De-a lungul secolelor au existat persoane sau grupuri de persoane care au ridicat pretenţia de a fi „sclavul”, din ilustraţia de la Matei 24:45-51 NW.

Unii spun că sclavul sunt toţi creştinii. Am văzut pe internet, chiar interpretarea unora precum că sclavul este chiar „Domnul Isus”, iar Stăpânul din ilustrare este „Tatăl”?! Interpretările sunt multe însă putem oare desprinde din relatarea cu pricina astfel de interpretări? Care este cea corectă? Care se bazează pe indiciile textului biblic?
De asemenea, este important să vedem nu numai cine este „sclavul fidel şi prevăzător”, dar şi dacă Stăpânul s-a întors deja, căci doar la întoarcerea lui, Stăpânul îl numeşte peste toate bunurile lui, dacă îl va găsi loial misiunii date!
Este important ca fiecare cercetător al Bibliei să i-a Biblia personală şi să citească sub rugăciune, textele care vorbesc de „sclavul fidel şi prevăzător”, pentru a-l putea identifica, cât şi pentru a înţelege şi alte detalii din ilustrare. Textele Biblice cu pricina le găsim în Evangheliile sinoptice, respectiv: Matei 24:42-51; Marcu 13:32-37; Luca 12:35-48.
Acest material este scris din perspectiva Biblie în contrast cu învăţătura Martorilor lui Iehova.
În acest material această temă am structurat-o în trei puncte principale după cum urmează:
 
Ø CE CRED MARTORII LUI IEHOVA DESPRE ILUSTRAREA CU „SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
Ø CE REIESE DIN BIBLIE, LEGAT DE ILUSTRAREA CU „SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
Ø CINE ESTE ,,SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
Ø CINE ESTE SCLAVUL RĂU?
Ø CE ESTE DE FĂCUT?
 
 
CE CRED MARTORII LUI IEHOVA DESPRE ILUSTRAREA CU „SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
 
Dacă la începutul acestei organizaţii, s-a susţinut că sclavul fidel sunt persoane individuale ca Russell de exemplu, nu o clasă de oameni, căci iată ce se spunea în indexul publicaţilor pe anii 1879-1919, la p. 6611(engleză): „Sclavul…sunt persoane individuale NU O CLASĂ.” O învăţătură complet diferită, de cea ulterioară, care declara: „Acest sclav NU se aplică la vreo persoană individuală. Nu, ci ea se aplică la congregaţia unsă fidelă a lui Cristos considerată ca întreg” (W 1/5 1993 p. 17). Şi totuşi la început „Sclavul Fidel şi prevăzător” a fost Russell conform opiniei majorităţii Studenţilor în Biblie, chiar el în discuţii particulare a acceptat această doctrină (vezi JV p.143; W 1916 1/12 p.5998).
Mai târziu, s-a susţinut că sclavul sunt toţi „creştinii unşi”! Până în anul 2012, Societatea Turnul de Veghere a învaţat că sclavul din Matei 24:45-47, sunt TOŢI creştinii unşi, nu numai corpul de guvernare (W 1/5 1993 p. 17). De pildă în W 15/5 1995 p.16, par.4 se spune: „…indiferent de locul în care trăiesc pe pământ, toţi cei unşi sunt – ca grup – membri ai clasei sclavului…”. S-a susţinut că Stăpânul a venit, şi „sclavului” i s-a încredinţat toate bunurile, chiar în Tunrul de Veghe din anul 2007: „‘La venirea’ sa în 1918 pentru a-l inspecta pe sclav, Cristos a găsit o rămăşiţă de discipoli fideli, unşi cu spirit, care din 1879 dădea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ prin această revistă şi prin alte publicaţii bazate pe Biblie. El i-a recunoscut ca instrument, sau sclav, colectiv, iar în 1919 le-a încredinţat sarcina de a administra toate bunurile lui de pe pământ”. W 2007 1/4  p.21-25.
Dar după zeci de ani în care au fost conduşi de un fals sclav, care era doar pe hârtie, cei 8000-9000 de aşa zişi „unşi” neparticipând deloc la scrierea de articole, sau la deciziile doctrinare, are loc SCHIMBAREA!!!
Din anul 2012, au schimbat doctrina, potrivit noii înţelegeri: „Isus” nu a venit în 1919, nu au fost puşi peste toate bunurile, şi nici nu sunt toţi creştinii „unşi”: sclavul, ci doar corpul de guvernare.
Astfel, în prezent, martorii susţin că sclavul este corpul de guvernare: „Dovezile conduc la următoarea concluzie: „Sclavul fidel şi prevăzător“ a fost numit peste servitorii lui Isus în 1919. Acest sclav este micul grup format din fraţi unşi care slujesc la sediul mondial în timpul prezenţei lui Cristos şi care sunt direct implicaţi în pregătirea şi distribuirea hranei spirituale. Când membrii acestui grup lucrează împreună în calitate de Corp de Guvernare, ei acţionează ca ‘sclav fidel şi prevăzător’.” – Întrunirea anuală 2012.
Când are loc venirea Stăpânului şi numirea sclavului peste toate bunurile sale?
„Isus a spus că „stăpânul . . ., la venire“ (literalmente, „odată sosit“), îl va numi pe sclav „peste toate bunurile sale“. Când vine Stăpânul, Isus?
Expresia tradusă „la venire“ este o formă a cuvântului grecesc érkhomai. În versetele 42 şi 44 din capitolul 24, o formă a cuvântului érkhomai este tradusă prin forma verbală „vine“. În aceste versete, Isus se referă la venirea sa ca Judecător în timpul marelui necaz (Matei 24:30; Matei 25:31-32).
Aşadar, numirea ‘sclavului’ de către Isus peste „bunurile“ sale trebuie să fie un eveniment ce va avea loc în viitor. El va face această numire în timpul marelui necaz.” – Întrunirea anuală 2012.
 
