📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ioan – Capitolul 10
1Adevărat! Adevărat vă zic: cel neintrând pe uşă în staulul oilor, ci suindu-se pe altundeva; acela este un hoţ şi un tâlhar.
2Dar cel intrând prin uşă, este un păstor al oilor.
3Acestuia, portarul îi deschide, şi oile ascultă vocea lui; şi pe oile lui le chemă după nume şi le duce afară.
4Când are să le scoată pe toate ale lui, se duce înaintea lor; şi oile îl urmează, pentru că ştiu vocea lui.
5Dar unui străin, nicidecum nu îi vor urma; ci, vor fugi de la el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.
6Iesus le-a spus comparaţia aceasta, dar aceia nu au cunoscut ce însemna cele ce le vorbea.
7Deci Iesus iarăşi le-a zis: adevărat! Adevărat vă zic: Eu sunt uşa oilor!
8Toţi câţi au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu au ascultat de ei.
9Eu sunt uşa! Dacă cineva are să intre prin Mine, va fi salvat; şi va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10Hoţul nu vine decât numai ca să fure, să înjunghie, şi să piardă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să aibă din belşug.
11Eu sunt păstorul cel bun! Păstorul cel bun depune sufletul Lui pentru oi.
12Cel plătit, şi nefiind păstor, oile căruia nu sunt ale lui; vede lupul venind, şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13Pentru că el este plătit, şi nu îi pasă de oi.
14Eu sunt păsătorul cel bun; şi le cunosc pe ale Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine,
15după cum Mă cunoaşte Tatăl, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi depun sufletul Meu pentru oi.
16Şi am alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc; şi vor auzi vocea Mea, şi se vor face o turmă, un păstor.
17Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl Meu, pentru că Eu depun sufletul Meu, ca să îl iau iarăşi.
18Nici unu nu l-a luat de la Mine; ci, Eu îl depun de la Sinea Mea. Am autoritate să îl depun, şi am autoritate să îl iau iarăşi. Porunca acesta am primit-o de la Tatăl Meu.
19Între iudei s-a făcut iarăşi dezbinare din cauza cuvintelor acestea.
20Iar mulţi dintre ei ziceau: are demon şi este nebun; de ce ascultaţi de El?
21Alţii ziceau: cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat; un demon nu poate deschide ochi de orbi.
22Atunci s-a făcut sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim. Era iarnă.
23Şi Iesus umbla prin curtea templului, în pridvorul lui Solomon.
24Iudeii deci, L-au încercuit şi Îi ziceau: până când agiţi sufletul nostru? Dacă Tu eşti Christosul, spune-ne direct, în public.
25Iesus le-a răspuns: v-am spus, şi nu credeţi: lucrările pe care Eu le fac, în Numele Tatălui Meu; acestea mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeţi; pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
27Oile Mele ascultă vocea Mea; şi Eu le cunosc, şi Îmi urmează.
28Şi Eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu au să piară, în etern; şi nu le va răpi cineva din mâna Mea.
29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nici unu nu le poate răpi din mâna Tatălui.
30Eu şi Tatăl, una suntem.
31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să Îl ucidă cu pietre.
32Iesus le-a răspuns: Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl; pentru care lucrare dintre ele Mă ucideţi cu pietre?
33Iudeii I-au răspuns: Pentru o lucrare bună, nu Te ucidem cu pietre; ci, pentru hulă, şi pentru că Tu, Om fiind, Te faci pe Sine: Dumnezeu.
34Iesus le-a zis: nu este scris în legea voastră: „eu am zis: sunteţi Dumnezei!?”
35Dacă a zis: „Dumnezei”, la aceia către care a fost transmis cuvântul lui Dumnezeu; şi Scriptura nu poate fi anulată;
36voi, la care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, Îi ziceţi: huleşte! Pentru că am zis: „sunt Fiu al lui Dumnezeu?!”
37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Îmi credeţi Mie!
38Dar dacă fac, chiar dacă nu Îmi credeţi, să credeţi lucrărilor; ca să cunoaşteţi şi să credeţi, că în Mine este Tatăl, şi Eu în Tatăl.
39Căutau deci iarăşi să Îl prindă, dar a ieşit din mâna lor.
40Şi S-a dus iarăşi dincolo de Iordan; în locul unde era întâi Ioan botezând; şi a rămas acolo.
41Şi mulţi veneau la El şi ziceau: Ioan nu a făcut nici un semn; dar toate câte a zis Ioan despre Acesta, erau adevărate.
42Şi mulţi au crezut în El acolo.