📖 Biblie Online (SCC)

📖 Citește Biblia 🔍 Caută în Biblie
Capitole:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Ecleziast – Capitolul 1

1Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Eclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!
3Ce folos are omul din toată munca lui cu care se muncește sub soare?
4Generaţie trece şi generaţie vine, dar pământul este stabilit pentru timp îndelungat.
5Şi soarele răsare şi soarele apune şi se grăbeşte spre locul său unde răsare.
6Vântul se duce spre sud şi se întoarce spre nord; se duce şi se întoarce; şi vântul revine la circuitul lui.
7Toate râurile curg în mare şi marea nu se umple; spre locul de unde vin râurile, într-acolo se reîntorc iarăşi.
8Toate lucrurile sunt pline de neîmplinire, aşa cum nimeni nu poate spune. Ochiul nu se satură văzând, nici urechea nu se mulţumeşte auzind.
9Ce a fost, aceea va fi; şi ce sa făcut, aceea se va face; şi nu este nimic nou sub soare.
10Este ceva despre care s-ar putea spune: „Iată, acesta este nou“? Era deja în epocile care au fost înainte.
11Nu este nici o aducere-aminte de cele trecute; nici nu va fi amintire despre cele care vor veni, pentru cei care vor fi după aceea.
12Eu, Eclesiastul, am fost rege peste Israel în Ierusalim.
13Şi mi-am pus inima să caut şi să cercetez prin înţelepciune despre tot ce se face sub ceruri: aceasta este o preocupare obositoare pe care a dat o Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să fie ocupați cu ea.
14Am văzut toate lucrările care se fac sub soare; şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!
15Ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu se poate număra.
16Am vorbit cu omul meu lăuntric, zicând: „Iată, am ajuns mare şi am dobândit înţelepciune mai mult decât toţi cei care au fost înainte de mine peste Ierusalim şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi cunoştinţă“.
17Şi mi-am pus omul meu lăuntric la cunoaşterea înţelepciunii şi la cunoaşterea nebuniei şi a prostiei; am aflat că aceasta de asemenea este goană după vânt.
18Pentru că în multă înţelepciune este mult necaz; şi cel care înmulţeşte cunoştinţa înmulţeşte întristarea.