📖 Biblie Online (SCC)

1Împăratul David a zis întregii adunări: Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Iehova Dumnezeu.

2Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite culori, tot felul de pietre scumpe, şi marmură albă multă.

3Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfântului locaş:

4trei mii de talanţi de aur, de aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor,

5aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, şi argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint, şi pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea lui Iehova?

6Căpeteniile caselor părinteşti, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.

7Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fier.

8Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei lui Iehova în mâinile lui Iehiel, Gherşonitul.

9Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă lui Iehova; şi împăratul David de asemenea s-a bucurat mult.

10David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!

11A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!

12De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

13Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit.

14Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.

15Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra, şi fără nici o nădejde.

16Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii, pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt, şi ale Tale sunt toate.

17Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui.

18Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri, şi întăreşte-i inima în Tine.

19Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.

20David a zis întregii adunări: Binecuvântaţi pe Iehova, Dumnezeul vostru. Şi toată adunarea a binecuvântat pe Iehova, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s-au plecat şi s-au închinat înaintea lui Iehova şi înaintea împăratului.

21A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă şi ardere de tot lui Iehova o mie de viţei, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obişnuite, şi alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.

22Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea lui Iehova cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea lui Iehova ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot.

23Solomon a şezut pe scaunul de domnie al lui Iehova, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat.

24Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s-au supus împăratului Solomon.

25Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, sub ochii întregului Israel, şi i-a făcut domnia mai strălucită decât a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.

26David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.

27Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

28A murit la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon.

29Faptele împăratului David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea prorocului Natan şi în cartea prorocului Gad,

30împreună cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări.