📖 Biblie Online (SCC)

1Am zis în lăuntrul meu: „Vino acum să te încerc cu bucurie: deci bucură-te de plăcere!“ Dar, iată, aceasta de asemenea este deşertăciune.

2Am zis despre râsete: „Nebunie!“ Şi despre bucurie: „Ce foloseşte aceasta?“

3Am căutat în lăuntrul meu cum să-mi înveselesc corpul cu vin, în timp ce îmi voi conduce lăuntrul meu cu înţelepciune, şi cum să stăpânesc prostia, până voi vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în toate zilele vieţii lor.

4Mi-am făcut lucruri mari: mi-am construit case, mi-am plantat vii.

5Mi-am făcut grădini şi parcuri şi am plantat pomi în ele, de orice fel de rod.

6Mi-am făcut iazuri de apă, să ud cu ele pădurea unde cresc arborii.

7Am dobândit sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casa mea; am avut de asemenea mari averi de cirezi şi turme, mai mult decât toţi cei care au fost înainte de mine în Ierusalim.

8Mi-am adunat argint şi aur şi comori ca ale regilor şi ale provinciilor; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi confortul fiilor oamenilor: o soţie şi ţiitoare.

9Şi am devenit mare şi i-am întrecut pe toţi cei care au fost înainte de mine în Ierusalim; totuşi înţelepciunea mea a rămas cu mine.

10Şi orice au dorit ochii mei nu le am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie; pentru că inima mea s-a bucurat de toată truda mea şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.

11Apoi am privit la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat şi la munca cu care m-am muncit ca să le fac; şi, iată, totul era deşertăciune şi goană după vânt şi nu am avut nici un folos sub soare.

12Şi m-am întors să privesc înţelepciunea şi nebunia şi prostia. Pentru că ce va face omul care vine după rege? Ceea ce s-a făcut deja!

13Şi am văzut că înţelepciunea întrece cu atât nebunia, cu cât lumina întrece întunericul.

14Înţeleptul îşi are ochii în cap, dar nebunul umblă în întuneric. Dar tot eu am observat că acelaşi lucru se întâmplă tuturor.

15Şi am zis în inima mea: „Cum se întâmplă nebunului, aşa mi se va întâmpla chiar mie; şi atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?“ Atunci am zis în inima mea că aceasta, de asemenea, este deşertăciune.

16Pentru că nu va fi nici o amintire pentru totdeauna a înţeleptului mai mult decât a nebunului; pentru că totul se va uita deja în zilele care vin. Şi cum moare înţeleptul întocmai ca nebunul?

17Şi am urât viaţa, pentru că lucrarea care se face sub soare mi-a fost o povară; pentru că totul este deşertăciune şi goană după vânt.

18Şi am urât toată munca mea cu care m-am muncit sub soare, pentru că trebuie s-o las omului care va fi după mine.

19Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun? Totuşi el va stăpâni peste toată munca mea cu care m-am trudit şi cu care am fost înţelept sub soare. Aceasta de asemenea este deşertăciune.

20Atunci am ajuns până acolo că inima mi s-a abătut spre disperare pentru lucrarea cu care m am trudit sub soare.

21Pentru că este un om a cărui muncă a fost cu înţelepciune şi cu cunoştinţă şi cu îndemânare şi lasă unui om care nu s-a muncit cu ea, să fie partea lui. Aceasta de asemenea este deşertăciune şi un mare rău.

22Căci ce are omul din toată munca sa şi din munca inimii sale cu care s-a chinuit sub soare?

23Pentru că toate zilele lui sunt dureri, iar osteneala lui, necaz; chiar noaptea lăuntrul lui nu are odihnă. Aceasta de asemenea este deşertăciune.

24Nu este nimic mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi facă sufletul să se bucure de munca lui. Am văzut, de asemenea, că şi aceasta este din mâna lui Dumnezeu.

25Căci cine poate mânca şi cine se poate veseli mai mult decât mine?

26Pentru că El dă unui om care este bun în ochii Săi înţelepciune şi cunoştinţă şi bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi să adune, pentru ca să dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Aceasta, de asemenea, este deşertăciune şi goană după vânt.