📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ioan – Capitolul 11
1Dar cineva era bolnav; Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2Iar Maria era cea ungând pe Domnul cu mir şi ştergând picioarele Lui cu firele părului ei; fratele căreia, Lazăr, era bolnav.
3Surorile au trimis deci la El, zicând: Doamne! Iată! Cel pe care îl iubeşti, este bolnav.
4Dar Iesus auzind, a zis: boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu; ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea.
5Iesus însă iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
6Auzind deci că este bolnav, atunci a mai rămas două zile în locul în care era.
7Apoi, după aceasta, zice discipolilor: să mergem iarăşi în Iudeea.
8Discipolii I-au zis: Rabi! Acum căutau iudeii să Te omoare cu pietre, şi iarăşi mergi acolo?
9Iesus a răspuns: nu sunt douăsprezece ore ale zilei? Dacă cineva are să umble ziua, nu se poticneşte; pentru că vede lumina lumii aceasta.
10Dar dacă cineva are să umble noaptea, se poticneşte; pentru că lumina nu este în el.
11A spus acestea, şi după aceasta, le zice: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc ca să îl trezesc din somn.
12Discipolii deci, I-au zis: Doamne! Dacă a adormit, va fi scăpat.
13Dar Iesus spunea despre moartea lui; iar acelora le părea că zice despre dormirea somnului.
14Atunci deci, Iesus le-a zis direct: Lazăr a murit.
15Şi Mă bucur pentru voi, că noi nu eram acolo; ca să credeţi. Dar să mergem la el.
16Deci Toma, cel zis Geamăn, a zis discipolilor: să mergem şi noi, ca să murim cu el!
17Venind deci Iesus, l-a găsit având deja patru zile în mormânt.
18Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincprezece stadii.
19Iar mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor.
20Deci Marta, auzind că Iesus vine, L-a întâmpinat; iar Maria şedea în casă.
21Marta a zis deci către Iesus: Doamne! Dacă erai aici, nu murea fratele meu.
22Dar şi acum ştiu că oricâte ai să ceri de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.
23Iesus îi zice: fratele tău va învia!
24Marta Îi zice: ştiu că va învia la învierea din ziua din urmă.
25Iesus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel crezând în Mine, chiar dacă are să moară, va vieţui.
26Şi oricare, cel vieţuind şi crezând în Mine, nicidecum nu are să moară, în etern. Crezi aceasta?
27Ea Îi zice: Da, Doamne! Eu am crezut că Tu eşti Christosul, Fiul lui Dumnezeu; Cel venind în lume.
28Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicând pe ascuns: Învăţătorul este pe aici, şi te cheamă.
29Iar aceea auzind, s-a ridicat repede şi venea către El.
30Dar Iesus încă nu venise în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31Deci iudeii, cei fiind cu ea în casă şi mângâind-o, văzând pe Maria că s-a ridicat repede şi a ieşit, i-au urmat ei; părându-le că merge la mormânt, ca să plângă acolo.
32Maria deci, venind unde era Iesus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne! Dacă erai aici, nu murea fratele meu.
33Iesus deci, văzând-o plângând, şi pe iudeii cei veniţi cu ea, plângând; S-a mâhnit în spirit, şi S-a tulburat.
34Şi a zis: Unde l-aţi pus? Ei I-au zis: Doamne! Vino şi vezi!
35Iesus lăcrima.
36Iudeii deci, ziceau: Iată, cum îl iubea!
37Iar unii dintre ei, ziceau: nu putea face Acesta, Cel deschizând ochii orbului; ca şi acesta să nu moară?
38Iesus deci, mâhnindu-Se iarăşi în Sine, vine la mormânt. Era însă o peşteră, şi o piatră aşezată peste ea.
39Iesus zice: ridicaţi piatra! Marta, sora celui mort, Îi zice: Doamne! Deja miroase; pentru că este de patru zile.
40Iesus îi zice: nu ţi-am spus, că dacă ai să crezi, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
41Au ridicat deci piatra. Iar Iesus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată! Îţi mulţumesc că ai ascultat de Mine.
42Eu însă, ştiam că totdeauna asculţi de Mine; dar am zis pentru mulţimea cea stând împrejur; ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43Şi acestea zicând, a strigat cu voce mare: Lazăre! Vino afară!
44Cel mort a ieşit; legat la picoare şi la mâini cu fâşii, şi faţa lui era legată împrejur cu o batistă. Iesus le zice: dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45Mulţi deci dintre iudeii cei veniţi la Maria, şi văzând ceea ce a făcut, au crezut în El.
46Dar unii dintre ei sau dus la farisei, şi le-au spus cele ce a făcut Iesus.
47Deci marii preoţi şi fariseii, au strâns Sinedriul împreună, şi au zis: Ce facem? Pentru că Omul Acesta face multe semne.
48Dacă avem să Îl lăsăm aşa, toţi vor crede în El; şi vor veni romanii, şi vor lua şi locul nostru, şi naţiunea.
49Dar unu, cineva dintre ei, Caiafa, fiind mare preot al anului acela, le-a zis: Voi nu ştiţi nimic,
50nici nu cugetaţi; că vă este de folos să moară un om pentru popor, şi să nu piară naţiunea întreagă.
51Dar aceasta, nu a zis de la sine; ci, fiind mare preot al anului acela, a profeţit că Iesus urma să moară pentru naţiune.
52Şi nu doar pentru naţiunea singură; ci, ca să strângă împreună într-o naţiune, şi pe copiii lui Dumnezeu, cei împrăştiaţi.
53Din ziua aceea deci, s-au consfătuit ca să Îl omoare.
54Iesus deci, nu mai umbla în mod public între iudei; ci, S-a dus de acolo spre ţinutul aproape de deşert, într-o cetate zisă: Efraim; şi a rămas acolo cu discipolii.
55Dar Paştele iudeilor era aproape; şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească.
56Ei căutau deci pe Iesus, şi ziceau între ei, stând în curtea templului: Ce vi se pare? Că nicidecum nu are să vină la sărbătoare?
57Dar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci; ca, dacă cineva are să cunoască unde este, să reclame, ca să Îl prindă.