📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ecleziast – Capitolul 9
1Pentru că toate acestea mi-am pus omul dinăuntru, să cercetez toate acestea: că cei drepţi şi înţelepţii şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu; omul nu cunoaşte nici dragostea, nici ura. Totul este înaintea lor.
2Toate sunt la fel tuturor: aceeaşi întâmplare celui drept şi celui rău, celui bun, şi celui curat şi celui necurat, celui care jertfeşte şi celui care nu jertfeşte. Cum este cel bun, aşa este şi cel păcătos; cel care jură, ca şi cel care se teme de jurământ.
3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, că acelaşi accident se întâmplă tuturor; şi, de asemenea, lăuntrul fiilor oamenilor este plin de rău, iar prostia este în lăuntrul lor cât trăiesc; şi după aceea se duc la cei morţi.
4Deoarece pentru cel care este unit cu toţi cei vii există speranţă; deoarece un câine viu este mai bun decât un leu mort.
5Pentru că cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic, nici nu mai au vreo răsplată, fiindcă amintirea lor se uită.
6Dragostea lor de asemenea, şi ura lor, şi ardoarea lor a pierit deja şi nu mai au nici o parte niciodată în tot ce se face sub soare.
7Mergi, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună, pentru că Dumnezeu a primit deja lucrările tale.
8Hainele să-ţi fie albe întotdeauna şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9Bucură-te de viaţă cu soţia pe care o iubeşti, în toate zilele vieţii deşertăciunii tale, pe care El ţi-a dat-o sub soare, în toate zilele deşertăciunii tale; pentru că aceasta este partea ta în viaţă şi în truda ta cu care te oboseşti sub soare.
10Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta; pentru că în Locuinţa morţilor, unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune.
11M-am întors şi am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei rapizi, nici lupta pentru cei puternici; nici chiar pâine pentru cei înţelepţi, nici bogăţii pentru cei cu discernământ, nici favoare pentru cei care au cunoştinţe; pentru că timpul şi împrejurările îi întâlnesc pe toţi.
12Pentru că, de asemenea, omul nu-şi cunoaşte timpul; ca peştii prinşi în plasa înşelătoare şi ca păsările prinse în laţ, ca ei sunt prinşi în cursă fiii oamenilor într-un timp al nenorocirii, care cade deodată asupra lor.
13Am văzut de asemenea aceasta ca înţelepciune sub soare şi a fost mare pentru mine:
14era o cetate mică şi puţini oameni în ea; şi a venit un rege mare împotriva ei şi a împresurat-o şi a ridicat întărituri mari împotriva ei.
15Şi se afla în ea un om sărac și înţelept, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui, dar nimeni nu şi-a adus aminte de omul acela sărac.
16Atunci am zis: „Înţelepciunea este mai bună decât tăria“, dar înţelepciunea omului sărac este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.
17Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în linişte mai mult decât strigătul celui care stăpâneşte printre nebuni.
18Înţelepciunea este mai bună decât armele de război; dar un singur păcătos strică mult bine.