CE REIESE DIN BIBLIE, LEGAT DE ILUSTRAREA CU „SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
În Biblie găsim descrierea ,,sclavului fidel şi prevăzător”(NW) în textul din Matei 24:45-51; însă nu toţi martorii lui Iehova ştiu că această ilustrare apare şi în Marcu 13:32-37; şi în Luca 12:42-48, pe care vă invit să le citiţi sau recitiţi, pentru a vă familiariza cu conţinutul lor.
Este important să aflăm răspunsul la următoarele întrebări: Cine este Stăpânul?  Când are loc venirea Lui? Cine este ,,sclavul fidel şi prevăzător”? Cine este sclavul rău?
Să vedem în primul rând:
 
Cine este Stăpânul?
Am pus şi această întrebare deoarece unele persoane individuale, sau chiar grupuri (cunosc un grup desprinşi dintre martorii lui Iehova), care interpretează că Stăpânul nu este Isus, aşa cum interpretează majoritatea teologilor şi chiar martorii; ci, că Stăpânul este Dumnezeu Tatăl. Ei argumentează spunând că Isus este numit ‘sclav’ în alte pasaje din Biblie şi că Iehova este numit Stăpân, şi prin urmare, Stăpânul din ilustrare este Dumnezeu şi sclavul fidel este Isus.
Însă analizând cu atenţie relatările din Evanghelii, observăm că nu putem da o astfel de interpretare, din mai multe motive. În primul rând, observăm că în Evanghelii se face legătura dintre parabola cu servitorii care veghează şi aşteaptă Stăpânul, cu învăţătura despre ‘sclavul fidel şi prevăzător’ care este doar o continuare a ilustrării cu hoţul care vine pe neaşteptate şi care reprezintă venirea lui Isus pe neaşteptate (Matei 24:42-44). În acest context se vorbeşte de venirea Fiului Omului ca Stăpân al casei, nu de venirea lui Dumnezeu Tatăl. Ori este clar că Domnul Isus este Fiul Omului (Matei 16:13).
Apoi, observăm din relatarea din Marcu 13:34, că Stăpânul este descris ca fiind: „un om plecat într-altă ţară” cred că nu vom interpreta că este Iehova, adică Tatăl este acest om care a plecat din ţară. Cred că este clar că cel ce a venit pe pământ şi a plecat, după ce a dat autoritate sclavilor Săi, este Isus (comp. cu Matei 25:14-30). De fapt, sclavul nu poate fi Isus, căci acest sclav din ilustrare are posibilitatea să devină rău (Matei 24:48-51) şi apoi acesta este pedepsit cu mortea, este clar că nu putem aplica aceasta la Isus. Domnul Cristos are nemurirea (comp. cu Romani 6:9). Este clar atunci, că Stăpânul din ilustrare este Domnul Isus!
 
