📖 Biblie Online (SCC)

1O, galateni fără minte! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Iesus Christos a fost descris: crucificat?

2Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin fapte ale legii aţi primit Spiritul; sau printr-o auzire a credinţei?

3Aşa de fără minte sunteţi? Începând în Spirit, acum sfârşiţi în carne?

4În zadar aţi suferit atâtea? Dacă, într-adevăr, chiar în zadar!

5Deci Cel dându-vă Spiritul şi lucrând fapte puternice între voi, o face prin fapte ale legii, sau printr-o auzire a credinţei?

6După cum: Abraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat pentru îndreptăţire.

7Să cunoaşteţi deci că cei din credinţă, aceia sunt fii ai lui Abraam.

8Dar scriptura, prevăzând că Dumnezeu îndreptăţeşte naţiunile prin credinţă, a binevestit dinainte lui Abraam: „în tine vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului.”

9Aşa că cei din credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Abraam.

10Pentru că oricâţi sunt din faptele legii, sunt sub blestem; pentru că a fost scris: „blestemat este oricine care nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă.”

11Iar prin lege nici unu nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că: „cel îndreptăţit va trăi din credinţă.”

12Legea însă nu este din credinţă, ci: cel făcând acestea, va trăi prin acestea.

13Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi; pentru că a fost scris: „blestemat este oricine atârnat pe lemn;”

14pentru ca binecuvântarea lui Abraam să ajungă peste naţiuni în Iesus Christos, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Spiritului.

15Fraţilor, spun potrivit omului; un legământ întărit, al unui om, nu îl anulează nimeni, nici nu îi adaugă ceva.

16Iar promisiunile au fost rostite „lui Abraam şi seminţei lui”; nu zice: Şi seminţelor lui; ca despre multe, ci ca despre una: „Şi Seminţei tale”; care este Christos.

17Aceasta zic dar: un legământ întărit dinainte de către Dumnezeu, nu îl înlătură legea făcută după patru sute treizeci de ani, încât să anuleze promisiunea.

18Pentru că, dacă moştenirea este din lege, nu mai este din promisiune; dar Dumnezeu a dăruit-o lui Abraam prin promisiune.

19Deci, de ce este legea? Ea a fost adăugată datorită călcărilor de lege, până ce are să vină Sămânţa, căreia I s-a făcut promisiunea; fiind rânduită prin îngeri, în mâna unui mijlocitor.

20Iar mijlocitorul nu este al unuia, dar Dumnezeu este Unu.

21Deci legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Pentru că, dacă era dată o lege; cea putând face viu; îndreptăţirea era într-adevăr prin lege.

22Dar scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea din credinţă în Iesus Christos, să fie dată celor crezând.

23Dar, înainte de a veni credinţa, noi eram păziţi sub lege, fiind închişi împreună pentru credinţa cea urmând să fie dezvăluită;

24încât legea a fost făcută un îndrumător al nostru înspre Christos, ca să fim îndreptăţiţi din credinţă.

25Însă, venind credinţa, nu mai suntem sub îndrumător;

26pentru că, prin credinţa în Iesus Christos, toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu.

27Deoarece câţi aţi fost botezaţi în Christos, L-aţi îmbrăcat pe Christos.

28Nu este iudeu, nici grec; nu este sclav, nici liber; nu este bărbat şi femeie; pentru că toţi sunteţi unu în Christos Iesus.

29Iar dacă voi sunteţi ai lui Christos, atunci sunteţi sămânţă a lui Abraam; moştenitori potrivit unei promisiunii.