În Scripturile ebraice, tetragrama (care înseamnă: „patru litere”), adică numele de YHWH (Iehova), apare de aproape 7000 de ori, net superior titlurilor ca de pildă: El, Eloah, Elohim (Dumnezeu) de 2570 de ori sau Adonai (Stăpân sau Domn) de aproximativ 300 de ori.

Dar se ridică următoarea întrebare: Apărea tetragrama în scrierea originală a Scripturilor creştine?

În timp ce în Scripturile ebraice, numele divin apărea foarte des, de aproape 7000 de ori, adică de aproape 3 ori mai mult ca expresia: „Dumnezeu”. În manuscrisele descoperite în prezent ale Scripturilor creştine, el nu apare decât sub formă prescurtată de: „Iah”, care apare în expresie: „hallelouia” care este o transliterare a ebraicului „haleluyah” (Apocalipsa 19:1,Apocalipsa 19:3-4,Apocalipsa 1:6), care înseamnă: „Lăudaţi-l pe Yah”.

Deci se ridică întrebarea: A fost Numele lui Dumnezeu înlocuit în manuscrise de către scribii care le-au copiat?

Satan, vrăşmaşul lui Dumnezeu se opune Numelui lui Dumnezeu, el vrea să schimbe legea (Daniel 7:25), el este cel care a introdus zizania (sămânţa rea) în grâu (Matei 13:25), el răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:1-10), el pune la îndoială cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 3:5). El urăşte numele divin (comp. cu Apocalipsa  13:6).

În primă fază atacul lui a vizat ca evreii să nu-l mai folosească, folosindu-se de mândrie, de o smerenie falsă, el le-a indus ideea că Numele este prea sfânt pentru a fi pronunţat. Astfel după exilul babiolonian şi înainte de a veni Domnul pe pământ, printre evrei a apărut această superstiţie nescripturală că Numele nu trebuie rostit, şi l-au înlocuit citind tetragrama cu: Domnul.

Satan s-a folosit de o interpretare eronată a porunci a treia de a nu lua în deşert Numele (Exod 20:6), pentru a-i face ca ei să uite Numele, ceea ce ar fi fost echivalentul cu o întorcere spre un dumnezeu străin (Psalmi 44:20), să nu-l folosească, să nu-i mai salveze (Psalmi 91)!

Dacă ar fi rămas în Cuvânt, ei ar fi văzut că Numele: YHWH, era folosit şi în saluturi şi în viaţa cotidiană nu doar la slujbele religioase (Rut 2:4).

Apoi atacul celui rău a vizat scoaterea Numelui din slujbele religioase, marele preot pronunţânu-l doar când era în sanctuar, nu în mulţime, conform cu Talmudul - Sotah 7:6; Talmudul din Ierusalim, Yoma 40d.

Lovitura finală a celui rău a fost scoaterea Numelui divin din Scripturi.

 

Înlocuirea Numelui în Scripturile ebraice:

În mai multe locuri soferimii (scribi, cărturarii), au modificat textul ebraic original înlocuind: YHWH cu Adhonai (Domnul). Soferimii erau bărbaţii care au copiat Scripturile ebraice începând din zilele lui Ezra până pe timpul lui Isus s-au numit scribi, sau soferimi. Cu timpul, ei şi-au luat libertatea de a face modificări în text. De fapt, chiar Isus i-a condamnat cu putere pe aceşti aşa-zişi custozi ai legii, pentru că opreau oamenii să intre în Regatul lui Dumnezeu, dând tot felul de interpretări care îi făceau pe oameni să fie făţarnici, vicleni  (Matei cap. 23).

Mai târziu, scribii care au continuat activitatea soferimilor în secolele de după Cristos au fost cunoscuţi sub numele de masoreţi. Aceştia au observat modificările făcute de soferimi şi le-au notat fie pe marginea textului ebraic, fie la sfârşitul lui. Aceste adnotări au ajuns să fie cunoscute sub numele de Masora.