A venit deja Stăpânul?
Conform noii înţelegeri WTS: „Isus a spus că „stăpânul . . ., la venire“ (literalmente, „odată sosit“), îl va numi pe sclav „peste toate bunurile sale“. Când vine Stăpânul, Isus?
Expresia tradusă „la venire“ este o formă a cuvântului grecesc érkhomai. În versetele 42 şi 44 din capitolul 24, o formă a cuvântului érkhomai este tradusă prin forma verbală „vine“. În aceste versete, Isus se referă la venirea sa ca Judecător în timpul marelui necaz (Matei 24:30; Matei 25:31-32).
Aşadar, numirea ‘sclavului’ de către Isus peste „bunurile“ sale trebuie să fie un eveniment ce va avea loc în viitor. El va face această numire în timpul marelui necaz.”
Deci în opinia lor, venirea Stăpânului are loc în necazul cel mare!!! Însă unde învaţă aşa ceva Biblia?
Biblia vorbeşte doar de două veniri ale Domnului (Ioan 14:2-3; Evrei 9:28) nu de mai multe cum susţin martorii lui Iehova. Prima: când s-a născut din Maria, şi a doua: în viitor când va răsplăti pe cei drepţi şi va nimic pe cei răi la Armeghedon (Apocalipsa 16:14-16; 2Tesaloniceni 1:5-9). Iar această venire are loc la sfârştul necazului cel mare nu „în timpul marelui necaz.”
Martorii s-au abătut de la învăţătura simplă despre venirea Domnului prezentată în Scripturi, şi au inventat tot felul de „veniri”, fără nici o bazi scripturală!!!
Martorii sunt învăţaţi de conducere despre 8 venirii: 1) Venirea ca rege în anul 1914, 2) Venirea lui Isus în anul 1918 pentru ai purifica pe creştinii unşi, Isus a venit ca inspector la templu spiritual; 3) venirea lui Isus pentru a-i învia la viaţă cerească pe cei unşi, lucrare care a început în 1918; 4) venirea din primăvara anului 1919, când a mai venit pentru a-şi scoate poporul din Babilon curăţindu-l de doctrine false; 5) Isus a venit în timpul sfârşitului pentru a fi prezent ca rege şi pentru a începe parousia; 6) Isus va veni în viitor cu un semn special, numit: 'semnul fiului omului'; 7) Isus va veni ca Judecător separând oile de capre; 8) Isus va veni ca executor la Armaghedon.
În contrast cu această rătăcire, învăţătura Bibliei este simplă: tot aşa şi Cristos a fost oferit ca jertfă doar o dată, ca să poarte păcatele multora. Iar a doua oară când va apărea, nu va avea legătură cu păcatul, ci va fi văzut de cei care îl aşteaptă cu nerăbdare pentru salvare.Evrei 9:28 NW. Iar această apariţie a doua oară pe pământ, pentru salvare, are loc după necaz nu în timpul necazului, căci în Marcu 13:24-26 NW, Domnul precizează: Dar în zilele acelea, după acest necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. Atunci îl vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu mare putere şi glorie.
Faptul că conducerea nu înţelege acest adevăr atât de simplu, se descalifică ca „sclav fidel”, şi devansează venirea Stâpânului, aşa cum au făcut până în 2012, când au susţinut venirea (inventată), cea din 1919 !!! iar acum în loc să înţeleagă că venirea are loc după necaz, ei susţin că vine în timpul necazului!!!
Ei tot timpul se rătăcesc de la simplitatea adevărului!!!
 
