📖 Biblie Online (SCC)

1Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului lui Iehova.

2Toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a şaptea lună, în timpul praznicului.

3Când au venit toţi bătrânii lui Israel, preoţii au ridicat chivotul.

4Au adus chivotul lui Iehova, cortul întâlnirii, şi toate uneltele sfinte, care erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au adus.

5Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor.

6Preoţii au dus chivotul legământului lui Iehova la locul lui, în Locul prea sfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

7Căci heruvimii aveau aripile întinse peste Locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

8Se dăduse drugilor o aşa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul sfânt dinaintea Locului prea sfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi.

9În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.

10În clipa când au ieşit preoţii din Locul sfânt, norul a umplut casa lui Iehova.

11Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava lui Iehova umpluse Casa lui Iehova.

12Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

13Eu am zidit o casă care va fi locuinţa Ta, un loc unde vei locui pe vecie!

14Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvântat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.

15Şi el a zis: Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, şi care împlineşte, prin puterea Lui, ce spusese, când a zis:

16Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărăţească peste poporul Meu Israel!

17Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Iehova, Dumnezeul lui Israel.

18Şi Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

19Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău ieşit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.

20Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Iehova, Dumnezeul lui Israel.

21Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul lui Iehova, legământul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului.

22Solomon s-a aşezat înaintea altarului lui Iehova, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer,

23şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!

24Astfel, ai ţinut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta.

25Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, când ai zis: Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.

26Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut-o robului tău David, tatăl meu!

27Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!

28Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.

29Ochii tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: Acolo va fi Numele Meu! Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta.

30Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!

31Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurământ, şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta,

32ascultă-l din ceruri, lucrează, şi fă dreptate robilor Tăi; osândeşte pe cel vinovat, şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat, şi fă-i după nevinovăţia lui!

33Când poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă-ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta,

34ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!

35Când se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui tău, şi dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi

36ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-l calea cea bună pe care trebuie să umble, şi să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!

37Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în ţară, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel:

38dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta,

39ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,

40ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!

41Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, pentru Numele Tău,

42căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare, şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta,

43ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!

44Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni lui Iehova, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău,

45ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!

46Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, şi Te vei mânia împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:

47dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie, şi vor zice: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!;

48dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor care i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău,

49ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate;

50iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce-i vor ţine robi, ca să se îndure de ei,

51căci sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!

52Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-Ţi vor cere!

53Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!

54Când a isprăvit Solomon de spus lui Iehova toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului lui Iehova, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer.

55Şi stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:

56Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit.

57Iehova, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,

58ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri!

59Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea lui Iehova, să fie zi şi noapte înaintea lui Iehova, Dumnezeul nostru, şi să facă în tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel,

60pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El!

61Inima voastră să fie în totul a lui Iehova, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.

62Împăratul şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea lui Iehova.

63Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire, pe care a adus-o lui Iehova. Aşa a făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei lui Iehova.

64În ziua aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii, care este înaintea Casei lui Iehova; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare, şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă care este înaintea lui Iehova era prea mic, ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mâncare, şi grăsimile jertfelor de mulţumire.

65Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea lui Iehova, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică patrusprezece zile.

66În ziua a opta, a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvântat pe împărat, şi s-au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David, şi poporului Său Israel.