Soferimii căzuseră în capcana fricii superstiţioase de a pronunţa numele „YHWH”, de aceea l-au înlocuit în mai multe locuri cu Adonái (Domnul) şi în câteva locuri cu Elohím (Dumnezeu). Masora enumeră aceste modificări.

De pildă, în Exod 4:10,Exod 1:13; Exod 5:22; Exod 15:17;  Numeri 14:17; Iosua 7:8; Judecatori 6:15;  Judecatori 13:8; 1 Regi 3:10,1 Regi 1:15; şi în alte locuri, ei au înlocuit tetragrama cu Adonái (Domnul)!

Această lucrare a celui rău a continuat atunci când Scripturile ebraice au fost traduse în greacă începând cu sec. III î.C.

 

Înlocuirea Numelui în Septuaginta:

Când Scripturile ebraice, au fost traduse de cei 70 de experţi evrei (de aceea i se zice traducerea: „Septuaginta” de la 70) pe la anul 280 î.C. din ebraică în greacă, ei nu au înlocuit tetragrama cu grecescul Kyrios = Domnul; ci ei au lăsat în continuare cuvântul YHWH şi în textul grecesc, şi chiar l-au scris cu litere ebraice şi nu cu litere greceşti.

În Septuagina din sec IV d.C. tetragrama a fost înlocuită cu Kyrios (Domnul), şi se putea crede că traducătorii Septuagintei din start au înlocuit tetragrama Kyrios (Domnul), însă s-au descoperit şi manuscrise mai vechi ale Septuagintei, după cum urmează:

S-a găsit 12 fragmente de papirus descoperite în Egipt în 1939 şi publicate în 1944, şi care conţin câteva versete din diferite capitole ale Deuteronom`ului din Septuaginta, datând din sec. I  î.C. În aceste fragmente scrise în limba greacă, apare de 15 ori cuvântul YHWH scris cu litere evreieşti.

Apoi s-au mai descoperit ale 9 fragmente de manuscrise greceşti vechi (ale Septuagintei) care conţin Numele divin sub forma YHWH.

În prima jumătate a secolului al II-lea e.n. prozelitul iudeu Aquila a făcut o nouă traducere a Scripturilor ebraice în greceşte şi el a reprezentat aici numele lui Dumnezeu prin tetragama scrisă cu vechile caractere ebraice.

Tot la fel ne spune Origen în sec. III d.C., care a trăit înainte de Ieronim, în comentariul la Psalmi 2:2 din Septuaginta cea cu şase coloane (Exapla) scrisă de el şi încheiată prin 245 d.C. că: „în cele mai exacte manuscrise, NUMELE apare în caractere ebraice”. De altfel în Exapla, în coloana Septuagintei în greacă, Numele lui Dumnezeu apare sub forma tetragramei „YHWH”.

Iar Ieronimus, pe la anul 300 d.C, în prologul său la cărţile lui Samuel şi ale Regilor, scrie: „Şi noi am găsit Numele lui Dumnezeu, Tetragrama, în volume greceşti sigure (ale Septuagintei) chiar în ziua de azi, exprimată în litere vechi (evreieşti).”

Dar satan, adeverarul lui Dumnezeu a făcut ca Numele să fie înlocuit!!!

Căci treptat creştinismul s-a depărtat de la izvorul Cuvântului lui Dumnezeu şi au alergat spre basme, filozofii, liderii religioşi au provenit dintre filozofi sau din şcolile de filozofie, astfel strecurarea zizaniei în grâu prezisă de Isus (Matei 13:24-30; Faptele Apostolilor 20:29-30), a început să prindă contur iar Numele divin, deşi apărea în manuscrise, era utilizat din ce în ce mai puţin. În cele din urmă, mulţi cititori nici nu mai ştiau ce reprezenta tetragrama: יהוה (YHWH). Iar Ieronim relata că în timpul său „unii ignoranţi, datorită asemănării caracterelor grafice, cînd găseau [tetragrama] în cărţile greceşti erau obişnuiţi s-o citească ΠΙΠΙ [pi.i.pi.i]”.