CINE ESTE ,,SCLAVUL FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR”?
Sclavul va fi identificat în viitor ca sclav fidel sau ca sclav rău, la venirea reală a Stăpânului, El va răsplăti pe fiecare. Este de notat că nu numirea iniţială contează atât de mult, ci îndeplinirea cu fidelitate a sarcinii Ferice de sclavul acela pe care stăpânul la venirea lui îl va găsi făcând aşa”. Astfel cineva poate fi numit ca sclav, însă acesta poate deveni sclav rău, prin urmare, dacă cineva în prezent pretinde că este sclavul, nu este o garanţie că el este ‘sclavul’ numit de Isus.
Chiar dacă cineva este ‘sclav fidel’, nimeni însă nu poate garanta, că ‘sclavul fidel’ va rămâne aşa, prin urmare o încredere totală şi o legare în dependenţă de acesta poate fi periculoasă, din simplu motiv, că acest sclav poate spune la un moment dat: Domnul meu întârzie să vină şi poate să devină sclav rău. De aceea, este bine să luăm seama la ceea ce spune apostolul Pavel: Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! (Galateni 1:8).
Deci dacă noi nu putem crede nici măcar un înger din cer, cum vom putea crede un om sau o clasă de oameni dacă ea învaţă ceva greşit vis a vis faţă de Scripturi. Referitor la creştinii din secolul întâi, ceea ce vedem în Scripturile Creştine, este o situaţie în care continuatorii lui Isus au luptat constant pentru adevăr. Această luptă a însemnat adesea confruntarea cu persoane din interiorul adunării care vorbeau fals. În acest sens, Pavel a mers atât de departe încât a scris că dacă el, un apostol inspirat şi recunoscut de ceilalţi (Galateni 2:7-9), sau chiar un înger de lumină, ar vorbi într-un fel diferit de ceea ce fuseseră ei deja învăţaţi, ar trebui să-l respingă (Galateni 1:8-9). Aşadar exista libertatea între creştinii secolului întâi să-i respingă pe cei care predau erori şi să-şi păstreze conştiinţa curată fără frica de a fi izolaţi şi evitaţi. Chiar dacă cel ce învăţa aceea învăţătură era un apostol inspirat, totuşi dacă el învăţa lucruri stricate, el trebuia respins de creştini.
Această libertate nu există în congregaţiile Martorilor lui Iehova de azi, ei nu au voie să judece învăţătura venită de la Brooklyn.
 

Dar să revenim la subiect, Cine este: ,,sclavul fidel şi prevăzător?

La ora actuală se dau mai multe interpretări după cum urmează:

1. Scalvul este corpul de guvernare.

2. Sclavul este o persoană individuală (aşa cum au învăţat Studenţii în Biblie).

3. Sclavul este orice creştin care la un moment dat îşi I-a rolul de a învăţa pe alţii, aşa interpretează neoprotestanţii.

4. Sclavul este congregaţia creştină unsă per ansamblu aşa cum învăţa Turnul de Veghe, până în anul 2012.

5. Sclavul sunt apostolii şi bătrânii ce sunt rânduiţi de Dumnezeu ca conducere centrală, să înveţe şi să dea hrană spirituală în poporul lui Dumnezeu. În primul secol, peste poporul lui Dumnezeu, au fost rânduiţi cei 12 apostoli (Fapte 1:20 ‘sarcina de supraveghere’ NW), şi bătrânii din Ierusalim (Fapte 15:2).

Dacă am citit toate cele 3 relatări din Matei 24:45-51; Marcu 13:32-37; şi Luca 12:42-48, observăm câteva lucruri:
În primul rând, textul nu dă un răspuns direct la întrebarea: Cine este: ,,sclavul fidel şi prevăzător”? Însă ne dă câteva informaţii despre cine ar fi acest sclav, după cum urmează: conform cu relatarea paralelă din Marcu 13:34, acest sclav mai este numit şi „portar”, iar în Luca 12:42: „administrator”.
Apoi, trebuie să precizăm că în timp ce relatarea din Matei şi Marcu, este în contextul vorbirii lui Isus pe muntele Măslinilor în faţa Templului cu: Petru, Iacob, Ioan şi Andrei, relatarea din Luca este în alt context.
Astfel se pare că Isus în două ocazii diferite a vorbit de acest sclav fidel, în două contexte diferite!
O altă diferenţă este că în relatarea din Luca se spune că Stăpânul: „va pune” (la viitor) pe sclav să dea hrană la timp, în timp ce în cea din Matei, Isus se exprimă că „la pus” sau „l-a numit” NW. Evenimentul cu discuţia lui Isus cu ucenicii din Matei, are loc ulterior cele din Luca.
Astfel când spune prima dată parabola despre „administratorul fidel, cel prevăzător”, acesta nu era pus peste ceilalţi sclavi, dar când spune a doua oară această parabolă, în Matei 24:44, deja, sclavul era pus (numit) peste servtorii Stăpânului! În timpul serviciului pământesc al Domnului, Isus Cristos şi-a pus sclavul peste servitorii Stăpânului (Luca 19:11-18), cu puţin timp înainte de a muri!
 
