📖 Biblie Online (SCC)

1Având deci promisiunile acestea, iubţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a spiritului, desăvârşind o sfinţenie în teamă de Dumnezeu.

2Primiţi-ne! Nu am nedreptăţit pe nici unu, nu am corupt pe nici unu, nu am înşelat pe nici unu.

3Eu nu spun pentru a condamna; pentru că am spus dinainte că sunteţi în inimile noastre, pentru a muri împreună şi a vieţui împreună.

4Multă îmi este îndrăzneala către voi, multă îmi este lauda despre voi; am fost umplut cu mângâiere, sunt îmbelşugat cu bucurie peste tot necazul nostru.

5Pentru că, şi venind noi în Macedonia, carnea voastră nu a avut odihnă; ci fiind necăjiţi în orice fel; de afară lupte, dinăuntru temeri.

6Dar Dumnezeu, Cel mângâind pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin prezenţa lui Tit.

7Însă nu numai prin prezenţa lui, ci, şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi; relatându-ne despre dorinţa voastră, despre jalea voastră, despre zelul vostru pentru mine; încât eu mai mult m-am bucurat.

8Pentru că, şi dacă v-am întristat prin acea epistolă, nu îmi pare rău. Chiar dacă mi-a părut rău; pentru că văd că epistola aceea v-a întristat, chiar dacă numai pentru o oră.

9Acum însă mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi; ci, pentru că aţi fost întristaţi spre căinţă. Fiindcă aţi fost întristaţi potrivit lui Dumnezeu, ca să nu fiţi păgubiţi în nimic de la noi.

10pentru că întristarea potrivit lui Dumnezeu, lucrează o căinţă spre salvare, neregretată; dar întristarea lumii, lucrează moarte.

11Pentru că, iată! Tocmai întristarea aceasta, cea potrivit cu Dumnezeu, ce multă străduinţă a lucrat în voi! Ce apărare! Ce teamă! Ce indignare! Ce tânjire! Ce zel! Ce răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în aceea faptă.

12Aşadar, dacă chiar v-am şi scris, dar nu din cauza celui neîndreptăţind, dar nici din cauza celui nedreptăţit; ci, pentru ca străduinţa voastră cea pentru noi, să fie arătată la voi înaintea lui Dumnezeu.

13De aceea am fost mângâiaţi. Dar peste mângâierea noastră, ne-am bucurat din belşug datorită bucuriei lui Tit; pentru că spiritul lui a fost înviorat de voi toţi.

14Pentru că, dacă m-am lăudat lui cu ceva despre voi, nu am fost ruşinat; ci, precum pe toate vi le-am vorbit în adevăr, aşa şi lăudarea noastră înaintea lui Tit, a fost în adevăr.

15Şi înduioşările lui sunt din belşug pentru voi, amintindu-şi de ascultarea voastră a tuturor; cum l-aţi primit cu teamă şi cu tremur.

16Mă bucur că în toate mă încred în voi.