📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Ecleziast – Capitolul 7
1Mai mult face un renume decât untdelemnul preţios, şi ziua morţii decât ziua naşterii.
2Mai bine să mergi în casa de jale, decât să mergi în casa de ospăţ, întrucât acolo vezi sfârşitul oricărui om; şi cel care trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.
3Mai bună este mâhnirea decât râsul, pentru că, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
4Inima înţelepţilor este în casa de jale, dar inima nebunilor în casa de veselie.
5Mai bine este pentru un om să asculte mustrarea înţeleptului, decât să asculte cântarea nebunilor.
6Pentru că, asemeni pârâitului spinilor sub oală, aşa este râsul nebunului: aceasta de asemenea este deşertăciune.
7Cu siguranţă, asuprirea îl înnebuneşte pe înţelept şi darul nimiceşte inima.
8Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. Mai bun este un spirit răbdător decât un spirit îngâmfat.
9Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău, pentru că mânia se odihneşte în sânul nebunilor.
10Nu spune: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?“ Pentru că nu cu înţelepciune întrebi despre lucrul acesta.
11Înţelepciunea este bună ca şi o moştenire, şi folositoare celor care văd soarele.
12Pentru că în umbra înţelepciunii, în umbra banilor; dar avantajul cunoaşterii este că înţelepciunea le protejează viața celor care o au!
13Priveşte lucrarea lui Dumnezeu: căci cine poate face drept ce a făcut El strâmb?
14În ziua prosperităţii, bucură-te de bine; şi în ziua nenorocirii ia seama: tot Dumnezeu a pus pe una alături de cealaltă, ca omul să nu afle nimic de după el.
15Am văzut de toate în zilele deşertăciunii mele: este unul drept care piere în dreptatea lui şi este unul rău care îşi lungește zilele în răutatea lui.
16Nu fi prea drept, nici nu te face prea înţelept! Pentru ce să te distrugi pe tine însuţi?
17Nu fi prea rău, nici nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de timpul tău?
18Este bine să apuci aceasta şi, de asemenea, nici de la aceea să nu-ţi opreşti mâna: pentru că cel care se teme de Dumnezeu iese din toate.
19Înţelepciunea întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece oameni puternici care sunt într-o cetate.
20Cu siguranţă, nu este nici un om drept pe pământ, care să facă binele şi să nu păcătuiască.
21De asemenea, nu lua aminte la toate vorbele care se spun, ca nu cumva să auzi pe servitorul tău vorbindu-te de rău.
22Pentru că ştie lăuntrul tău că şi tu la fel i-ai vorbit de rău de multe ori pe alţii.
23Toate acestea le-am încercat cu înţelepciune. Am zis: „Voi fi înţelept!“ Dar aceasta era departe de mine.
24Departe a rămas ceea ce era departe și adânc a rămas ce era adânc, cine le poate găsi?
25M-am întors, eu şi lăuntrul meu, ca să cunosc şi să cercetez şi să caut înţelepciunea şi rațiunea şi să cunosc şi nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
26Şi am găsit mai amară decât moartea: femeia, a cărei inimă este laţuri şi curse, ale cărei mâini sunt lanţuri: cel plăcut lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar cel păcătos va fi prins de ea.
27Iată, aceasta am găsit, spune Eclesiastul, punând una lângă alta ca să le găsesc explicația,
28aceasta caută încă sufletul meu şi n-am găsit: un bărbat între o mie am găsit, dar n-am găsit o femeie între toate acelea.
29Iată numai ce am găsit: că Dumnezeu l-a făcut pe om drept; dar ei au căutat multe născociri.