nu ştie unde merge.
36Având lumina, credeţi în lumină; ca să vă faceţi fii ai luminii. Acestea zicea Iesus; şi ducându-Se, S-a ascuns de ei.
37Dar, deşi atâtea semne de-ale Lui au fost făcute înaintea lor, nu credeau în El;
38ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul, pe care l-a zis: „Iehova! Cine a crezut mesajului nostru? Şi braţul lui Iehova, cui a fost descoperit?”
39Din cauza aceasta nu puteau crede, pentru că Isaia iarăşi a zis:
40„A orbit ochii lor, şi a împietrit inima lor; ca să nu vadă cu ochii, şi să nu înţeleagă cu inima, şi să nu se întoarcă, şi să îi vindec”.
41Isaia a spus acestea, pentru că a văzut gloria Lui, şi a vorbit despre El.
42Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu Îl mărturiseau, ca să nu fie excluşi din sinagogă;
43pentru că au iubit gloria oamenilor, mai mult decât gloria lui Dumnezeu.
44Iesus însă a strigat, şi a zis: „cel crezând în Mine, nu crede în Mine; ci, în Cel trimiţându-Mă.
45Şi cel văzându-Mă, vede pe Cel trimiţânu-Mă.”
46Eu am venit lumină în lume; ca, oricine crezând în Mine, să nu rămână în întuneric.
47Şi dacă cineva are să audă cuvintele Mele, şi nu are să le păzească; Eu nu îl judec, pentru că nu am venit ca să judec lumea; ci, ca să salvez lumea.
48Cel respingându-Mă, şi neprimind cuvintele Mele, îl are pe cel judecându-l: Cuvântul pe care l-am vorbit, acela îl va judeca în ziua din urmă.
49Pentru că Eu nu am vorbit din Sinea Mea; ci, Tatăl Cel trimiţându-Mă, Acesta Mi-a dat poruncă: ce am să zic, şi ce am să vorbesc.
50Şi ştiu că porunca Lui este viaţă eternă. Deci, cele ce Eu vorbesc; după cum Mi-a spus Tatăl, aşa vorbesc.