În relatarea din Luca, contextul ne ajută cel mai mult să identificăm cine este sclavul fidel:
Apoi le-a zis discipolilor săi:… Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul! Vindeţi ce aveţi şi daţi daruri de îndurare. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nici hoţul nu se apropie, nici molia nu roade. Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Mijlocul să vă fie încins şi lămpile aprinse şi să fiţi ca oamenii care îşi aşteaptă stăpânul când se întoarce de la nuntă, pentru ca, atunci când va veni şi va bate, să-i deschidă îndată. Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venire, îi găseşte veghind! Adevărat vă spun: El se va încinge, îi va pune să se întindă la masă şi, venind lângă ei, le va sluji. Dacă soseşte la a doua strajă sau chiar la a treia şi îi găseşte aşa, fericiţi sunt ei! Dar să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar fi ştiut la ce oră vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. Şi voi să fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“. Atunci Petru a întrebat: „Doamne, spui această ilustrare pentru noi sau pentru toţi?“ Şi Domnul a răspuns: „Cine este administratorul fidel, cel prevăzător, pe care stăpânul lui îl va numi peste toţi slujitorii săi ca să le dea mereu măsura de hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale.
Relatarea este clară: Domnul vorbeşte cu apostolii Săi, El pe aceşti discipoli, îi numeşte:  „turmă mică”, lor le spune: Mijlocul să vă fie încins şi lămpile aprinse şi să fiţi ca oamenii care îşi aşteaptă stăpânul când se întoarce de la nuntă… Fericiţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venire, îi găseşte veghind”, El precizează clar: voi [apostolii] să fiţi pregătiţi”. Totuşi Petru nu înţelege pentru cine a spus Domnul Isus aceste parabole, şi îl întreabă:   „Doamne, spui această ilustrare pentru noi [apostolii] sau pentru toţi [creştinii]?“
În loc ca Domnul Isus să răspundă direct la întrebarea lui Petru, El răspunde la întrebarea lui Petru cu o altă întrebare: „Cine este cu adevărat administratorul fidel, cel prevăzător, pe care Stăpânul lui îl va numi peste toţi îngrijitorii săi ca să continue să le dea măsura lor de hrană la timpul potrivit?” Deci Isus răspunde la o întrebare, cu o altă întrebare, cum a mai procedat şi în alte rânduri.
Indicând prin aceasta, că ilustrarea nu este pentru toţi, ci ea viza pe cei care sunt puşi „peste toţi”, ca administrator al casei Stăpânului, cu ‘sarcina de supraveghere’ (Sarcina lui de supraveghere” - Fapte 1:20 NW).
Este evident că ‘sclavul fidel’ (Matei 24:45 NW) sau ‘administratorul fidel’ (Luca 12:42) sau ‘portarul’ (Marcu 13:34), este distinct de ceilalţi servitori, numiţi: „servitori şi servitoare” NW, prin faptul că ei sunt puşi peste toţi, şi prin faptul că ei trebuie să le dea celorlalţi: „măsura lor de hrană la timpul potrivit”.
Chiar dacă, toţi trebuie să servească în casa Stăpânului, toţi trebuie să vegheze, toţi trebuie să aştepte pe Stăpân, însă unii au o responsabilitate mai mică, şi alţii mai mare, unii cunosc mai mult, alţii mai puţin, la unii li s-a dat mult, la alţii li s-a încredinţat mult şi astfel li se va cere şi mai mult  (vezi: Luca 12:47-48). Toţi sunt sclavi (tovarăşi de sclavie), însă nu toţi au aceiaşi cunoştinţă, putere şi responsabilitate. Prin urmare, Isus vorbeşte aici de administratorul fidel, cel prevăzător, pe care Stăpânul lui îl va numi peste toţi îngrijitorii săi ca să continue să le dea măsura lor de hrană la timpul potrivit?
Sclavul nu poate fi nici o persoană individuală, deoarece o persoană nu a trăit din primul secol când a fost numit ‘sclavul fidel’, până la venirea Domnului.
Astfel, acest administrator nu poate fi nici toţi creştinii cum interpretează unii, nici orice creştin care uneori dă hrană şi este în postura de administrator. De ce? Deoarece „sclavul” este altcineva decât servitorii casei Stăpânului, sclavul (administratorul) este cel ce dă hrană, servitorii sunt cei ce primesc hrană, sau porţia de grâu (lit.) la timpul potrivit. Administrtorul fidel este într-o poziţie de conducere peste „servitori şi servitoare”.
Prin urmare, ,,sclavul fidel şi prevăzător” din primul secol e.n. au fost creştinii ce au avut rolul de a învăţa şi a da hrană spirituală în poporul lui Dumnezeu (comp. cu Fapte 6:2-4), adică apostolii şi bătrânii din Ierusalim (Fapte cap. 15).
Şi din Matei reiese că pe apostoli îi numeşte Isus: ,,sclavul fidel şi prevăzător”, când spune: De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi. Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit?”Matei 24:44-45 NW. Iată expresia: “voi” (apostolii) este echivalentă cu “scalvul”!
În concluzie, ‘sclavul’ sunt apostolii şi bătrânii ce conduc poporul lui Dumnezeu care dau hrană şi învaţă pe alţii ceea ce este drept.
 