Astfel în loc ca în copiile de mai tîrziu ale Septuagintei, numele lui Dumnezeu a fost scos şi a fost înlocuit prin cuvinte cum ar fi „Dumnezeu“ (The·os′) şi „Domnul“ (Ky′ri·os). Ştim că aşa s-au petrecut lucrurile deoarece avem fragmente timpurii ale Septuagintei, în care era inclus numele lui Dumnezeu, şi copii de mai tîrziu ale aceloraşi pasaje ale Septuagintei, din care numele lui Dumnezeu a fost înlăturat.

Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Scripturile creştine. Profesorul George Howard spunea în continuare: „Cînd forma ebraică a numelui divin a fost eliminată din Septuaginta în favoarea unor substituenţi greceşti, ea a fost eliminată şi din Noul Testament atunci cînd texte din Septuaginta erau citate în acesta”.

Aşadar, în timp ce iudeii au refuzat să mai pronunţe numele lui Dumnezeu, chiar dacă îl vedeau în sulurile cu legea, profeţii şi psalmii, creştinătatea care s-a abătut treptat de la adevăr, l-au scos din Scripturi, atât din Septuaginta folosită preponderant de ei, cât şi din Scripturile creştine.

Să vedem în continuare:

 

Înlocuirea Numelui în Scripturile creştine:

Pentru a înţelege lucrul acesta, să ne amintim că manuscrisele Scripturilor creştine de care dispunem în prezent nu sînt cele originale. Cărţile originale scrise de Matei, Luca şi de ceilalţi scriitori biblici au fost foarte mult folosite şi s-au uzat repede. De aceea, ele au fost copiate, iar cînd aceste copii s-au uzat şi ele, au fost recopiate şi acestea. După cum este şi firesc, întrucît copiile pentru utilizare se făceau mereu, cele vechi nu erau păstrate.

În prezent există mii de copii ale Scripturilor greceşti creştine, dar majoritatea lor au fost realizate în cursul secolului al IV-lea d.C. sau după aceea. Acest fapt ne arată că foarte devreme s-a petrecut ceva cu textul Scripturilor creştine, astfel înainte de secolul al IV-lea Numelui lui Dumnezeu afost scos din Scripturi!

Mulţi contestă acest lucru, ei susţin că scriitori Scripturilor creştine nu au folosit numele divin!

 

Însă, există dovezi solide că Numele divin a existat în Scripturile creştine originale scrise de apostolic?

Prima carte din Scripturile creştine este Evanghelia după Matei, el a scris-o în limba ebraică. A inclus el numele lui Dumnezeu în Evanghelia sa. Da! De unde ştim?

În primul rand, era de neconceput ca un discipol al lui Isus, care urma pe Cel care este Adevărul (Ioan 14:6), să fi înlocuit tetragrama din citatele din Scripturile ebraice pe care el le-a citat prin inspiraţie divină în lucrarea sa!

Pe lângă acest raţionamentul logic sunt dovezi concrete cum ar fi:

O veriune a evangheliei lui Matei în ebraică, a fost găsită într-o lucrare datată între al şaselea şi al nouălea secol (cartea lui Nestor) şi atribuită preotului Nestorius, în care nu apare Domnul (aşa cum apare în manuscrisele delb. Greacă), ci apare expresia: „Numele” (în ebr. Hashem) în loc de obişnuitul „Domnul”. Este evident că „Numele” (în ebr. Hashem) a fost găsit de evrei, ca cuvânt substitut în locul tetragramei iniţiale!

Un alt manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole. Shem-Tob a copiat textul ebraic al lui Matei în lucrarea sa polemică ’Éven bóchan. În acest manuscris apare Numele divin în 19 pasaje, sub forma: HY, şi se presupune a fi o prescurtare a tetragramei. Sau după alţii o abreviere a lui Hashem (Numele).

Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71).

În alte două manuscrise ebraice: DuTillet şi Muenster din 1550 care conțin tot Evanghelia după Matei în ebraică, tetragrama este înlocuită cu un semn de trei yodhs sau puncte închise într-un semicerc.

