📖 Biblie Online (SCC)

1Apoi, după patrusprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând împreună şi pe Tit.

2Dar m-am suit potrivit unei dezvăluiri, şi le-am prezentat Evanghelia pe care o predic eu printre naţiuni; dar în particular celor cu reputaţie; ca nu cumva să alerg, sau să fi alergat în zadar.

3Dar nici Tit, cel ce era împreună cu mine, fiind grec, nu a fost constrâns să fie circumcis

4din cauza fraţilor falşi furişaţi, care au venit să iscodească libertatea noastră pe care o avem în Christos Iesus, ca să ne facă sclavi;

5cărora nu le-am cedat cu supunere nici pentru o oră, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână la voi.

6Dar de la cei consideraţi a fi ceva; orice erau ei cândva, pentru mine nimic nu diferă, Dumnezeu nu primeşte după faţa omului; mie însă, cei consideraţi ca fiind ceva, nu m-au împărtăşit nimic.

7Ci dimpotrivă, văzând ei că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru necircumcizie, după cum lui Petru pentru circumcizie;

8pentru că Cel lucrând în Petru apostolia circumciziei, a lucrat şi în mine pentru naţiuni;

9şi cunoscând harul cel dat mie, Iacob şi Chifa şi Ioan, cei consideraţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii, pentru ca noi să mergem la naţiuni, iar ei la circumcizie;

10numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.

11Iar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă pe faţă; pentru că era de condamnat.

12Pentru că, înainte de a veni unii de la Iacob, mânca împreună cu naţiunile; dar când au venit, s-a retras şi s-a separat, temându-se de cei din circumcizie.

13Şi s-au făţărnicit împreună cu el şi ceilalţi iudei, încât Barnaba a fost adus împreună cu ei în făţărnicia lor.

14Dar când am văzut că ei nu umblă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chifa înaintea tuturor: dacă tu, iudeu fiind, vieţuieşti ca naţiunile, şi nu ca iudeii; cum obligi pe naţiuni să se iudaizeze?

15Noi prin natură suntem iudei, şi nu nişte păcătoşi dintre naţiuni;

16dar ştiind că un om nu este îndreptăţit din fapte ale legii, decât numai prin credinţă în Christos Iesus; am crezut şi noi în Christos Iesus, ca să fim îndreptăţiţi din credinţă în Christos şi nu prin fapte ale legii; pentru că, prin fapte ale legii nu va fi îndreptăţită nici o carne.

17Dacă însă, căutând să fim îndreptăţiţi prin Christos, am fost găsiţi şi noi păcătoşi, este oare Christos un servitor al păcatului? Nicidecum!

18Pentru că dacă pe cele ce le-am dărâmat, pe acestea iarăşi le zidesc, mă dovedesc pe mine un călcător de lege.

19Pentru că eu, prin lege, am murit faţă de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

20Am fost crucificat împreună cu Christos, dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine; iar viaţa pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credinţă; cea în Fiul lui Dumnezeu, Cel iubindu-mă şi dându-Se pe Sine pentru mine.

21Nu resping harul lui Dumnezeu; pentru că, dacă prin lege este îndreptăţire, atunci Christos a murit degeaba.