 
Însă întrebarea care se ridică, este tot una „corpul de guvernare” al martorilor cu apostolii şi bătrâni?
Sunt aceste expresii şi slujbe echivalente?
Corpul de guvernare al martorilor nu este şi nici nu seamănă că apostolii şi bătrânii ce au condus poporul lui dumnezeu la nivel central! Din mai multe motive:
1. Martorii nu mai recunosc serviciul de apostol! Ei cred că în afară de cei 12 apostoli, nu au existat alţii, ceea ce este greşit (Luca 10:1; Fapte 14:14; comp. 1Tesaloniceni 1:1 cu 2:6). Conform Bibliei, apostoli vor exista până când toţi creştinii vor ajunge maturi spirituali (Efeseni 4:11-13). Chiar la distrugerea Babilonului cel mare, vor fi apostoli şi profeţi ce se vor bucura de judecata babilonului (Apocalipsa 18:20). Deci corpul de guvernare nu sunt apostoli, prin urmare ei nu pot fi „sclavul” pus de Isus!
2. Fără apostoli nu pot fi rânduiţi bătrânii. Conform Bibliei cei ce rânduiesc bătrânii prin punerea mâinilor (1Timotei 5:19-22), sunt apostolii (Fapte 14:14-23).
3. Conducerea martorilor nu are călăuzirea lui Dumnezeu! Ea învaţă erezii, ea nu înţelege lucruri elementare din doctrina creştină, cum ar fi: învăţătura despre botezuri şi punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică” (Evrei 6:2 NW). Atunci nu are cum să fie sclavul fidel, care înţelege şi aplică cu fidelitate învăţătura lui Isus Cristos!
 