            O altă dovadă sunt manuscrisele aramaice, în Peshitta, care este o recenzie a lui Evanghelion da-Mapharreshe, făcuta din greaca de Aphraates în jurul anului 200 d.C., unde în loc de „Domnul”, apare forma: „MarYah”, adică „Domnul Yah”, în locul unde în greacă este Kyrios.

Dar ce putem spune de celelalte cărţi ale Scripturilor creştine scrise în greacă?

Însă, ceilalţi scriitori ai acestei părţi a Bibliei au scris în limba internaţională a acelei epoci, limba greacă, pentru un public cititor cît mai larg. Aşadar, ei nu au citat din Scrierile ebraice originale ci din versiunea greacă Septuaginta. Să nu fi apărut oare numele lui Dumnezeu în aceste Scrieri greceşti?

Unele fragmente foarte vechi ale versiunii Septuaginta care exista în zilele lui Isus, au supravieţuit pînă în zilele noastre şi este demn de reţinut că în ele apare numele personal al lui Dumnezeu. The New International Dictionary of New Testament Theology, volumul 2‚ p. 512‚ spune: „Descoperirile recente de texte pun la îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice] în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole A.D.” Aşadar, ori de cîte ori Isus şi discipolii Săi, citeau Scripturile, fie în ebraică fie în greceşte, ei întîlneau numele divin.

Ar fi absurd ca să considerăm că ei ar fi falsificat Scripturile, citând pasaje din lege, psalmi sau profeţi în Scripturile creştine şi înlocuind: YHWH cu Domnul!?!

Astfel, profesorul George Howard, de la Universitatea din Georgia, S.U.A. făcea următorul comentariu: „Pe vremea cînd Septuaginta utilizată şi citată de Biserica nou-testamentară mai conţinea încă forma ebraică a numelui divin, fără îndoială că scriitorii nou-testamentari au inclus tetragrama în citatele lor” (Biblical Archaeology Review, martie 1978, p. 14).

Apoi există multe texte în care cu toate că expresia YHWH nu apare, apare în schimb: „numele” sau „numele lui Dumnezeu” cu referire la Numele: YHWH în mod sigur. Să dăm câteva exemple:

Matei 6:9; Luca 11:2: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”

Luca 1:49: „pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt”

Romani 2:24: „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”

1 Timotei 6:1  „Toţi cei ce Sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.”

Evrei 6:10  „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.”

Faptele Apostolilor 15:14-17: „Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să ia dintre neamuri un popor, pentru numele Său…pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu”

Ioan 12:28: „Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!”

Evrei 2:12: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” Citat din Psalmi 22:22.

Iacob 5:10: „Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.”

Apocalipsa 3:12: „Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”

Apocalipsa 11:18: „Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Apocalipsa 13:6: „Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.”

Apocalipsa 14:1: „Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.”

Apocalipsa 15:4: „Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

Apocalipsa 16:9: „Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.”

În ce priveşte utilizarea Numelui: Iehova, trebuie să înţelegem că Numele este din veşnicie (Isaia 63:16) şi pentru veşnicie (Exod 3:15). Dumnezeu i-a precizat lui Moise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: Iehova Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isac, Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta este numele Meu în etern, şi aceasta este amintirea mea pentru toate generaţiile.” (Exod 3:15, SS 1874 R).

Este clar deci, că Numele Iehova este etern, neschimbător şi pentru toate generaţiile. Numele divin trebuie folosit în închinare (Faptele Apostolilor 2:21; Faptele Apostolilor 15:17), în lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 17:6,Ioan 1:26; Evrei 2:12).

Acest Nume trebuie preamărit (Ioan 12:28), glorificat (Apocalipsa 15:4), creştinii trebuie să se teamă de Numele Lui (Apocalipsa 11:18).

 

El va fi invocat şi în mileniu (Tefania 3:9; Maleahi 1:11), şi în veşnicie, căci Psalmistul spune ca „orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt în veci de veci!” (Psalmi 145:1,Psalmi 1:21; vezi şi Psalmi 45:17; Psalmi 135:13; Psalmi 72:17-18; Psalmi 145:2,Psalmi 1:21).