📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Galateni – Capitolul 4
1Zic însă: cât timp moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar domn fiind peste toate;
2ci, este sub tutori şi administratori, până în ziua rânduită de tatăl lui.
3Aşa şi noi, când eram copii, eram făcuţi sclavi de cunoştinţele elementare ale lumii.
4Dar când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Lui, născut din femeie, născut sub lege;
5ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea.
6Dar, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Spiritul Fiului Său în inimile noastre, strigând: Abba! Tată!
7Astfel, nu mai eşti sclav, ci fiu; dar, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.
8Atunci însă, într-adevăr, necunoscând pe Dumnezeu, aţi servit ca sclavi celor nefiind dumnezei potrivit naturii lor.
9Iar acum, cunoscând pe Dumnezeu, dar mai degrabă fiind cunoscuţi de Dumnezeu; cum vă întoarceţi iarăşi la cunoştinţele elementare, slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le serviţi ca sclavi lor?
10Voi respectaţi: zile, şi luni, şi timpuri, şi ani.
11Mă tem pentru voi, nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi.
12Vă rog, fraţilor, faceţi-vă ca mine; pentru că şi eu sunt ca voi. Nu m-aţi nedreptăţit cu nimic.
13Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.
14Şi nu aţi dispreţuit, nici nu aţi scuipat pe încercarea voastră prin carnea mea; ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Christos Iesus.
15Unde este deci fericirea voastră? Pentru că, vă mărturisesc, că, dacă era posibil, scoţând ochii voştrii, mi-i dădeaţi mie.
16M-am făcut, astfel, un duşman al vostru spunându-vă adevărul?
17Ei vă râvnesc, nu onorabil; ci, vor să vă despartă, ca să îi râvniţi pe ei.
18Este bine însă să fiţi râvnitori totdeauna în bine; şi nu numai în prezenţa mea;
19copilaşi ai mei, pentru care iarăşi sunt în durerile naşterii, până ce are să fie format Christos în voi.
20Dar vroiam să fiu acum prezent la voi, şi să schimb vocea mea; pentru că sunt nedumerit referitor la voi.
21Spuneţi-mi, voi cei vrând să fiţi sub lege, nu auziţi legea?
22Pentru că a fost scris că Abraam a avut doi fii; unu din servitoare şi unu din cea liberă.
23Dar cel din servitoare a fost născut potrivit cărnii; iar cel din cea liberă, prin promisiune.
24Ceea ce este spus simbolic, pentru că acestea sunt două legăminte; unu de la Muntele Sinai, născând pentru sclavie, care este Agar;
25iar Agar, este Muntele Sinai din Arabia, însă corespunde Ierusalimului de acum, pentru că ea serveşte ca sclavă împreună cu copiii ei.
26Dar Ierusalimul de sus, care este o mamă a noastră, este liber.
27Pentru că a fost scris: „veseleşte-te stearpă, cea nenăscând! Izbucneşte şi strigă, cea neavând durerile naşterii; pentru că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei având bărbat.”
28Iar voi, fraţilor, sunteţi copii ai promisiunii, precum Isac.
29Dar, după cum atunci, cel născut potrivit cărnii a persecutat pe cel născut potrivit Spiritului; aşa este şi acum.
30Însă ce zice scriptura? Izgoneşte servitoarea şi pe fiul ei; pentru că fiul servitoarei nicidecum nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.
31De aceea, fraţilor, noi nu suntem copii ai servitoarei; ci ai celei libere.