Cine este sclavul rău?
Sclavul rău conform Bibliei, sunt acei servitori, acei creştini chemaţi la slujba de a da hrană, dar care s-a rătăcit de la credinţă, sau s-a abătut de la adevăr, care au început să zică în inima lor: „Stăpânul meu întârzie şi începe să-I bată pe tovarăşii lui de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii…” (Matei 24:48-49 NW).
Sclavul cel rău nu mai are răbdare să Îl aştepte pe Stăpân, şi începe să facă El pe Stăpânul, şi chiar să înceapă să bată, să molesteze, să intimideze, pe ceilalţi servitori prin faptul că are o poziţie de autoritate, astfel sclavul rău îşi foloseşte autoritatea primită, dar nu într-un scop de zidire a turmei; ci, de stăpânire pentru foloase proprii.
El cade în capcana a diferite vicii, ne-mai având speranţă că Stăpânul se va întoarce, sclavul rău se agaţă tot mai mult de lucrurile pământeşti şi carnale, de plăcerile acestei lumi şi face din libertate un pretext pentru o conduită libertină şi pentru a trăi pentru pofte carnale (vezi şi 2Petru 2:18-19; Iuda 1:4).
Un astfel de exemplu este Iuda, care a fost printre cei 12 apostoli care aveau Sarcina lui de supraveghere” - Fapte 1:20 NW).
Pe parcursul istoriei au fost unii chemaţi de Dumnezeu să dea hrană, şi au ajuns să înveţe lucruri stricate pe oameni şi să tragă pe ucenici după ei (Fapte 20:29-30).
Să vedem în continuare cum este această conducere? Se asemănă ea, cu sclavul fidel, sau cu cel rău?
O altă problemă, este comportarea dictatorială a celor din Brooklyn. În cadrul organizaţiei martorii lui Iehova dacă ai o opinie diferită de a Conducerii, eşti pasibil de excludere, astfel acest „sclav” nu este blând şi încrezător în lucrarea lui Dumnezeu, care ne revelează în mod progresiv fiecăruia adevărurile sale, ci este un sclav care vrea să impună, nici nu-i pasă dacă cel ce crede astfel are argumente Biblice solide.
Astfel acesta este primul motiv pentru care conducerea martorilor se aseamănă cu sclavul rău din Matei 24:48-51, el îşi bate tovarăşii de sclavie, deoarece oricine nu se spune explicaţiilor lor; ci, se supune mai degrabă Bibliei este ostracizat, marginalizat şi etichetat ca apostat şi eretic, de parcă adevărul lui Dumnezeu ar fi la cheremul unor oameni schimbători care ăşi schimbă des doctrina lor.
Ba mai mult, nici nu îţi este ascultată părerea, prin asta se arată că acestui sclav îi lipseşte înţelepciunea de sus care este uşor de înduplecat (Iacob 1:19; Iacob 3:17).
Să prezentăm în continuare câteva motive pentru care conducerea martorilor lui Iehova nu poate fi sclavul fidel şi prevăzător:
Ø Conducerea Martorilor nu poate fi sclavul fidel deoarece sclavul fidel aşteaptă o singură venire a Domnului, nu şapte!!!
Ø Al doilea motiv, pentru care conducerea martorilor lui Iehova nu poate fi sclavul fidel este că de la începutul acestei organizaţii până în prezent ei nu înţeleg în mod clar, cine este sclavul, şi ei nu sunt apostoli sau bătrâni, rânduiţi în modul biblic!!!
Ø În mod similar, acest „sclav” al martorilor, nu a ascultat de Stăpân, de aceea nu poate fi fidel sau credincios, căci el a dat învăţături despre sfârşit despre care Stăpânul a spus că nu-i treaba lui, ci treaba Tatălui (Fapte 1:7). Prin urmare ne întrebăm: ori ei nu a înţeles cuvintele Domnului Isus, dar aceasta l-ar descalifica ca sclav care împarte hrană spirituală, căci şi un om care nu este creştin dacă citeşte Fapte 1:7, îşi dă seama că Isus nu ne dă voie să facem speculaţii în ce priveşte data sfârşitului.
Ø Liderii din Brooklyn seamănă cu sclavul rău şi din cauză că au făcut diferite profeţii cu privire la sfârşitul lumii, arătând prin aceasta nerăbdarea lor, iar din punctul lor de vedere de multe ori Stăpânul a întârziat să vină, ca şi în gândirea sclavului rău care gândea: „Stăpânul meu întârzie” (Matei 24:48 NW). Chiar aza zisa „venire”, în timpul „necazului”, denotă nerăbdarea lor!!!
Ø Pe lângă toate acestea, conducerea martorilor lui Iehova nu poate să fie „sclavul fidel şi prevăzător” din Matei 24:45-47, deoarece ei nu au dat dovadă de prevedere, căci a fi prevăzător înseamnă conform definiţiei date de ei în W 1/10 2000 p.32: „Ei nu o iau înaintea lui Iehova dintr-un capriciu iraţional…” Oare ce arată faptele? Dacă erau prevăzători nu făceau atâtea speculaţii, şi nu era necesară continua revizuire a doctrinelor, însă faptele arată că ei au luat-o înaintea, fiind astfel lipsiţi de prevedere şi deci s-au descalificat ne-putând fi „sclavul fidel şi prevăzător”.
 
Ce este de făcut?
De ce milioane de oameni s-au lăsat înşelaţi, urmănd orbeşte nişte oameni?
Deoarece mulţi oameni caută religia adevărată! Mulţi oameni caută poporul lui Dumnezeu? Ei caută o grupare care să-i mulţumească. Problema de fond la această alergare după „o congregaţie”, este înţelegerea greşită a apartenenţei şi intrării în poporul Domnului!
Mulţi în primul rând nu Îl cunosc pe Dumnezeu, pe Fiul Său, doar cunosc câteva date despre ei, unele chiar eronate! Dar din cauza dorinţei de a avea prieteni, o comunitate, ei aleargă, caută după „popor”.
Însă oamenii, dacă prima dată nu-L găsesc pe Dumnezeu şi nu au descoperirea despre El şi Fiul Său nu pot avea lumina (Matei 11:27), nici discernământul sau puterea de a deosebi adevărul de fals, şi prin urmare vor fi foarte expuşi diferitelor capcane a unor secte care pretind că ele sunt poporul lui Dumnezeu!
Diferenţa dintre o grupare religioasă şi corpul lui Cristos este că la grupare: aderi, ca la un partid, sau la un club, poate îndeplinind anumite condiţii ale cultului, pe când în corpul lui Cristos eşti introdus de El, adăugat de El ca mădular.
În Fapte 2:47 (SCC), se spune: Iar Domnul, în acelaşi timp, adăuga zilnic pe cei salvaţi”.
Iar în Fapte 5:36 (SCC): „Pentru că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând a fi el însuşi cineva; căruia i-au aderat un număr cam de patru sute de bărbaţi; care a fost suprimat; şi toţi câţi au ascultat de el, au fost risipiţi, şi s-au făcut în nimic.”
Observaţi diferenţa?
La grupări religioase ca şi ce descrisă de Gamaliel au aderat oamenii, (Fapte 5:36), la adunarea lui Cristos, Capul Îi adaugă în corpul Său! – Fapte 2:47.
Lucrarea prin care un om din fiu al satanei devine copil al lui Dumnezeu este realizată de Dumnezeu prin Fiul Său! El este agricultorul ce ne poate altoi în butucul de vie care este Cristos (comp. Ioan 15:1-4 cu Romani 11:17). În timp ce în culte, oamenii sunt plantaţi într-o organizaţie omenească, fiind o lucrare omenească; Dumnezeu Tatăl crează mlădiţe roditoare în Isus butucul de vie. Dacă înainte de convertire, omul era ca o vie sălbatică, ce nu aducea rod, Tatăl ceresc prin credinţa şi ascultarea noastră ne plantează în viaţa veşnică care este Fiul (1Ioan 5:10-12).
Cultele, organizaţiile, asociaţiile, nu au putere să de-a viaţa veşnică, să-i unească pe oameni cu Cristos, deoarece ele nu-L cunosc pe Domnul şi calea Lui.
Un exemplu în acest sens este că corpul Domnului nu are nevoie de aprobare de la ministerul cultelor ca să se închine sau să predice Cuvântul! Împotriva lucrării Spiritului nu este lege (Galateni 5:23), doar în mintea oamenilor ce se încred în oameni, în puteri politice, care şi-au fixat temeli înşelătoare (Psalm 146:3) şi de aceea vor pieri cu lumea aceasta, cultele şi organizaţiile aprobate de mai mari lumii, sunt parte a lumii!
Sclavul lui Dumnezeu, nu se abate de la poruncile sacre, de la Cuvântul Său, pseudo-sclavul, face cum vrea el, spre a avea câştig de la oameni, ca apoi să se laude cu numărul lor (comp. cu Galateni 6:13), cu clădirile lor, cu literatura lor, dar sclavul adevărat se laudă cu Cristos (Galateni 6:14), nu cu lucruri trecătoare!!!